Prostia omeneasca. Partea a II-a

Dacă frunzăreşti blogosfera, căutând poze interesante din România, o să afli la un moment dat că se vorbeşte pe-acolo despre un aşa-numit „Sindrom Caracal”. Desigur, nu toţi locuitorii din acest oraş merită să fie făcuţi de râsu’ curcilor din cauza câtorva mai săraci cu duhu’. Aşa cum nici noi, românii, nu merităm toţi să fim de râsu’ Europei din cauza infractorilor şi corupţilor care ne reprezintă vrând-nevrând. Oricum, cu gura lumii nu te pui.
Dacă nu-i tocmai cinstit să-l botezăm cu numele Caracalului, asta nu-nseamnă că acest sindrom nu există. Am văzut, tot pe internet, mai multe poze cu stâlpi de iluminat încastraţi în margini de clădiri şi în balcoane. Cel puţin unu’ din ei se află în Tulcea. Cu privire la ceilalţi, oficialităţile caracalene dezmint faptu’ că s-ar afla în Caracal. Nu-i nimic, nu ne supărăm. Cumva stâlpii lor de pe calea ferată, chiar între şine, or fi mai prejos? Tot frunzărind saituri şi bloguri, mai poţi vedea un stâlp în mijloc de şosea cu patru benzi, la Brăila, care, după cum declară edilii locali, susţine cablurile de troleibuz, pentru ca acestea să nu cumva să se lase şi să se rupă. Logic.
Nici capitala, martoră, de altfel, a exodului permanent de provinciali înspre dânsa, nu scapă de sindrom. În zona Ştefan cel Mare, pe un singur stâlp, stau două semne de circulaţie: unu’ spune „Parcare”, celălalt spune „Oprirea interzisă!”. Iar pe Calea Moşilor, se găsesc locuri de parcare frumos încadrate de borduri, cu stâlpi în mijloc. Dacă ţi s-ar despărţi maşina-n două, ca-n desene animate, ai putea intra la fix.
Şi în Sibiu există câteva mici... „inadvertenţe”, să le zicem aşa. Dacă vom spune despre ele, se va zice că suntem cârcotaşi şi că nu se compară cu cele de mai sus. Totuşi, să scrii „Atenţie intrare parcare! Nu blocaţi!” şi, pe acelaşi semn, să traduci „No parking!” mi se pare cel puţin bizar. Adică vine turistu’ străin, dă să intre în parcarea de la Cazarma 90 şi deasupra vede scris „Nu parca!”? Totuşi, edilii noştri merită sincere felicitări pentru desfiinţarea provizorie a unui semn de circulaţie de pe strada Magheru, colţ cu Filarmonicii. Cum veneai pe Filarmonicii, dinspre Bd. Coposu, vedeai pe strada Magheru, exact în faţă, două semne: unu’ arăta spre stânga şi spunea „Sens unic”, celălalt arăta spre dreapta şi spunea tot „Sens unic”. Logic. Adică ajungi în capăt de stradă, poţi s-o iei ori la stânga, ori la dreapta şi asta nu-i de-ajuns. Ai nevoie să ştii că mergi pe sens unic în ambele părţi, mai ales că şoseaua de-abia mai permite trecerea unei singure maşini de când cu parcările răsărite pe atâtea şosele înguste. Acum, vedem că mai stă-n picioare doar semnul spre stânga, însă asta sigur se datorează lucrărilor de pe strada Filarmonicii. De-abia aşteptăm să le vedem din nou pe ambele, unu’ hăis, altu’ cea, în toată splendoarea lor.
La acelaşi capitol al Sindromului Caracal, tot pe internet, găseşti o problemă distractivă de logică: „Un muncitor e plătit cu 50 $ pe oră. Se angajează 2 muncitori pentru instalarea a 7 piloni de fontă, pentru a opri parcarea maşinilor pe trotuar. Instalarea unui pilon durează o oră. Întrebare: În cât timp vor realiza unde au parcat maşina?” Evident, în imagine vezi maşina îngrădită de piloni, iar ei muncind cu spor în continuare. Şi-atunci îţi zici: „Ia uite, dom’le, că au şi ei proştii lor. Doar că-i plătesc mult mai bine...”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Mihai Curtean, nimeni.ablog.ro