Drama unui tată sibian „Am aflat de moartea copilului de la televizor”

Daniel Florian a luptat împotriva sistemului și a pierdut. A încercat să își recapete dreptul de a-și vedea fiul, lucru care nu s-a întâmplat, pentru ca 20 de zile mai târziu să afle de la știri că micuțul său Arthur a murit. Își amintește perfect de fiecare moment petrecut cu fiul său și din păcate amintirile sunt singurele care îi mai rămân. Acum e furios pe toată lumea. E furios pe sistemul care nu l-a ajutat, pe fosta lui soție care l-a răpit pentru totdeauna pe micul Arthur, pe viață, pe soartă. Ar fi vrut să arunce vina pe cineva anume dar, spune el, fiecare a avut o mică parte de vină – de la mama copilului, până la cel care a decis ca Arthur să rămână alături de ea.

Daniel a fost însurat cu cea cu care credea, la momentul respectiv, că avea să își petreacă întreaga viață. Au făcut un copil împreună, pe micul Arthur. Cu toate că soția sa nu lucra și stătea acasă cu băiețelul, Daniel a insistat să petreacă și el cât mai mult timp cu bebelușul. Problemele în căsnicie însă, făceau traiul sub același acoperiș destul de dificil așa că într-un timp foarte scurt, totul a ajuns la un final nefericit.

„Am fost căsătoriți doar o jumătate de an și am stat împreună alți doi ani și jumătate până atunci. Nu puteai să pui degetul pe ceva și să zici că face acel lucru și că aia e problema, pentru că erau întotdeauna chestii mici care, însumate, conturează omul. În decursul anilor s-a purtat tot mai urât, până în punctul în care a ajuns efectiv să mă bată. Odată chiar am plecat de acasă pentru că nu mai puteam să dorm acolo, iar într-un an, chiar de 1 iunie, am dat și eu în ea. Aia a fost singura dată când am ripostat așa. Tot acela a fost și momentul în care am pus punct”, spune el.

Chiar și în prezența fiului lor, cei doi aveau de multe ori probleme, spune Daniel.

„Era paranoică. Dacă nu eram acasă și venea spre exemplu poștașul, nu deschidea. Nu mai veneau nici prietenii la noi, pentru că nu voia ea. Era atât de închisă în ea, de speriată parcă de orice, încât am rămas chiar numai noi. În scurt timp a devenit și mai agresivă, m-a lovit chiar în timp ce îl țineam pe copil în brațe, făcea scandal pentru cele mai mărunte lucruri”, își amintește acesta.

Într-un final, când a realizat că nimic nu se va schimba, Daniel a decis că era momentul să divorțeze. De acolo totul s-a schimbat radical. Nu mai avea dreptul să își vadă fiul, iar fosta lui soție chiar a plecat din Sibiu, cu Arthur. Dispăruse de pe fața pământului.

„Tu să uiți că ai avut un copil, să consideri că a fost un vis”

Este mesajul pe care mama copilului i l-a transmis lui Daniel atunci când acesta a început să își refacă viața. Cu toate că nu putea să își vadă fiul, femeia îi mai dădea câte un mesaj atunci când avea nevoie de bani. Atât. Acesta a fost momentul în care Daniel a realizat că ultima sa șansă să-și vadă copilul era să ceară custodia lui Arthur. După nenumărate afișări la tribunal, dintre care doar la una și-a făcut apariția și mama copilului, decizia judecătorului a fost în favoarea mamei.

„Cu toate că ea era destul de incoerentă în vorbire încă de când a cerut fosta soție ordin de protecție împotriva mea, nimeni nu a ascultat-o. Nimeni nu a văzut semnele, deși erau acolo. Eu aveam mare grijă de Arthur încă de când era cât palma, am făcut mereu totul ca să-i fie bine, încercam să aplanez certurile ca să nu-i fac rău. Când a împlinit Arthur un an și am realizat că efectiv nu mai am nicio șansă să-l văd decât dacă voi primi eu custodia, am decis că e momentul să cer asta. Pentru proces au căutat-o de nenumărate ori, în toate locurile în care se știa că ar fi putut sta și nu era pe nicăieri. Deabia la al treilea termen a apărut avocatul ei la tribunal și pretindea că fosta mea nevastă ar fi aflat de proces de pe internet. Ea a venit doar la al patrulea termen și atât. Atunci a dat patru pagini scrise împotriva mea, despre cât de agresiv aș fi fost eu cu ea și cu copilul, ceea ce nu e adevărat. Pe lângă asta, toate semnele arătau că Arthur ar fi trebuit să vină la mine. Noi lucram amândoi, aveam condiții, ea nu lucra, trăia ascunsă într-o casă cu toaleta în curte. În fine, într-un final ea a primit custodia. De ce? Pentru că eu sunt tată și nu mamă? Noi aveam de gând să facem recurs, dar pentru că încă nu se publicase decizia în Monitorul Oficial, nu am apucat”, spune Daniel.

Asta se întâmpla pe 6 februarie. Nimeni nu s-a gândit însă în acel moment că zilele micuțului Arthur erau numărate. 20 de zile mai târziu, pe 26 februarie, Daniel avea să afle că fiul său, pentru care luptase atâta timp, murise înjunghiat de mai multe ori. Poliția l-a luat la interogatoriu, însă nimeni nu îi spunea nimic. A aflat de moartea lui Arthur de la televizor.

„Semnele practic duceau către ceva grav, dar nu a știut nimeni să le citească. Cu trei săptămâni înainte să moară l-a botezat, am aflat că spunea că l-ar fi auzit pe Sf. Gavriil, deci deja halucina. Am fost chemat la secție în 26 februarie să dau niște declarații. Mă gândeam că o fi văzut ea vreo mașină parcată în fața casei și s-o fi gândit că eram eu. A doua zi de dimineață, înainte să plec la muncă, am văzut o știre cum că o tânără și copilul ei de trei ani au fost găsiți înjunghiați și casa incendiată. Am văzut casa, apoi vecinii și erau prea multe semne. Într-un final s-a confirmat că era copilul meu”, povestește tatăl.

Acum Daniel are o altă familie. Are o fetiță pe care o iubește mult și o femeie care îl iubește și care l-a susținut și atunci când a încercat să ia custodia lui Arthur. Iubirea pe care i-o purta micuțului său însă, rămâne, iar Daniel suferă în liniște după fiul său pierdut, asta pentru că, spune el, nimeni nu vrea să arate cu degetul către un vinovat. Și până la urmă nici măcar nu mai contează asta acum...pentru că pe Arthur nicio pedeapsă nu îl va mai aduce înapoi.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi