Cum să îți treci Sibiul pe nume, cu terenuri subevaluate de 200 de ori. Rețeta lui Eugen Iordănescu

Directorul Camerei de comerț Sibiu, Eugen Iordănescu, se numără printre fondatorii Parcului industrial Sibiu SA, societate pe care o și conduce. Și care a primit de la Consiliul Local Șelimbăr aproape 100 de ha de teren la un preț care, un an mai târziu, avea să fie considerat de 200 de ori mai valoros.

Era o zi de luni din octombrie 2001 când a fost finalizată redactarea actului constitutiv al societății Parcul Industrial Sibiu SA. Document care a fost mai apoi semnat de către cinci asociați: Valentin – Ioan Enache (20% din acțiuni), Florin – Ioan Muntean (20%), Ioan Iuga (10%), Maria Micu (20%) și Protip SRL (30%). Protip SRL, după cum consemnează actele Oficiului Registrului Comerțului, îi avea asociați pe Eugen Iordănescu și Vasile Moga (firma în discuție își va schimba mai apoi denumirea în Agenția de Dezvoltare Sibiu SRL, iar după mai mulți ani va fi radiată).

Activitatea Parcului industrial Sibiu SA devine relevantă pentru sibieni din decembrie 2003. Lună în care Consiliul local Șelimbăr decide să intre în acționariatul Parcului aducând drept aport două loturi de teren în suprafață de aproape 100 de ha (982.770 de mp), aflate de o parte și de alta a DN1 (puteți consulta aici hotărârea CL Șelimbăr). Terenurile sunt în zona cunoscută drept ”dealul Mohului”, aflată în capătul dinspre Veștem al actualei centuri ocolitoare a Sibiului. Pentru faptul că a adus cele aproape 100 de ha în patrimoniul societății, Consiliul local al Șelimbărului va deveni acționar al PAIS cu 10,6% din acțiuni. Ceilalți opt acționari persoane fizice (numărul acestora a oscilat de-a lungul timpului) rămân cu aproximativ 8,2% fiecare, în timp ce firmei în care se afla Eugen Iordănescu îi revine o participație de aproximativ 24 de procente.

Un teren subevaluat de 200 de ori

Pentru a stabili valoarea celor aproape 100 de ha cu care Consiliul Local Șelimbăr intră în acționariatul Parcului, administrația condusă în acea vreme de primarul Daniel Maricuța a comandat în prealabil o expertiză (care poate fi consultată aici). Aceasta a fost finalizată în noiembrie 2003 de către Septimiu Acelenescu, inginerul care avea să și conducă Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Sibiu. ”Scopul expertizei este evaluarea valorică a terenului vizat pentru scoaterea definitivă din circuitul agricol pentru realizarea obiectivului SC Parcul industrial Sibiu SA”, scrie Acelenescu. El a calculat valoarea celor 100 de ha ale Șelimbărului - încadrate la categoria pășune în vremea respectivă - în funcție de producția agricolă care poate fi realizată acolo: cât grâu, porumb, sfeclă de zahăr, trifoi, orz, soia etc. se poate produce.

”În concluzie, valoarea terenului evaluat este de 1.709.912.047”, semnează expertul tehnic la finalul evaluării (fiind vorba de anul 2003, înaintea denominării leului din vara lui 2005, sumele erau exprimate în ”lei vechi”; în lei noi, valoarea terenurilor rezultată din expertiza lui Acelenescu ar fi de aproximativ 170.991 de lei, la ”greutatea” din 2003). Raportat la întreaga suprafață, rezultă un preț de 0,174 lei pentru fiecare metru pătrat.

Acest mod de a calcula valoarea unui teren (adică din punct de vedere pedologic) când vine vorba de relația dintre o entitate privată și o instituție a statului nu este o noutate la Sibiu. Acum zece ani, Turnul Sfatului a publicat o serie de articole despre schimbul de terenuri dintre Ilie Carabulea și Agenția Domeniilor Statului, prin care omul de afaceri sibian a primit în schimbul a 160 de ha de teren împrăștiate prin tot județul o suprafață de aproximativ 100 de ha, la marginea Sibiului. Iar terenul de la marginea Sibiului a fost socotit ca având o valoare de aproximativ 50 de ori mai mică decât cea de pe piața imobiliară (detalii despre acest subiect puteți citi aici)

După 11 luni de la intrarea Consiliului local Șelimbăr în acționariatul Parcului, adunarea generală a acționarilor decide că e vremea să înceapă să facă bani și aprobă care să fie prețul minim de vânzare. ”Aprobă prețul minim de vânzare teren industrial în zona I la suma de 8,99 euro/mp”, scrie în hotărârea acționarilor Parcului adoptată în unanimitate în ziua de 24 noiembrie 2004. Conform arhivei cursului de schimb publicată de BNR, în 3 ianuarie 2005 – prima zi pentru care este publicat istoricul schimburilor valutare – valoarea unui euro era de 3,93 lei. De unde rezultă că acționarii PAIS au stabilit că prețul minim de vânzare a unui metru pătrat era de aproximativ 35,33 lei, la acea dată. De 192 de ori mai mare decât valoarea pe care în urmă cu 11 luni Consiliul local Șelimbăr o atribuia terenului cu care intra în acționariatul Parcului.

În noiembrie 2003, prețul unui metru pătrat de teren era evaluat la 0,174 lei - vezi foto sus. În noiembrie 2004, același metru pătrat de teren era propus la vânzare cu un preț de 200 de ori mai mare - vezi foto jos

Prețul a fost stabilit în condițiile în care zona nu avea, încă, un plan urbanistic zonal adoptat (acesta a fost aprobat luna următoare), iar terenurile erau încadrate tot la categoria ”pășune”. Cel puțin asta rezultă dintr-un certificat semnat de primarul Daniel Maricuța în primăvara lui 2005.

Eugen Iordănescu are o explicație pentru faptul că, în decurs de niciun an, prețul terenului astfel transferat din proprietatea Șelimbărului în cea a Parcului industrial a crescut de aproximativ 200 de ori. ”Hotărârea a fost luată de Adunarea generală a acționarilor, din care făcea parte desigur și Consiliul Local, după ce planul și indicatorii de investiții au fost aprobate. După cum observați, prețul nu este pentru pășune, ci pentru teren industrial. Promovarea locației presupune anunțarea unui preț informativ viitor și a condițiilor oferite, așa cum bănuiesc că știți că se face. Din acest motiv, AGA trebuia să ia în discuție un astfel de punct pe ordinea de zi, pentru a putea începe promovarea. Prețul minim este rezultatul unui calcul previzional din cadrul planului de afaceri. Pentru orice produs sau serviciu acesta este un pas obligatoriu pentru a putea face predicții referitoare la finanțarea investițiilor și a cheltuielilor operaționale”, transmite Eugen Iordănescu, pentru Turnul Sfatului.

După cum se observă în actele consultate de Turnul Sfatului pe subiectul PAIS, prețurile minime de vânzare a unui metru pătrat de teren au fluctuat de-a lungul anilor: de la 8,99 euro plus TVA, la 10 euro plus TVA. În unele cazuri speciale, pentru anumite parcele de teren, acționarii au aprobat vânzarea acestora și la prețuri mult mai mici, de 0,5 euro/mp, preț minim de vânzare stabilit, de altfel, și în anul crizei financiare din 2009.

În prezent, agențiile imobiliare vând teren în Parcul industrial Sibiu cu sume cuprinse între 23 și 45 de euro pentru un metru pătrat, conform anunțurilor promovate în acest sens.

Amplasamentul Parcului industrial Sibiu SA. Foto: Google Earth

I.C.S. SRL

După intrarea Consiliului local al Șelimbărului în acționariatul PAIS și după ce reprezentant al Șelimbărului în cadrul societății este desemnat secretarul Primăriei, Elena Scumpu, gradul de transparență al societății începe să fie tot mai redus. Mai întâi, societatea pe acțiuni se transformă într-una de tip închis, după care acțiunile nominative sunt transformate în ”acțiuni la purtător”. Mai pe românește spus, cine are acțiunile la el, acela este considerat acționar. Iar cei care dețin aceste acțiuni nu pot fi cunoscuți din surse publice precum Oficiul Registrului Comerțului.

”La vânzarea acțiunilor oricăruia dintre acționari, ceilalți acționari au drept absolut de preemțiune, la cumpărarea acestora acțiunile putând fi vândute numai după convocarea unei adunări generale extraordinare, în care acționarul vânzător va prezenta condițiile de vânzare, iar ceilalți acționari își vor manifesta dreptul de preemțiune”, hotărâre a acționarilor PAIS, din aprilie 2005

Parcul nu are un director. Dar are contract de management cu I.C.S. SRL, societate înființată în aprilie 2003 de către Eugen Iordănescu și în care, mai apoi, a fost cooptat și fiul acestuia. Cât câștiga firma lui Iordănescu din contractul de management cu Parcul industrial aflăm dintr-o hotărâre adoptată în 2006. ”Aprobă în unanimitate valoarea contractului de management și consultanță, respectiv 7% din profitul brut pe an financiar estimat înainte de facturarea serviciilor de management și consultanță”.

Controlul lui Eugen Iordănescu asupra Parcului industrial rezultă din chiar actul constitutiv al Parcului, act actualizat de mai multe ori de-a lungul timpului. Și care prevede la final că ”orice litigiu care decurge dintr-un contract comercial se va soluționa prin arbitraj comercial organizat de Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de comerț, industrie și agricultură a județului Sibiu”. Adică de instituția condusă de Eugen Iordănescu.

Ulterior contractelor de management încheiate de Parcul industrial cu I.C.S. SRL, sunt încheiate contracte similare cu IM Consulting România. Societate al cărei unic acționar este, după cum arată Registrul Comerțului, tot Eugen Iordănescu.

De altfel, chiar și în antetul folosit în actele Parcului industrial Sibiu, la datele de contact este trecută adresa de e-mail a directorului Camerei de comerț sibiene: director_general@cciasb.ro.

Sub managementul asigurat de firmele lui Iordănescu, parcul industrial își amenajează utilitățile din investiții finanțate în special din credite garantate cu terenurile pe care le-a adus Șelimbărul în societate. Spre exemplu, a fost aprobat un credit de maxim 1,3 milioane de euro în 2006, un credit de maxim 1,5 milioane de euro în 2008, un credit de maxim 750.000 de euro în 2008 sau unul de 800.000 de euro în 2009.

Parcul industrial câștigă nu doar din vânzarea terenurilor către companiile interesate de amplasament, ci și dintr-o taxă de administrare, care a fost stabilită la 1,98 euro/mp pe an, plus TVA. Taxa de administrare este percepută indiferent dacă pe terenul respectiv este sau nu ceva construit, indiferent dacă sunt sau nu branșate la utilități respectivele terenuri. În schimbul acestei taxe de administrare, conform propriului regulament, Parcul industrial oferă următoarele servicii: iluminarea stradală pe timp de noapte, acolo unde este necesar, controlul accesului în perimetru, respectiv instalarea unei bariere și asigurarea unei parcări de triaj la acces, plantarea și îngrijirea spațiilor verzi acolo unde sunt finalizate investițiile rezidenților și deszăpezirea pe timp de iarnă. Furnizarea utilităților pentru rezidenții parcului este asigurată prin intermediul PAIS.

Parcul industrial Sibiu SA

Cât a câștigat Șelimbărul?

Am solicitat actualei conduceri a Primăriei Șelimbăr să ne comunice cât a încasat din dividende ca urmare a acțiunilor deținute în cadrul PAIS. Răspunsul transmis face rezumat pe un interval de patru ani. ”Anul 2016: 0 lei; anul 2017: 0 lei; anul 2018: 10.260 lei; anul 2019: 10.260 lei”. De altfel, acționarii parcului – între care CL Șelimbăr este minoritar – au stabilit în mai mulți ani ca profitul să nu fie distribuit, ci reinvestit.

După ce solicitarea Turnul Sfatului pe tema dividendelor, dar și a actelor de constituire a Parcului, a fost trimisă Primăriei, în fața consilierilor locali din Șelimbăr a vorbit Eugen Iordănescu, într-o ședință care a avut loc în ianuarie anul acesta și în care a fost prezentat drept directorul PAIS.

Iordănescu a arătat că nu dividendele sunt importante pentru șelimbărenii care au participat cu 100 de ha în constituirea Parcului, ci contribuțiile indirecte care ajung mai apoi la bugetul local ca urmare a muncii celor aproximativ 480 de angajați care lucrează în companiile care funcționează în cadrul PAIS. ”O să vă prezint foarte pe scurt ce înseamnă din punct de vedere legislativ și fiscal un parc industrial. Este o înregistrare special construită în baza unei legi, Legea 186/2013, cu câteva obiective foarte concrete: crearea de noi locuri de muncă și contribuții indirecte la bugetele locale, investiții directe noi și infrastructură pentru noile afaceri. În 2020, companiile din parcul industrial – care se numesc rezidenți – au avut o cifră de afaceri de aproximativ 125 de milioane de euro. În 2020 față de 2019, deși a fost pandemie, au fost create 91 de locuri suplimentare de muncă, salariile totale plătite angajaților – 32 de milioane de lei, TVA-ul colectat pentru bugetul național – 83.667.000 de lei. Impozitul pe veniturile salariaților a fost de aproximativ 2.450.000 de lei și, așa cum știți, 65% din această sumă vine direct la UAT-urile unde sunt înregistrate companiile. Drept urmare, în 2020, Șelimbărul a primit aproximativ 1,6 milioane de lei”, a spus Iordănescu, după cum este consemnat în procesul verbal.

Suma anunțată de către Eugen Iordănescu merită raportată și la sumele alocate de către Șelimbăr pentru a scuti de la plata impozitelor și taxelor locale firmele din cadrul PAIS (o schemă de ajutor de minimis, prin care companiile din parcurile industriale pot fi scutite 100% de la plata impozitelor și taxelor datorate pentru clădiri și terenuri). Conform hotărârii adoptată în 2018 pentru acordarea acestor scutiri de la plată pentru aproximativ 30 de companii din Parc în anii 2018, 2019 și 2020, ”valoarea totală estimată a schemei de minimis care va fi acordată în cadrul prezentei scheme, pe toată durata de aplicare acesteia este de aproximativ 8.330.500 de lei”. Pentru noul ciclu bugetar, Primăria din Șelimbăr nu a adoptat, deocamdată, o nouă hotărâre.

”Personal, sunt foarte bucuros că sunt atâtea locuri de muncă în parcul industrial, încât dacă toţi adulţii în vârstă de muncă din satul Bungard (unde m-am născut) s-ar angaja acolo, ar mai rămâne loc destul şi pentru vecinii din Mohu...”, Eugen Iordănescu, într-unul din răspunsurile transmise redactorului Turnul Sfatului

În fața consilierilor locali din Șelimbăr, Iordănescu a arătat că din cele 96,7 ha de teren amenajate în cadrul PAIS, disponibile mai sunt ”undeva între 20 și 40 de hectare”. Și a anunțat viitoare noi investiții, dar și faptul că parcul condus de el este în concurență directă cu Parcul industrial Șura Mică. Parc industrial înființat în 2002, cu o suprafață tot de aproape 100 de ha, dar unde comuna Șura Mică – cea care a adus drept aport terenul - deține aproape 84% din acțiuni. Restul sunt împărțite între instituții precum județul Sibiu, municipiul Sibiu, Drumuri și Poduri, Apă Canal SA, dar și Camera de comerț, industrie și agricultură Sibiu.

Unui consilier local care s-a exprimat că i se par ”cam puțin” cele 10,66% din acțiuni în contextul în care Șelimbărul a venit cu tot terenul, Iordănescu i-a replicat că PAIS a fost o investiție de pionierat. ”Pe partea de business, când încercați să atrageți capital, cea mai proastă soluție din punctul meu de vedere este să zici «mie mi se pare puțin». Toată partea asta se face pe bază de evaluări. Noi ne-am apucat de investiții acolo și investiția în primii doi ani a fost 27 de miliarde, în banii de atunci, în vremea când tot ceea ce vedeți dumneavoastră în jur – și cei care sunt șelimbăreni și mohani și veștemeni și bungărzani mai vechi, știu – nu exista nimic. Nu exista mall-ul, nu exista centrul, nu existau marile firme care sunt acum, nu erau depozite, nu era nimic. Noi am fost primii ofertanți de locuri de muncă făcuți cu o investiție masivă de capital privat în vremea când în Sibiu, la marginea Sibiului, unde a fost vechiul consulat german, se vindea terenul de acolo cu 0,2 mărci. Suntem oricând deschiși să vă majorați aportul de capital social, fără niciun fel de problemă”.

Al cui este acum parcul?

Potrivit datelor Registrului Comerțului, în acest moment Consiliul Local Șelimbăr deține 10,66% din Parcul industrial Sibiu SA. Celelalte 89,33% din acțiuni sunt deținute de o ”listă de asociați persoane fizice”, al căror nume este consemnat într-un registru al acționarilor de care se îngrijește conducerea Parcului.

”Nu ştiam că eu sau alţi sibieni avem obligaţia să vă raportăm ce deţinem şi ce nu, şi nu ştiam de asemenea că puteţi invoca nume şi persoane pe bază de discuţii reale sau inventate pe care le-aţi fi avut, fără să le cereţi acordul sau să-i întrebați direct”, este răspunsul lui Eugen Iordănescu la întrebarea dacă este adevărat că în acționariatul PAIS, în rândul persoanelor fizice, a mai rămas doar el și Ioan Iuga. Informația aceasta a fost culeasă de la foști acționari ai Parcului, cu care redactorul Turnul Sfatului a discutat pe parcursul documentării acestui articol.

”În legătură cu deţinerea de acţiuni, de către mine, informaţia este falsă. Dacă vreun fost acţionar (ca în mai toate documentările dvs., baza o reprezintă şi aici sursele anonime…) a vândut acţiunile deţinute e în deplin drept să vă spună cui, cu cât şi orice altceva crede de cuviinţă”, răspunde Iordănescu.

Turnul Sfatului a încercat să ia legătura și cu Ioan Iuga, una dintre persoanele care a participat încă din 2001 la înființarea Parcului și care a fost indicat ca fiind, în continuare, acționar. În acest sens, am lăsat și o carte de vizită cu un scurt mesaj la domiciliul lui Ioan Iuga, fără a putea stabili, însă, o cale de comunicare.

Ioan Iuga se numără printre inculpații din ”dosarul Maricuța”, procurorii DNA considerând că el era unul dintre interpușii fostului primar al Șelimbărului prin intermediul cărora erau achiziționate terenuri care ar fi trebuit, de drept, atribuite altor persoane.

DNA știe. Dar nu consideră că ar fi ceva ilegal

Solicitați să ofere copiile actelor care au stat la baza hotărârii din 2003 prin care Consiliul local Șelimbăr și-a oferit cele 100 de ha de teren la un preț care a crescut de 200 de ori un an mai târziu, actuala conducere a Primăriei a arătat că nu poate răspunde. ”Actele – proiect de hotărâre, anexe, expunere de motive, raport de specialitate, avizele comisiilor – nu se află în arhiva Primăriei comunei Șelimbăr, fiind ridicate de către Direcția Națională Anticorupție, Serviciul teritorial Alba Iulia”, a răspuns Primăria Șelimbăr.

Este vorba de descinderile din octombrie 2015, în ceea ce avea să fie numit ”dosarul Maricuța”. Descinderi care au avut loc și la sediul secundar al Parcului industrial Sibiu SA, situat în clădirea Camerei de Comerț, industrie și agricultură Sibiu (str. Telefoanelor, nr. 1). Doar că după ce au ridicat actele Parcului, procurorii anticorupție au considerat că suspiciunile rezonabile pe baza cărora au efectuat perchezițiile nu se mai confirmă. ”Persoana juridică SC Parcul Industrial Sibiu SA nu are în acest moment calitatea de suspect / inculpat în vreun dosar aflat pe rolul Serviciului teritorial Alba Iulia. Percheziția domiciliară poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană ori la deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au o legătură cu o infracțiune și se presupune că percheziția poate conduce la descoperirea și strângerea probelor cu privire la această infracțiune, la conservarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului. Prin urmare, reiese că administrarea unui procedeu probatoriu nu atrage în mod automat dobândirea vreunei calități în cadrul dosarului penal de către persoana fizică / juridică al cărei domiciliu a fost percheziționat”, au răspuns cei de la DNA la solicitarea Turnul Sfatului în cursul lunii ianuarie a acestui an.

În urma descinderilor din 2015, procurorii DNA au ridicat și actele referitoare la Parcul industrial Sibiu SA

Răspunsurile lui Iordănescu

Documentarea acestui articol a început de la finele anului trecut, dar de la o cu totul altă poveste. Mai precis, de la informația – confirmată din mai multe surse apropiate Camerei de comerț – potrivit căreia Eugen Iordănescu a folosit sume importante de bani din fondurile Camerei fără acordul forurilor de administrare ale acestei instituții (în 2018, Camera de comerț, industrie și agricultură Sibiu și-a vândut sediul din centrul Sibiului, de pe str. Telefoanelor, nr. 1, pentru aproximativ două milioane de euro).

Informația a fost pusă pentru Turnul Sfatului în contextul sălii de nunți și de evenimente pe care familia lui Eugen Iordănescu a ridicat-o în Parcul industrial Sibiu. Sală de nunți botezată ”Symphony by the lake” și ridicată prin intermediul societății Lakeside Moments SRL (societate înființată de către Eugen Iordănescu și fiul său și din care, în decembrie 2019, Eugen Iordănescu a ieșit). Respectiva sală de nunți a fost ridicată pe un teren cu o suprafață de aproximativ 20.000 de mp, în Parcul industrial Sibiu. De aici, mai apoi, au apărut informațiile confirmate de documente pe subiectul modului în care s-a născut și dezvoltat Parcul industrial Sibiu SA.

Sala de nunți și evenimente ridicată de familia Iordănescu în Parcul Industrial Sibiu SA

În cursul zilei de marți, redactorul Turnul Sfatului a încercat să ia legătura cu Eugen Iordănescu pentru a stabili o eventuală întâlnire pe subiectele mai sus descrise. Cum după un singur apel numărul de telefon al redactorului Turnul Sfatului a fost blocat pe telefonul lui Eugen Iordănescu, i-am trimis un mail cu șase întrebări, între care, la urmă, am lăsat și întrebarea referitoare la situația banilor din conturile Camerei (mai ales că tot ”pe surse” reporterului Turnul Sfatului i-a fost transmis faptul că lui Eugen Iordănescu i s-ar fi restrâns atribuțiile în fruntea Camerei).

În primă fază, Eugen Iordănescu a arătat că dacă redactorul Turnul Sfatului are cunoștință despre eventuale încălcări ale legii ar trebui să le reclame de îndată autorităților. Iordănescu s-a arătat cel mai deranjat de întrebarea referitoare la fondurile Camerei de comerț, solicitând să i se comunice dacă aceste informații se bazează pe documente sau doar pe surse de a căror existență el se îndoiește.

După ce am arătat că pe subiectul fondurilor Camerei este vorba de informații ”pe surse”, corespondența cu Eugen Iordănescu a continuat prin e-mail-uri în care acesta aprecia că doar calitatea de director general al Camerei de comerț poate justifica un interes jurnalistic legitim. A arătat că va apela la instanță în cazul în care informațiile furnizate ”pe surse” nu vor fi asumate cu nume și prenume în Turnul Sfatului și a condiționat transmiterea răspunsurilor sale de publicarea integrală a acestora.

I-am confirmat că aceste răspunsuri vor fi publicate integral, după care Eugen Iordănescu a trimis un prim răspuns pe subiectul fondurilor Camerei. ”Nu a existat o reuniune a Colegiului Camerei în care să fie discutată o astfel de intenție. În fiecare an, exercițiu financiar contabil al Camerei face obiectul verificării de către cenzor și aprobării în adunarea generală anuală. Ultima adunare generală cu acest punct la ordinea de zi a avut loc în august 2020 și a aprobat cu unanimitate de voturi execuția bugetului de venituri și cheltuieli și descărcarea de gestiune a managementului, cât și indicatorii de management . (...) Nu a fost niciodată convocat un Colegiu având pe ordinea de zi chestiunile despre care afirmați că le-ați aflat «pe surse»”, scrie Eugen Iordănescu în acest prim răspuns. Integral îl puteți citi aici.

Ne va da în judecată pentru orice vom mai scrie despre el

O zi mai apoi, Eugen Iordănescu a revenit cu un răspuns și pe subiectul Parcului Industrial Sibiu SA. ”Am citit cu un uşor amuzament întrebările puse de dumneavoastră în legătură cu activitatea diferitelor societăţi comerciale cu care am avut sau am legătură. În primul rând, nu înţeleg calitatea şi interesul care determină aceste întrebări, referitoare exclusiv la activitatea mea privată, în cadrul companiilor private deţinute de familia mea”, și-a început Eugen Iordănescu răspunsul.

În care acuză redactorul Turnul Sfatului că nu a făcut niciun minim de efort pentru a verifica informațiile și circumstanțele. ”Singura dumneavoastră «documentare» pare să fie reprezentată de discuţii cu «surse», reale sau inventate. TOATE documentele de care aţi fi avut nevoie pentru documentare sunt disponibile public, cred că era nevoie doar să le solicitaţi. În acest context, cred că ar fi corect să reluaţi cu seriozitate documentarea şi să publicaţi orice material în legătură cu activitatea mea numai după ce situaţiile, circumstanţele la care faceţi referire se vor dovedi reale şi după ce corectaţi o seamă de afirmaţii eronate din corpul întrebărilor”, continuă Iordănescu, care trage concluzia că interesul redactorului Turnul Sfatului nu este informarea publică, ci defăimarea persoanei lui Eugen Iordănescu.

A arătat că nu este directorul PAIS, dar că este fondatorul companiei și a reluat o parte din informațiile prezentate și în fața consilierilor locali din Șelimbăr, despre succesul Parcului industrial. Pe subiectul sumelor încasate de societățile prin care administrează parcul, în comparație cu sumele încasate la bugetul local al Șelimbărului din dividende, Iordănescu a devenit ironic. ”Înţeleg pe deplin că aţi putea avea dificultăţi în lucrul cu cifrele, dar sensul termenilor «mai mare» şi «mai mic», cât şi regula de trei simplă îmi par universale şi se învaţă în ciclul primar, nu la ASE”.

Despre sala de nunți a familiei sale a arătat că societatea prin intermediul căreia a fost ridicată nu a solicitat ajutoare de minimis și că a plătit integral taxele și impozitele aferente. La final, Eugen Iordănescu a anunțat că ne va da în judecată dacă vom publica acest articol ori vreun alt articol viitor despre persoana sa, deoarece consideră că este vorba de o ”vendetta personală” (Eugen Iordănescu a fost declarat, de către CNSAS, colaborator al Securității, calitate confirmată pe fond de către Curtea de Apel București, hotărâre contestată acum la Înalta Curte de Casație și Justiție – CNSAS l-a verificat pe Eugen Iordănescu în arhivele fostei Securități la solicitarea Turnul Sfatului). ”Sunt convins ca veţi înţelege decizia mea ca de data aceasta să apăr în instanţă onoarea, demnitatea personală şi profesională, în legătură cu orice afirmaţie sau «situaţie» pe care o veţi prezenta în articolul pe care îl veţi scrie sau în orice articol viitor. Cred că din păcate dvs. şi ziarul pe care îl reprezentaţi, în ceea ce mă priveşte, pot fi un bun exemplu de vendetta personală şi încălcare a regulilor minime de documentare şi respectare a dreptului celuilalt la viaţă privată, imaginea de sine, onoare şi probitate profesională”, a mai scris Eugen Iordănescu.

Acest al doilea răspuns al lui Eugen Iordănescu este publicat integral aici.

La o zi după publicarea acestui articol, Eugen Iordănescu a transmis un mail redactorului Turnul Sfatului prin care a solicitat ca răspunsurile sale - mai sus amintite și redate - să fie altfel publicate în corpul articolului. Le reproducem, prin urmare, mai jos:

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube