Salamul de Sibiu, al doilea produs românesc oficial recunoscut de UE

PATRIMONIUL INDUSTRIAL: Scandia - Salamul de Sibiu Prima fabrică de salam din Sibiu a fost deschisă de Michael Fonn în anul 1845. În ultimul sfert al sec. XIX, la Sibiu îşi desfăşurau activitatea 16 producători de salam. Cei mai importanţi, în ordine cronologică, au fost: Johann Kessler, din 1850, Fabrica de salam Josef Unterer înfiinţată in 1860 pe str. Crişanei, Fabrica de salam Franz Lukardi,înfiinţată in 1860 pe strada Morilor, continuata de Anna Lukardi (Johann Lukardi) pana in ultimul deceniu al sec. XIX, Fabrica de salam Anton Markoczi, înfiinţată in 1862 pe Bd. Victoriei, Fabrica de salam A. Wilh. Hartmann, înfiinţată in 1864 pe str. Băii, prima fabrică de salam pe maşini cu abur din Transilvania, Fabrica de salam Samuel Hantschel, înfiinţată in 1869 pe Calea Dumbrăvii şi Leopold Weiss care în primul deceniu al sec. XX se va uni cu alţi doi producători sub firma "Weiss, Pollak & Schlesinger". În primul deceniu al sec. XX, cel mai important producător de salam din Sibiu a fost Gustav Nussbächer (1858-1925), cel care va dona oraşului bustul lui Schiller. La Sibiu a început să se producă în ultimul sfert al sec. XIX un salam uscat numit “salam de iarnă”. Acesta se va bucura rapid de înalte aprecieri şi va fi căutat în toată Transilvania. La începutul sec. XX reţeta va fi preluată şi de alţi producători din alte zone care nu uitau să menţioneze clienţilor ca “salamul este făcut după reţeta din Sibiu”. Unul din aceşti fabricanţi era Josef Theil (1875-1932) care avea încă de la începutul secolului XX o fabrică de salam la Mediaş. În 1922 îşi mută fabrica la Sibiu pe strada Morilor, sub firma "Theil & Co. A.G. Salami und Selchwarenfabrik". Cu multă îndemânare şi rigurozitate, Theil reuşeşte să îşi câştige recunoaşterea în domeniu, intreprinderea sa devenind în scurt timp un nume cunoscut şi apreciat. Tehnologiile moderne pentru acea vreme, obţinerea unor produse de cea mai bună calitate şi o bună desfacere a produselor pe o piaţă din ce în ce mai largă, sunt aspectele care au determinat afirmarea renumelui său. Fabrica devine în scurt timp cel mai important producător de salam din Ardeal, salam distribuit sub marca “veritabilul salam de Sibiu”. Fabrica Theil participă aproape anual la manifestări de prestigiu care îi pun în evidenţă acest renume. Avea magazin de prezentare în fiecare mare oraş al ţării. Capacitatea fabricii ajunge în anii ’30 la 20 vagoane de salam pe an, la care se mai adaugă o serie de alte produse: specialităţi, conserve de carne (şuncă, leber, pate de ficat, gulaş, cârnăciori în conservă). Magazinul propriu de desfacere în oraşul Sibiu se afla amplasat în str Ocnei, iar în decembrie 1934 fabrica Theil deschide un modern magazin de prezentare în Piaţa Mare nr. 7. În 1940 fabrica Theil se închide iar clădirile fabricii sunt cumpărate de Robert Berghaus din Germania care le renovează şi le dotează cu utilaje moderne şi redeschide fabrica în 1941 sub numele de Scandia Română S.A.R. Până în 1943 aici se va produce toată cantitatea de conserve necesară armatei germane de pe frontul de răsărit. Scandia se va naţionaliza în 1948 dar denumirea fabricii este păstrată. În 1963 Scandia înregistrează marca “Sibiu”, fiind astfel singura care putea să folosească denumirea, în cazul produselor din carne. Din păcate deficienţele grave găsite în procesul de producţie au dus la pierderea acestui drept în anii ‘70-’80 iar salamul de Sibiu a început să fie fabricat în alte părţi. ***patrimoniu.sibiu.ro/istorie/industrie/41 (Marian Bozdoc pe pagina: ***patrimoniu.sibiu.ro/ro)

Cum a fost INSELATA Comisia Europeana pentru (in scopul) EXTINDEREA ABUZIVA la alte zone decât MUNICIPIUL SIBIU...zona climatica din Ilfov+Bacau ADEQUATE? de ce nu si DELTA DUNARII? Propunerea a fost ad-litteram PRELUATA de Comisia Europeana. "[...]4. Description succincte de la délimitation de l’aire géographique L’aire de production du «Salam de Sibiu» comprend le territoire des régions administratives suivantes: département de Bacău, département de Brașov, ville de Bucarest, département de Covasna, département de Călărași, département d’Ilfov, département de Prahova et département de Sibiu. 5. Lien avec l’aire géographique Spécificité de l’aire géographique Cette zone de production bénéficie d’un climat (continental tempéré caractérisé par des hivers froids et des étés chauds) propice à l’obtention de ce type de saucisson cru sec recouvert de moisissure. Ainsi, les zones de production sont dominées par une succession de formes de relief propres à une zone de collines, ces dernières étant entrecoupées de larges vallées creusées par les cours d’eau et par des zones de plaines, où la tradition de la charcuterie, d’abord de type artisanal, dans les fermes, puis de plus en plus de type industriel, dans des unités spécialisées, remonte à plusieurs siècles. L’ensemble de la zone se caractérise par une abondance de forêts dans lesquelles les fabricants de l’époque et ceux d’aujourd’hui pouvaient/peuvent extraire le bois des essences fortes nécessaire pour obtenir un fumage optimal du produit. L’histoire de la production de ce saucisson est étroitement liée au développement des zones agricoles de l’aire susmentionnée, ainsi qu’à la formation, dans ces zones, de groupements de travailleurs qui se sont spécialisés dans la production de ce type de produit et qui, au fil du temps, ont contribué à l’expansion de sa fabrication au-delà de l’aire de Mediaş–Sinaia et à la consolidation de cette tradition dans les autres aires de production spécifiques.[...] http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/?uri=uriserv:OJ.C_.2015.329.01.0020.01.FRA

Spre deosebire de aceasta EXTINDERE abuziva in TOATA TARA, Salamul PICK se produce numai la Fabrica PICK din Szeged. Si numai acesta este SALAM PICK... Deci numai Salamul de Sibiu=WINTERSALAMI-HERMANNSTADT=THEIL= SCANDIA Sibiu este cu adevarat SALAM de SIBIU... Salamul de Bacau este si ramane SALAM de BACAU si nu AGRICOLA-BACAU-Salam de Sibiu. S celelalte la fel, trebuiesc EXCLUSE....

In SPECIFICATIA Recomandata UE care este ad-litteram preluata de UE, se arata ca NU AR EXISTA RESTRICTII referitoare la NUTRITIA porcilor din care se face SALAM de SIBIU. De fapt, aceasta lasa mana libera Carnii Artificiale si altor ingrediente. RESTRICTIE nutritiva-porci exista de fapt, si e bine SCANDIA-SIBIU sa se tina de aceasta cand isi alege furnizorii CONTROLATI, si sa specifice pe eticheta lucrul acesta : "Carne de porc hranit conform retetei CLASICE". "[...]Porci cu vârsta de un an şi jumătate Autorul Ioan Roth mai spune că, în afara condiţiile climatice, pentru reuşita fabricării salamului de Sibiu se cer o serie de alte condiţii tot atât de importante, cum ar fi cele pe care trebuie să le îndeplinească materia primă, materiile auxiliare şi, în fine, desfăşurarea procesului tehnologic. „Pentru fabricarea salamului de Sibiu se întrebuinţează numai carne de porc provenită de la porci în etate de cel puţin un an şi jumătate şi slănina aferentă. Nu se admite carnea de la porci hrăniţi cu oleaginoase, care are o consistenţă redusă. La fel, este exclusă carnea porcilor hrăniţi cu jir, la care grăsimea este lucioasă şi cu o nunaţă gălbuie. Carnea porcilor hrăniţi cu peşte are un miros ce persistă şi în salamul respectiv. Nu se admite carnea provenită de la masculi necastraţi sau scroafe în gestaţie avansată. Slănina folosită ca adaos la fabricarea salamului trebuie să fie slănină de pe spinare, de consistenţă tare şi fără infiltraţii cu sânge. Sarea folosită trebuie să fie fină“, mai notează autorul în volumul amintit. În prezent, în România există şapte producători care fac salam de Sibiu. (Ramona Gaina in ADEVARUL): ***adevarul.ro/locale/sibiu/istoria-controversata-salamului-sibiu-costa-24-kilograme-zahar-salvat-nicu-ceausescu-productia-salamului-de-lux-medias-1_551158f1448e03c0fddb62f6/index.html