Hopa! Bloagarii de la putere sunt de fapt baieti da baieti

Raluca Turcan - omul, nu animalul politic. Cornel Ştirbeţ - omul, nu animalul politic. Amândoi, deputaţi de frunte ai partidului aflat la guvernare, amândoi vicepreşedinţi de rang naţional, cot la cot cu Videanu şi Berceanu. Practic, dacă Blaga, Vasile Blaga, a mâncat ceva stricat, Ştirbeţ e unul din primii oameni din ţara asta care află. Cei doi sunt politicieni de frunte, cu CV-uri care ar da pe spate orice CEO dintr-o multinaţională. (Scuze, am exagerat, puţin).
Revenind la omul din ei, cei doi şi-au făcut un blog. Turcan mai devreme, Ştirbeţ la spartul târgului. Lucrul care frapează este că amândoi se transformă în faţa colii de scris sau a tastaturii. Din adevăraţi stâlpi ai societăţii (scuze Ibsen, chiar am exagerat, dar se lega în text) devin nişte mici oameni obişnuiţi, locuitori întru 40 de metri pătraţi, la periferie. Pâi cum se poate ca cei doi, care îşi împart sandviciurile cu brânză la şedinţele de partid cu Boc şi Udrea pot vorbi de drumuri proaste (Turcan), respectiv administraţii corupte (Ştirbeţ). Raluca Turcan se plânge pe blog că nu a ajuns la o emisiune în Sibiu din cauza drumurilor proaste. Când foarte bine ştie că un drum cu avionul Bucureşti - Sibiu îl face în 50 de minute şi costă Statul Român 161 lei. (Parlamentarii îşi decontează toate drumurile în Bucureşti, din Bucureşti în provincie şi în provincie, indiferent că sunt făcute pe apă, uscat sau în aer.) Mult mai multe afişări ar fi avut dacă ar fi scris ce i-a răspuns Radu Berceanu când i-a povestit de gropile de pe drumurile naţionale. Bag mâna în foc că ar fi depăşit 5.000 de citiri, başca un 3% în plus la alegerile din 2012. Dar nu poate.
Ştirbeţ a înţeles şi el că nici dacă îşi citeşte stenogramele de la conferinţele de presă, tot nu-şi aminteşte ce a vrut să spună. Aşa că şi-a făcut blog, având avantajul net adus de faptul că cineva îi citeşte înainte înscrisurile. Aşa că s-a apucat să scrie precum un stătător la cozi despre cât de greu e în birocraţia coruptă şi meschină a lui Johannis. Când ştim cu toţii că nu are nicio treabă cu administraţia locală, având "pretini" care-i fac sluj în orice instituţie publică. Şi atunci, care-i treaba cu blogul?
E drept, una e să te vadă omul ieşind "pe sticlă" cu tot felul de inepţii despre ce va face guvernul ocrotitor şi alta e să ai o şapcă cu cozorocul la spate şi să te dai pe net drept Cornel şi Raluca, doi muritori la fel ca orice om normal. Ai altă priză la "poporeanul" care poate uită câteva minute că omul cu pricina chiar AR TREBUI SĂ FACĂ CE SPUNE CĂ NU SE FACE.
În acest ritm, azi, mâine o să-l vedem pe Boc plângându-se pe net sub numele Emil Boc - bloagăr, că România e în faliment şi guvernul e de cacao că nu face niica.