Restaurant de Hipodrom: la a treia incercare a ramas Hugo

Mai întâi a fost ungurescul Judith Bistro, apoi ”internaționalul” Petit chef, iar acum e Hugo. O scurtă istorie a restaurantelor care s-au tot închis, deschis sau au fost preluate undeva în capătul dinspre centru al străzii Hipodrom. Hugo e numele restaurantului și al pensiunii de la etaj de vreo lună. Am gândit că au avut timp să se ”familiarizeze” cu domeniul în care au intrat și i-am vizitat zilele trecute, când pârdalnica de caniculă lăsa goale străzile orașului. Dar nu și Hugo-ul, unde era o petrecere pentru copii, vreo 40 de persoane. Am riscat, prin urmare, și am decis să ne ascundem sub o umbreluță de pe terasa mică din față și să ne rugăm să facă față bucătăria la atâtea porții, mai ales că nu eram singurii care s-au așezat pe terasă.
De apreciat ospătarul, mai întâi. Încins în pantalonii negri și cămașa strâmtă, băiatul avea chef de glume, ușoare, de vară, numai bune să te mențină într-o dispoziție de unde căldura și berea care se încălzea repede te-ar fi scos rapid.

Meniul e pe două pagini. Adică cinstit. Poate ar fi fost nevoie de o selecție un pic mai atentă, așa că nu ar fi rău ca din când în când să mai schimbe meniul. Chiar și așa, are din toate: două-trei supe creme, ”clasicele” porc-pui-vită, dar și niște oaie condimentată, o urmă de fructe de mare, ceva cod, somon și șalău, salate, dar și șase deserturi care nu sunt puse ”la umplutură”, dimpotrivă. N-am apucat să mă uit peste lista de vinuri (m-am aruncat precum Dorel pe bere), dar cu coada ochiului am văzut o listă destul de interesantă. Ce mi-a mai atras atenția au fost prețurile. Adică, nenea Hugo și-a dat seama că nu e chiar în centrul orașului și a ținut în hățuri – deocamdată – încasările planificate.
Am ales o supă cremă vichyssoise (din praz, usturoi cu smântână) și o porție de aripioare picante cu sos tartar și frunze de spanac drept garnitură. În ciuda avertismentelor ospătarului (”căci, totuși, avem 40 de supe de împărțit”), berea comandată înainte nu a apucat să se încălzească prea tare până a venit supa. Bună, bună. Nu am terminat-o din simplul motiv că era prea cald afară și voiam să mă bucur (de ar fi existat motiv) și de al doilea fel. Pe care l-am apreciat, dar fără să cad pe spate. Aripioarele au fost cât se poate de normale.

Inițial am cerut nota pregătit de a mă ascunde de dogoare la umbra vreunui aparat de aer condiționat, spre dezamăgirea ospătarului care tot făcea glumițe cu nu știu ce tarte. Pe care le-am zărit chiar înainte să mă ridic, cerute de la o masă alăturată. N-avea să îmi pară rău că am rămas. Așezată pe o bucată de piatră, tarta lor cu fructe m-a răcorit mai ceva decât cele două beri cu care am încercat să îmi sting setea înainte.
Experiența de la Hugo m-a costat 47 de lei: 11 lei supa, 17 lei aripioarele, șapte lei garnitura din spanac și 12 lei tarta. Plus alți 18 lei, plătiți pentru două beri.

Petit Judith

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului