Vaccinată la 92 de ani - Mama Iancu din Sadu a supraviețuit epidemiei de tifos, apoi celei de COVID

Mama Iancu este una din cele mai longevive figuri ale comunității din Sadu. Până la 92 de ani a reușit să crească patru copii și să își cunoască nepoții, apoi strănepoții. Ba chiar strănepoata ei, acum în vârstă de 22 de ani, a fost cea care a dus-o săptămâna trecută la vaccin. 

„Îmi amintesc multe lucruri, de când eram tânără. Mă trezesc și mă gândesc la tot felul de lucruri, ba plângi, ba râzi, așa e... trece viața”, și-a început Elena Iancu povestea, emoționată. S-a îmbrăcat frumos pentru întâlnirea cu noi și ne-a primit zâmbind larg. La început a fost mai timidă, dar curând amintirile au început să vină cu tăvălugul și poveștile au devenit tot mai interesante. Ne-a spus despre epidemia de tifos care pe ea a cruțat-o, dar i-a răpit un frate, despre cum tatăl și-a ascuns copiii de ruși sau despre bărbatul ei, pe care războiul l-a lăsat „cu hibe”. 

„Cel mai des îmi aduc aminte cum a fost când m-am căsătorit, câte am tras. Aveam 20 de ani, tânără, așa era atunci. Era iubire mare. Era foarte frumos, vorbea frumos, nu ca băieții de acum. Că îi mai aud și mă ia groaza când îi aud ce vorbesc”, spune mama Iancu. A trăit să-și vadă copiii crescând, și-a cunoscut nepoții și chiar strănepoții. Vorbește cu mândrie despre ei și văd că îi strălucesc ochii. „Am fost căsătorită aproape 36 de ani. Bărbatul a fost pe front, săracul. Și a venit cu oțâră de hibe de pe front și asta a fost. Am patru copii și nepoți nici nu mai știu, am destui și strănepoți la fel. Doamne mulțumescu-ți i-am văzut pe toți”

Pandemia a izolat-o în ultimul an, dar nu i-a schimbat cu mult stilul de viață. Picioarele au lăsat-o deja de ceva vreme și nu se mai prea plimbă oricum. Dar își amintește cu bucurie de perioada când putea să călătorească și a fost în Austria la fiul ei, care i-a arătat întreaga zonă, la pas. Acum fiul a venit acasă, locuiește cu ea și îi poartă de grijă. „Am călătorit în Austria, mai demult, la băiatul ăsta, că a fost căsătorit acolo. Acum nu mai stă cu muierea și a venit acasă. Nu mai călătoresc acum, m-am cumințit, că prima dată când m-o dus mi-a arătat prin toate părțile, în toată Austria m-a dus.”

„Ce știu io cine vine și aduce, apăi dacă iau eu, is bătrână mor, dar poate dau la alții.”

Când au început să apară cazurile de COVID, mama Iancu s-a gândit că o fi „oțâră de gripă”, dar curând a înțeles că nu e de glumă, așa că a decis să se vaccineze. „Stăteam în casă, nici nu ne-am gândit că o să vină boala asta, ne gândeam că e oțâră de gripă, așa, apoi când am văzut că moare lumea tot așa des, des, des, am văzut că nu e de glumă. Puțin au fost bolnavi și în familie, dar n-a fost nimeni să moară. Cu boala asta am stat tot cam izolată, nu m-am dus să iau să dau la altu. Am zis mai bine merg și mă vaccinez și stau liniștită”, spune ea.

Am întrebat-o cum s-a ținut așa sănătoasă timp de 92 de ani. Secretul? Laptele cu mămăligă. Și acum mai încearcă să facă mămăligă, dar n-o mai țin puterile, așa că o ajută care cum e pe la ea - nepoți, strănepoți, fiul. „Nu prea mâncam carne nici înainte, acum și mai puțină. Am mâncat mult lapte cu mămăligă, brânză, cocoloș cum ziceam noi, cu alea am trăit și a fost foarte bine în tinerețe. Ne duceam în câmp, am lucrat la fabrică, apoi când m-am pensionat am lucrat iar în câmp. Și acum m-aș duce că așa bine mă simțeam, dar nu mă mai țin picioarele. Că energie am!”

Băiatul care locuiește cu ea o mai pune în mașină și o duce la plimbare pe râu, la deal, să mai vadă una alta, măcar așa. 

„Dacă m-ar ține picioarele, până în vârf m-aș duce, cum mă uit așa de pe geam și văd crestele”

Cel mai mare regret al ei este că nu mai poate merge la biserică. Înlăcrimată, ne povestește cum iese în poartă adeseori și privește spre turnul lăcașului. „Îmi pare rău că nu mă mai pot duce la biserică. Ăsta mi-e năcazul, că ies la poartă și mă uit la turnul bisericii de aci și-apăi îmi vine plânsul. Așa mă simțeam de bine când mă duceam la biserica de acolo. În toată duminica dau drumul la televizor la slujbă.”

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Turnul Sfatului (@turnulsfatului)

Tinerilor din zilele noastre le dorește să fie mai blânzi și să le vorbească frumos bătrânilor. Apoi, să se vaccineze.

„Să fie cuminți, să fie buni, să fie blânzi și să nu își bată joc nici de bătrâni, să le vorbească frumos. Să meargă să se vaccineze fără nici o frică, nu că îi doare, că nu știu ce, că nu îi doare deloc. Nu m-a durut. Alte dăți aveam emoții mai mari când făceam o injecție, decât acum.”

Elena își amintește de perioada de după război, când au apărut tifosul și scarlatina. Epidemia de tifos i-a răpit un frate și spune că pe vremea aceea medicina nu era atât de avansată. Nici atunci nu puteau ieși din case, pentru că „era boală rea”. „Și când am fost noi tineri, după război atunci, a fost boală. Au fost tifos și scarlatină. Am avut un frate care a murit de tifos, nu l-a putut scăpa și a murit la 32 de ani. Nu erau doctori, la tifos când era, la toți care eram bolnavi ne puneau pe porți afișe cu „boală contagioasă” și a venit un doctor de la armată de ne-a făcut câte ceva, o injecție, ceva. Oamenii stăteau cuminți atunci, că tifosul a fost boală rea, oamenii aveau temperatură mare, nu puteau ieși, nu puteau umbla. Mai greu a fost când au venit rușii peste noi. Cu ajutorul lui Dumnezeu. Ne-a ascuns tata pe unde a putut, că umblau rușii tot după fete, bată-i să-i bată”, spune mama Iancu. 

Cu un zâmbet larg, Elena ne-a spus că pentru ea urmează rapelul, luna viitoare, pe care abia îl așteaptă. 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi