Corneliu Bucur. Invins sau invingator? (II)

Corneliu Bucur continuă seria dezvăluirilor legate de plecarea sa din toate funcţiile deţinute.

Reporter.:Ce aţi făcut din momentul eliminării dvs. de la conducerea CNM Astra, împotriva deciziei luate?

Corneliu Bucur: Am atacat Hotărârea CJ în Contencios Administrativ. Prin tertipuri avocăţeşti şi coruperea avocatului meu, m-am trezit, fără să mi se spună motivele, că instanţa a trimis cauza la Curtea Constituţională, evident pentru tergiversarea verdictului!

REP.:Ce s-a întâmplat, după demiterea dvs. din funcţia de manager, cu celelalte „dosare”?

CB:Ceea ce probabil ştiţi: prin obedienţa succesorului meu (cea mai mare „calitate” a lui, pentru care a fost selecţionat şi pentru care este menţinut pe post, în mod ilegal, împotriva prevederilor exprese ale Legii 269 / 14 iulie 2009, care limitează un „interimat” la 120 de zile calendaristice, maximum) a fost posibilă, recent, adoptarea Hotărârii nr. 88 a CJ privind stingerea amiabilă a litigiului aflat pe rolul Instanţelor de judecată, din 2007, între Muzeul ASTRA şi Consiliul Judeţean + Biblioteca ASTRA. Acţiunea favorizată de trădarea intereselor instituţiei şi încălcarea celor mai elementare norme deontologice de către inetrimarul V. Olaru, mă determină să-l acţionez din nou în Instanţă, pentru abuz în funcţie împotriva intereselor patrimoniale ale instituţiei proprii. Cât priveşte restituirile de patrimoniu mobil, lucrurile par să se fi aranjat, în condiţii de legalitate, din moment ce instituţia care le solicită nu poate prezenta dovezile juridice de exproprietate! Cu revendicarea „Casei Hermes”, s-au „liniştit” după ce le-am făcut dovada scrisă a faptului că fostul proprietar a vândut edificiul încă din anul 1942.

REP.:Nu puteaţi estima că refuzul dvs. de a „colabora” vă va conduce la îndepărtarea din funcţie şi nu puteaţi prevedea că cel ales să vă înlocuiască va accepta orice i se va cere?

CB:Ba da, doar nu sunt orb să nu văd ce vremi trăim, dar, toată viaţa, mi-am apărat vertical şi onest principiile şi timp de 45 de ani am slujit instituţia (pe care am condus-o 40 de ani şi am desăvârşit-o după proiectele mele), refuzând orice trădare. Fiind istoric, pentru mine, lucrurile, faptele, evenimentele cardinale ce jalonează destinul unei instituţii şi al unei culturi nu au valoarea şi consistenţa efemeridelor. Le evaluez în perspectiva istorică. Aşa cum, astăzi, îi condamnăm pe cei ce au desfiinţat, în 1950, Muzeul ASTREI şi i-au risipit patrimoniul (o adevărată crimă culturală şi atentat la identitatea cultural-istorică a neamului!) aşa vor fi judecaţi de istorie şi cei care se opun, meschin, dezonorant, imoral, antieuropean şi ilegal, drepturilor legitime ale poporului român de a-şi recupera instituţiile condamnate de comunism şi de a-şi administra şi valorifica patrimoniul, în deplină conformitate cu legile ţării şi conform comandamentelor cultural-europene.

REP.:Aţi folosit calificative dure care pot leza demnitatea celor vizaţi de dvs. Nu riscaţi prea mult?

CB: Nicidecum. Nu eu calific sau mai precis, descalific. „Oamenii, absolut toţi, indiferent de rang, funcţie, vârstă, etnie sau religie, au valoarea propriilor fapte”. Această axiomă a definit-o Platon. Buffon a adăugat, mai târziu, că „omul este propriul stil”. Aşadar, faptele şi deciziile proprii sunt cele ce îi caracterizează în faţa semenilor, astăzi, şi a urmaşilor, mâine. Doar miopia şi inconştienţa îi face pe cei ce deţin puterea, vremelnic, să se considere eterni şi să creadă că nemerniciile şi fărădelegile lor nu vor fi, niciodată, supuse judecăţii oamenilor şi instituţiilor. Toate la timpul lor! În ceea ce mă priveşte, ştiu că mi-am făcut, în mod onest şi responsabil, datoria. Atât cea profesională, cât şi de conştiinţă. Deci, sunt, la acest prim „meci”, adevăratul învingător.

REP.:Adevărul pare a fi asemenea unei monede. „Ei – cum îi numiţi dvs. – au prezentat, în toate deciziile lor oficiale, „aversul” monedei, iar dvs., „reversul”. Rămâne ca cei ce urmăresc cu atenţie acest diferend să stabilească de partea cui este adevărul şi dreptatea.

CB:Vă înşelaţi. Adevărul este numai unul, cel legitimat de veracitatea faptelor şi nu de iscusinţa juridică a mistificării acestora, pentru a justifica deciziile ilegale. Am certitudinea acestei ecuaţii etice şi privesc cu încredere viitorul.

REP.:Încetarea mandatului dvs. de manager a fost simultan cu încetarea activităţii dvs. şi ca specialist, de cea mai înaltă calificare profesională (cercetător ştiinţific grad I). A fost această decizie una legală? V-a marcat într-un fel demiterea dvs. şi din funcţia de specialitate?

Corneliu Bucur: La 16 mai 2009, aplicându-se prevederea contractuală de limitare la 3 ani calendaristici a mandatului de manager, mi s-a comunicat oficial, în scris, încetarea colaborării cu Consiliul Judeţean. Am cerut, tot în scris, să-mi reiau activitatea de cercetător ştiinţific, având toate drepturile legale. Directorul numit interimar (numit în mod ilegal şi abuziv, câtă vreme eu nu am fost demis nici prin Hotărâre a CJ, nici prin Decizie a preşedintelui CJ) mi-a făcut cunoscut că decizia (verbală) luată (tot de conducerea CJ, deşi nu avea nici o calitate legală, contractul meu pe funcţia de execuţie fiind încheiat cu CNM „ASTRA”), căreia el se supune (!) este aceea de încetare a oricăror raporturi de muncă cu instituţia. Nu mi s-a dat, tot din ziua de 16 mai, nici o decizie scrisă, în acest sens (?!), dar mi s-a cerut, printr-o adresă oficială, să mă prezint să-mi ridic cartea de muncă şi să predau toate bunurile instituţiei, deţinute în gestiune personală. Am replicat că până nu primesc o decizie scrisă, nu voi preda nimic. Şi că nu plec de la „stână”, ci din instituţia în care am activat 45 de ani, din care 18 ani ca cercetător ştiinţific.

REP.:După 15 luni, de la acea dată, aţi predat gestiunea, inventarele etc.?

CB:Nu, nici până astăzi, dar se pare că nu îi prea interesează acest aspect extrem de important.

REP.:E legal, e ilegal? Ce a urmat? Aţi contestat această nouă demitere considerată ilegală?

CB:Fireşte că a fost, nu numai profund ilegală, ci şi imorală şi chiar indecentă, ţinând seama de meritele mele în edificarea acelei instituţii şi în elaborarea proiectelor pentru etapele prezente şi viitoare (până în 2013). Am contestat-o în Instanţă şi după 7 luni, am câştigat procesul (ei nemaifăcând recurs deoarece ştiau prea bine că nu au nici o şansă să câştige). Am fost reîncadrat la 20 noiembrie, dar pe 23 noiembrie am fost din nou demis! De această dată sub pretextul că am depăşit vârsta de pensionare.

REP.:Măcar de data aceasta aveau dreptate? Eraţi în situaţia de a fi pensionabil? Era, aşadar, legal?

CB:Nu, nici de această dată nu au respectat legea (pe care o încalcă, samavolnic, zilnic!). Conform Legii cercetării ştiinţifice (nr. 319 din 2003), prin recunoaşterea acestui statut în instanţă, mi-am câştigat, deplin legal, toate drepturile conferite de aceasta, inclusiv acela de a-mi continua activitatea până la 70 de ani, singura condiţionare legală fiind aceea de a primi, anual, de la Consiliul Ştiinţific al instituţiei, o Recomandare (ceea ce tocmai primisem pe 21 noiembrie). Deci puteam continua legal activitatea până în 20 nov. 2010!

REP.:Şi atunci, cum a fost posibilă această nouă demitere?

CB:Mi-a devenit şi mai evident faptul că nu legalitatea şi normalitatea şi moralitatea îi preocupă pe cei ce exercită puterea discreţionar şi profund imoral, ci doar împlinirea voinţei lor şi îndeplinirea dispoziţiilor „superioare”. România a devenit, în toţi aceşti ani de „tranziţie”, nicidecum un „stat de drept”, ci un stat de „drepţi” sau „în genunchi”.

REP.:Cui atribuiţi decizia?

CB: Celor ce au semnat-o căci, de-a dreptul aberant, decizia a semnat-o şi preşedintele CJ, deşi privea un statut şi un contract, asumate juridic, doar de conducerea muzeului.

REP.:Şi acest lucru era legal?

CB:Ilegal, anormal şi inutil, în faţa legii. Dar, după primul eşec în instanţă, usturător şi costisitor pentru dl. Olaru (care va trebui să suporte, din buzunar, cheltuielile de judecată), probabil a refuzat să semneze decizia fără a-şi acoperi „spatele”.

REP.:Ei bine, de această dată eraţi înfrânt şi pe deasupra umilit.

CB: Doar aparent. În realitate am câştigat, căci i-am obligat să se demaşte, să-şi arate şi mai explicit motivele reale ale forţării, prin toate mijloacele, ale îndepărtării mele din instituţie, privind aşadar, muniţie nouă pentru viitorul proces.

REP.:La ce vă foloseşte „adevărul”, dacă social şi profesional aţi devenit un „paria”, un om fără nici un statut social activ, fără loc de muncă, fără nici un drept?

CB: Raportând la persoana mea, aşa stau lucrurile. Dar eu nu mă lupt doar pentru „drepturile” mele. Cazul meu va fi un caz exponenţial pentru ce este Sibiul (vopsit amăgitor şi parşiv, cu bună ştiinţă, drept „capitala bunelor maniere”) şi pentru ce a devenit România: o adevărată junglă, în care cei puternici şi cei potenţi „fac legea”. Mai mult, o ţară ajunsă în cea mai profundă criză, din care, în nici un caz, nu prostia, mediocritatea, imoralitatea şi ilegalităţile monstruoase o vor scoate la lumină.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului