Catre Rim sa tragem

Este pe strada Someșului o clădire ce tot emite pretenții de restaurant. Funcționa acolo la un moment dat ceva bodegă de specific tradițional unde mai cumetreau unii și alții nunți și botezuri. A dat obștescul sfârșit și a fost preluată de un intreprinzător ce putea să jure că nu merge altceva mai bine decât un restaurant spaniol. A dispărut mai repede decât căpșunile din țara de origine. De vreo lună jumătate, în clădirea respectivă funcționează un restaurant cu specific mediteranean. Deși se numește Roma, specificul nu e musai italian. Adică, ar fi singurul restaurant de specific ce nu are pizza în meniu, care însă abundă de fructe de mare.

Dar să o luăm cu pași de scoică. Am ajuns la restaurant pe la ora 15, pe o căldură de puteai prăji un ou pe asfalt. Restaurantul gol-goluț. Ne așezăm la o masă și începem să frunzărim meniul. Pe prima pagină, clasicul meniu al zilei, împărțit frumos pe zilele săptămânii, de luni până sâmbătă. Cinci feluri de supe/ciorbe, câteva feluri de paste și multe preparate cu fructe de mare printre care și cu homar. Ceea ce găsești mai rar într-un oraș în care curge doar Cibinul, care are homarii lui, dar nu comestibili. M-am codit minute bune, recunosc, că-mi trăgeau cu ochiul fructele de mare. Mi-am adus însă aminte de ultima experiență nefericită și am zis pas. La fluxul de clienți pe care îl aveau mi s-a părut greu de crezut că pot fi proaspete. Așa că am ales meniul zilei, ciorbă de văcuță, Saltimbocca alla romana, cotlet de porc cu unt și salvie, roșii cu busuioc și pară în vin roșu, plus o salată Cesar pentru termita aferentă.

Până să vină mâncarea ne-am tot dat cu presupusul. Or fi italieni, or fi români pribegiți prin Italia, care-o fi povestea patronilor. Pentru că, dacă restaurantul excelează în ceva, apăi în servire excelează. Doamna – patroana, presupun – a fost super amabilă, ne-a explicat fiecare preparat, s-a oferit să înlocuiască din meniu ce doream dacă nu ne era pe plac, ba mai mult, la final ne-a tratat și cu câte o înghețată. Iar domnul – patronul cu siguranță – ne-a povestit despre restaurant, cum s-a gândit el la meniu, cum și-ar dori să își mulțumească toți clienții, inclusiv gătind românește dacă doresc, chiar dacă nu se pricepe prea bine. Când l-am auzit cât de pasionat e mi-a părut rău că n-am încercat fructele de mare. La interesul pe care și-l dădea nu cred că ar fi fușerit mâncarea. Pentru că ce am mâncat a fost ușor banal. Ciorba de văcuță n-a avut nimic spectaculos iar saltimbocca a fost mai degrabă un șnițel care n-a reușit în viață decât un preparat remarcabil. Bun, dar nu ceva delicios care să pună restaurantul în top. Însă mi-am propus să revin special pentru fructele de mare. Cu tot riscul, de dragul celor doi, că tare faini au fost.

Bocca della Verita

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi