Carne, frate. La Izabel sa nu te duci cu vegetarienii

10 Decembrie 2012 01:27

De ce te-ai duce să mănânci până dincolo de Cristian? Am găsit două motive: primul – de nebun. Al doilea, pentru că ți-e cunoscut numele Izabel. Imposibil să nu fi auzit de carmangeriile Izabel, cunoscute într-o perioadă, nu ștou dacă și acum, că au cea mai proaspătăt carne din oraș. Așa că dus am fost. Până la Izabel – restaurantul, faci exact nouă kilometri, dacă pornești din centrul orașului. Și dacă faci regulamentar sensul giratoriu montat pe principiul bidoanelor de platic, chiar înainte să urci panta Cristianului. Nouă kilometri pentru o masă.

Locul e generos, cu multe spații de parcare cât să întorci o întreagă autobază de tiruri. Chiar în geamul ușii de intrare stă la mare fală un anunț cât o zi de post care nu-ți pică foarte bine:”Ne rezervăm dreptul să selectăm clientela”. Destul de grețos anunțul, mă și așteptam să mă inspecteze cineva la buletin, culoarea pielii și marca pantalonilor.

Am trecut peste acest detaliu și m-am așezat la masă. Ați zice că într-un restaurant la nouă kilometri de Sibiu ar cam bate vântul. Nu-i cazul la Izabel. Erau parcate vreo 10 mașini, semn că i s-a dus destul de bine vorba în târg. Ambianța e plăcută, locul e curat, chiar dacă puțin kitschios. Cea mai tembelă mișcare de design interior e o oglindă uriașă pe care se scurge apa. Nu-i nici oglindă, nici apă curgătoare, nu-i fântână arteziană, nici cișmea cu apă de izvor.

M-am așezat și am cerut un fresh de portocale, până m-am apucat să citesc meniul. Unul românesc, cu multe cărnuri, așa cum îi place drumețului. Am cerut o ciorbă de puci rădăuțeană și o porție de carne de vițel împănat cu barda.

Ciorba rădăuțeană e numai bună să vă convingeți consoarta, iubita sau prietenul fandosit că ciorba de burtă e foarte bună. Ciorba rădăuțeană are același gust cu ciorba de burtă, numai că are carne de pui, în loc de franjuri din burtă de vițel. Delicioasă, barem de-ar fi fost puțin mai caldă.

Și și-a făcut loc pe masă vițelușul împănat cu barda. De fapt, mușchiul de vițel a fost împuns cu un obiect ascuțit-tăietor, iar în locurile împunse au fost îndesate bucăți de cârnat și slănină. O minunăție culinară pentru cei care n-au bai cu arterele. Carnea a trebuit fi ”dreasă” cu o porție de cartofi prăjiți și cu o varzucă murată, amănunte care nu intrau în prețul de 25 de lei al cărnii. Tot așa cum nici ciorba, nu era tocmai logodită cu pâinea, că doar nu aveau același preț.

În total, am lăsat pentru masa de la Izabel un sfert de litru de motorină, 55 de lei masa și 5 lei bacșiș pentru chenerița ce părea luată din castingul pentru un film mut.

Acum nu știu ce să zic, dacă să vă îndemn sau nu să mergeți la Izabel. Mâncarea n-a fost rea, dar nici nu m-aș urca pe pereți din disperare s-o mai mănânc. Locuri de parcare, e drept, cu greu găsești în Sibiu, și timpul pe care îl pierzi până-n Cristian îl cheltui și stând la cozi pe lângă sensuri giratorii și la semafoare pentru pietoni inexistenți. Eu zic că merge să dați o tură, dar pun pariu că n-o să vă faceți un obicei din asta. Mâncarea e bună, feluri de mâncare ceva mai deosebite decât ce găsiți în oraș, iar ambianța e liniștită. Dar mare atenție la anunțul de la intrare.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi