Am mâncat de două ori la Sushi Master. Una albă, alta neagră

Zilele trecute am comandat de la un restaurant relativ nou în Sibiu, cu specific japonez - Sushi Master. Am ales câteva preparate din mai multe categorii, cât să ajungă pentru toată redacția. Mâncasem deja cu câteva săptămâni în urmă de la ei și preparatele fuseseră chiar gustoase, așa că m-am gândit că nu au cum să dea greș a doua oară. Nu am fost prea departe de adevăr dar data viitoare o să studiez meniul cu foarte mare atenție înainte să comand. Unele produse îți lasă gura apă, dar altele sunt chiar mediocre.

Prima dată am mâncat niște porții de sushi foarte interesante, rulouri tempura cu pui (care, recunosc, au fost preferatele mele), somon și cremă de brânză, ton și unele vegane. Pentru patru oameni, comanda a fost mai mult decât îndestulătoare, iar preparatele au fost atât de bune încât la final, deși eram plini până la refuz, ne-am forțat să le terminăm ca să nu se piardă nimic. Mi-a plăcut mult combinația de cremă de brânză cu somon, atât ca textură cât și ca gust, dar cele cu pui, legume și sos le-au depășit cu siguranță pe restul.

De dragul de a experimenta puțin înainte de a scrie cronica, am vrut să încercăm și altceva pentru a doua comandă. Pe site anunțau reduceri așa că ne-am permis să ne desfătăm puțin și am comandat mai multe feluri – un platou cu patru tipuri de sushi, un Wok cu orez și pui în sos Teriyaki și la desert, din două disponibile l-am ales pe cel numit Salvador, dintr-un singur considerent – era cu Nutella.

Am început cu rulourile. M-au dezamăgit puțin, comparativ cu cele pe care le mâncasem la prima comandă. De această dată, rulourile au fost mult mai simple și micuțe, umplute cu ciuperci, castraveți, somon și cremă de brânză. Prea mult orez și prea puțină umplutură. Pe scurt, deloc ceea ce mă așteptasem să primesc. Și cu toate că au mâncat toți colegii, la final au rămas câteva rulouri pe care cred că o să le găsesc și mâine în frigider.

Nu mi-am pierdut speranța și am trecut la felul al doilea, puiul cu orez și sos Teriyaki, un preparat care a avut puțin mai mult succes decât rulourile, dar care, personal, mi s-a părut puțin cam fără gust. În rest, carnea a fost bine gătită, orezul la fel, am mai spălat puțin din gustul rulourilor și m-am declarat, oficial, sătul.

Desertul a rămas, desigur, ultimul pe listă și deși de-abia mai aveam loc în stomac pentru un pahar cu apă, gândul că pe birou era o caserolă mică în care se presupunea că mă așteaptă Nutella nu mi-a dat pace. O colegă gustase deja și singurul comentariu pe care l-a avut a fost că preparatul era cam prea făinos – ca un desert care mai trebuia, poate, gătit vreo câteva minute. Surpriza cea mai mare a fost însă când n-am descoperit nici măcar o urmă de Nutella pentru că, aveam să aflu mai târziu, primisem desertul celălalt și nu cel pe care îl comandasem. Nu mă înțelegeți greșit, a fost bunicel. Ca o mică salată de fructe învelită într-o foaie de orez, ca să nu te mâzgălești dacă nu vrei să folosești tacâmuri.

Pe tot festinul am plătit 75,5 lei și am primit în același pachet un sos wasabi, felii de ghimbir murat, două caserole mici de sos de soia cu care mai mult am mânjit biroul și două seturi de bețe de sushi. Au lipsit în schimb șervețelele.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi