Turcii dau lecții de gătit. În parcarea de la Veștem

Îi zicea Perla. Până au venit turcii. I-au pus numele Kaptan, atât restaurantului, cât și parcării pentru TIR-uri, benzinăriei, sălii de jocuri și șaormeriei cu chioșc la stradă. Un talmeș-balmeș, ai zice, din care n-are cum să-ți rămână ceva memorabil. Cu atât mai mult cu cât interiorul restaurantului așa și arată: ca unul pentru ”tiriștii” mereu pe drumuri (adică nimic spectaculos în design, ci cât mai eficient). Fără prea mari așteptări, prin urmare, m-am așezat chiar în colțul despărțit cu un paravan de zona de păcănele. Un nene butona în surdină, un alt cuplu așezat mai încolo comanda ceva de hrănit, înainte de a poposi la mall, pentru aprovizionarea săptămânală.

Mugurii unei experiențe de cinste aveau să plesnească însă din paginile meniului adus cu zâmbetul pe buze (apropo, servirea a fost un alt punct cu plus). Las la urmă (unde sunt și așezate, de altfel) mâncărurile clasice și încep să fac ochii cât cepele când citesc despre ciorba turcească de pui (cu mentă), când văd pozele cu frigăruile de oaie sau tocănițele turcești. E foarte vast meniul, lucru care din experiența celorlalte restaurante din Sibiu nu e un semn prea bun. Dar Kaptan e în parcarea de lângă girația de la Veștem, iar acolo se pare că-i altă socoteală. Am cerut, prin urmare, tot ce ne-a trecut prin minte că am putea mânca atunci: o hașlama (ciorbă cu cartofi, carne de oaie și morcovi), o pizza cu cașcaval (care apărea ca o bărcuță în poze), o tocăniță de oaie, o porție de haydari (iaurt cu usturoi și mărar), dar și câte un Künefe (cataif cu brânză). Am greșit la început cerând răcoritoare occidentale de băut, dar am dres situația pe la jumătate, când am cerut și câte un ceai turcesc.

Cum să vă spun? În vreo 15 minute de la comandă, masa era plină. Cu toate cele comandate, mai puțin desertul. Tocănița bolborosea într-un vas de lut și oricât de tare mă atrăgea prin miros, ciorba demențială nu mă lăsa deloc să-i părăsesc aromele. Ditamai ciolanul de oaie din farfuria ciorbei avea o carne fără nicio legătură cu mirosul specific. Iar combinată cu lipia tocmai scoasă din cuptorul pe lemne, întinsă prin farfuria haydari, te lega pe veci.

Am mai lăsat, totuși, ceva în farfuria de ciorbă (toate porțiile sunt mari), doar pentru a mai putea gusta ceva din tocăniță. La care, la fel, a trebuit să îmi pun frână altfel aș fi plesnit. Prospețime, acesta cred că e cuvântul care, culmea, poate caracteriza cel mai bine tocănița doldora de legume. Iar pizza… uitați tot ce ați învățat la italieni, căci turcii de la Kaptan fac o pizza demențială. În fine, desertul adus în farfurii de tablă a pus capac întregii experiențe. Și oricât de plin aș fi fost, am astâmpărat totul cu un ceai, pentru a putea gusta desertul la care se pare că toți turcii țin mult. Și au de ce.

Ce mai tura-vura, dacă ignorați amplasarea (e totuși o parcare pentru TIR-uri, la marginea DN-ului) Kaptan intră cu siguranță în Top 10 restaurante ale acestei zone. Chiar și pentru prețurile sub medie. Noi am avut pe nota de plată 120,5 lei: 24 de lei pentru ciorbă (e de ajuns să te sature singură), 28 de lei pentru tocăniță, 1,5 lei pentru cele două lipii cât roata carului, 18 lei pentru pizza-bărcuță (mare de poți porni cu ea pe Cibin), patru lei pentru haydari, câte 3,5 lei pentru două răcoritoare și câte patru lei pentru cele două cafele. Acum, când scriu, văd că ceaiurile le-au uitat la notă.

Lyi Bayramlar

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului