Arta, dincolo de vedere: un nevazator a uimit publicul prezent la Cupa "Temerarul"

Un tânăr nevăzător a oferit, la cea de-a XX-a ediţie a Cupei “Temerarul” la judo, o lecţie de viaţă, care nu este sintetizată ȋn vreun manual de specialitate sau predată de vreun profesor anume.

Este vorba despre lecţie de viaţă predată de Alex Bologa, ȋn vârstă de 18 ani, sportivul care a demonstrat că limitele pot fi ȋnfrânte, ȋn ciuda faptului că nu vede. Iar unul din principiile luptei de judo, care spune că “la durere nu mă voi tângui, demonstrând stăpânire de sine", a rămas neclintit ca o stâncă ȋn faţa furtunii, pentru Alex.

Singura problemă ar fi că Alex nu vede. Problemă? Problemă pentru alţii, poate. Puţini oameni sunt atât de optimiști şi fericiţi cum este el. "Dacă aș considera orbirea un dezastru, așa ar fi. Dacă aş gândi ȋn modul ăsta, mă va domina şi îmi va distruge viaţa, gândirea, relaţiile cu oamenii, totul", spune sportivul. Alexandru Bologa a luptat cu șase sportivi normali din diferite țări, reușind să ȋnvingă patru dintre aceştia, și a fost aclamat de toți cei prezenți ȋn Sala "Transilvania". Pentru că merită. pentru că e neȋnfricat. “Erau şanse mari ca Alex să-l bată și pe campionul naţional la juniori (60 kg), dar s-a bătut extraordinar și cu el. Personal, sunt foarte mulţumit. Totuşi, a fost vorba despre un sportiv normal care se pregăteşte pentru campionate europene", a declarat Tamaș Gergely, antrenorul său.

Arta, dincolo de vedere

O felie din arta pură a judo-ului a fost dăruită de un om, ȋn luptă cu ȋntunericul. Un sportiv pentru care fiecare mișcare este clădită dincolo de vedere, dincolo de orice sursă de inspirație sau model. El nu știe cum e să "furi" din stânga sau din dreapta, cum fac ceilalţi, pentru că nu vede. De aceea, văzându-l vei observa o tehnică de o adevărată capodoperă. Alexandru Bologa s-a născut normal. Mai apoi a descoperit că are o boală necruţătoare, în urma căreia îşi va pierde vederea. “Am aflat că am miopie şi am făcut deficienţă de retină. Vederea a scăzut pe parcurs, nu dintr-o dată”. Chiar dacă nu poate să vadă, natura l-a ȋnzestrat cu un simţ de a lumina chiar și cel mai ȋntunecat abis. “Ȋmi dau seama unde e adversarul, eu văd totul ȋn minte. Îl simt când vine spre mine şi ştiu ce vrea să facă. Când se duce cu piciorul ȋn faţă, ȋmi dau seama ce urmează. Este ideal să simt intenţia adversarului cu o fracţiune de secundă ȋnainte", explică băiatul.

Un singur vis, Jocurile Paralimpice

Alex a ȋnceput să practice judo din anul 2012, după organizarea unei selecții pentru nevăzători, ȋn mai multe centre destinate acestora, de către clubul Universității CSM Cluj. Acum locuiește la un hotel, cu ceilalți sportivi ai clubului. "Este foarte greu să faci o selecţie la căminele de nevăzători, unii au şi alte probleme mintale. Alex făcuse ȋnot ȋnainte și avea calități motrice foarte bine dezvoltate. Ȋncă de la primul său antrenament l-am văzut motivat şi dornic să ȋnveţe, deşi nu ştia nimic despre judo. Noi ȋl tratăm ca pe unul normal, este o persoană mai pozitivă decât ceilalți și ȋnvață mult mai repede", precizează Tamaș Gergely.

Doar doi nevăzători practică judo ȋn România, la nivel de performanță. Alex, la categoria 60 kg, și Florin Kovacs ( 73 kg). Iar pentru că nu există turnee pentru nevăzători ȋn România, Alexandru Bologa participă ȋn țară la concursuri cu sportivi fără dizabilități. "Am venit la Sibiu ca să am meciuri ȋn picioare, că ȋn ţară nu se organizează competiții pentru nevăzători", explică Alex. Ȋnsă, o face precum unul normal. Şi are un vis, un drum de la care nu dorește să se abată. "Vreau să ajung la Jocurile Paralimpice de la Rio, să fiu primul român nevăzător care reprezintă România la o Olimpiadă. Ştiu că pot să fac asta. Atât timp cât ȋți dorești ceva este imposibil să nu reușești", mărturisește Alex.

Cu poftă de viață

Alex este expresiv ȋn chip, dar mai ales prin mâini și picioare. Pofta cu care-și trimite adversarii la pământ, mâncându-i parcă, ȋnghițându-i, este fascinantă. Băiatul acesta face patru ore pe zi de antrenament, a câte două antrenamente, dimineața și seara. Asta ȋnseamnă că merge singur la pregătire, ȋmpreună cu amicul lui de ȋncredere "nunceagul", așa cum și-a botezat bastonul, care-l ține departe de pericole. "Am mai ȋntâlnit și oameni răi, dar nu poți să ȋntâlnești doar persoane bune, ȋntâlnești și persoane rele. Fiecare situație o adaptez, ȋi găsesc o soluție", mărturisește judokanul. Secretul lui ar fi că are mereu o viaţă extrem de plină. Numai când îl auzi câte îţi înşiră că face zilnic ajungi să te întrebi dacă nu cumva a descoperit, numai pentru el, ziua de 48 de ore. "Merg la școala de nevăzatori, unde ȋmi place foarte mult, fac antrenamente la judo ȋn fiecare zi, ȋmi place să mă plimb, să merg la ȋnot, lucruri pe care orice persoană normală le face", spune sportivul. Alex ştie faptul că  a ajuns să cunoască atâtea, să caute, să descopere tocmai pentru că nu vede. Bezna nu e a lui, e a altora.

Antrenorul, ochii lui Alex

Pe parcursul competiției vorbele bune au venit mereu și mereu din partea stângă cu frecvența unei mașinării dătătoare de speranțe. Pentru că Alex Bologa nu era singur. "Tomi", așa cum ȋl alinta Alex pe Gergely Tamaș, antrenorul său, ȋl ȋnsoțea pretutindeni. Alex și "Tomi" sunt prieteni. Când sunt împreună, Tamaș reprezintă ochii lui Alex. Îi e drag puştiul ăsta cu un talent desăvârșit. “Chiar m-am ataşat de el, este ca şi copilul meu, nici eu nu credeam că mă voi putea ataşa aşa de un sportiv. Toată diferenţa este că cu el am progresat mai mult decât cu oricare sportiv al meu care vede", declară antrenorul.

Ȋndreptându-ne spre ieșire, avem senzația că o să mai auzim de Alex. E soare, iar băiatul radiază direct ca el. Şi e atât de vesel și plin de viață, ȋncât uiți ca el nu vede. Nu poți să uiți că este deștept și cu un talent care te uimește. Şi doar asta contează!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi