Hermania Bistro. Un talmes-balmes ca-n Orient

Tuț-tuț-tuț-tuț-tuț-zbang. Tuț-tuț-tuț-tuț-tuț-zbang. Ce poate fi mai frumos decât sunetul reluat la infinit a unui lighean spart aruncat pe scări? Vă spun eu. Zgomotul mai multor ligheane sparte aruncate pe scări.  Dacă nu mă credeți, mergeți de vedeți în Promenada Mall. Am vrut să văd dacă fratele mai mic al Restaurantului Hermania de pe strada Filarmonicii e la fel cu cel din mall. Nu e. Un categoric nu. Nu are nicio treabă cu sașii, cu mâncarea lor și cu tradiția ardelenească. Un nu hotărât. Are legătură însă cu un o harababură în care vrei să-ți pierzi timpul de pomană.

Dacă vrei să mănânci acolo, în primul rând, ar trebui să dea gratis dopuri pentru urechi. La cele patru-cinci localuri din colțul de mall sunt tot atâtea muzici. Și ca unul să-l bată auditiv pe celălalt, ori măresc volumul, ori caută muzici mai țipătoare și bătute în cap. Ligheanul pe care îl auzeam la Hermania, contrabalansa cu ciocanul bătut pe nicovală la cafeneaua de lângă. TARE. Dacă mai apărea o gașcă de copii care să se joace la fotbalul pe masă, atunci haosul era hotărât. Poate și din acest motiv am fost singurul client la ora respectivă.

Am văzut meniul zilei: ciorbă de salată și papricaș de pui, 12 lei. Am zis că mai bine îmi fac propriul meniu al zilei și am cerut o ciorbă tradițională cu cartofi și afumătură de porc cu tarhon din belșug și un minunat pui cu ciuperci. Ciorba nu m-a impresionat absolut, dar absolut deloc. Am încercat să o dreg cu ceva oțet, dar n-a mers. N-o mai salva nici Mama Omida. Bineînțeles că a trebuit să cer și pâine, și a meritat. O pâine minunată ca la bunica acasă. D-aia zic: în loc de ciorbă cereți pită cu smântână. Și dopuri pentru urechi.

Și a venit și puiul. Un deliciu. Dacă pentru ciorba aia l-aș fi bătut pe bucătar, pentru pui l-aș fi încuiat în bucutărie să-mi gătească numai mie. Pe ritmuri de bunți-bunți-bunți-bunți-bum-bum-bum am terminat mâncarea și am cerut nota. 40 de lei, în total. Față de meniul zilei de doar 12 lei, pare o mică avere. Mai ales că pentru pâine nu au cerut nimic în plus. Față de meniul zilei, adică două feluri de mâncare, am mai comandat și două sucuri. E drept, că pentru a da banii aproape că a trebuit să o dau pierdută prin stație pe chelneriță. A durat mai mult așteptatul după rest, decât mâncatul în sine.

Per total, dacă mi s-ar face dor de mîncarea de la Hermania m-aș duce numai pe strada Filarmonicii. În plus, în bâlciul din Promenada Mall, Hermania își face bine datoria: barmanul și chelnerița erau îmbrăcați în straie săsești, dar muzica ambientală era de aspirat prin casă cu nasul. Meniurile erau niște coli A4 identice cu cele pe care sunt trecute prețurile la micii din Obor, iar deasupra, ca să pună capac, pe cele două plasme, cum altfel, trona o reclamă anostă la  produsele tradiționale de la Albota. Adică o imagine cu niște borcane în care nu puteai ghici ce-o fi. Poate păstrăvi vii.

Hernia Disco

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului