Cum era închipuit Sibiul acum 20 de ani de către cei care conduceau orașul: de la baraj pe Cibin în Turnișor la străzi turistice verzi

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la prima strategie post-decembristă a municipiului Sibiu: una în care, din fonduri nerambursabile atrase de la Națiunile Unite, administrația acestui oraș a elaborat un plan cu 13 proiecte prioritare. Dintre acestea, patru pot fi considerate ca bifate.

În 2004, Primăria Sibiu punea în dezbatere publică și, mai apoi, supunea votului aleșilor orașului „Agenda locală 21 – Planul de dezvoltare durabilă a municipiului Sibiu”. Era primul document post-decembrist elaborat de administrația orașului din fonduri nerambursabile (fonduri alocate prin Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare pentru 13 orașe, printre care și Sibiul) prin care se realiza o radiografie a situației de la acel moment, dar și se propunea o serie de măsuri concrete.

„Este un început foarte bun în direcţia realizării unei strategii de dezvoltare durabilă pentru comunitatea sibiană, urmând ca strategia să fie reactualizată în funcţie de evoluţia oraşului nostru”, semna Klaus Johannis (pe atunci își semna numele cu litera „J”), primarul Sibiului, în Cuvântul înainte al strategiei.

Cât s-a schimbat orașul în ultimii 20 de ani. Câteva exemple

2004 era prezentat drept un an mai bun decât cei trecuți când vine voba de lungimea străzilor asfaltate, de exemplu. „Referitor la infrastructură, evoluţia principalilor indicatori pe ansamblu prezintă o uşoară creştere faţă de anii anteriori. Astfel, numărul de străzi este de 603, cu o lungime de 266 km”, se arăta în documentul elaborat acum 20 de ani, document potrivit căruia lungimea străzilor modernizate era de 175 de km.

20 de ani mai târziu, lungimea rețelelor a crescut de mai bine de două ori ca lungime. „Rețeaua rutieră actuală a municipiului Sibiu însumează peste 782 de kilometri de străzi, cea mai mare pondere din punct de vedere al categoriei fiind constituită din drumuri rezidențiale”, se arată, acum, în Studiul de fundamentare pentru organizația circulațiilor și transporturilor elaborat pentru noul PUG al Sibiului.

În ceea ce privește rețelele de apă și canalizare, în 2004 Sibiul avea o rețea de apă potabilă (fără branșamente) cu o lungime de 314 de km, acum aceasta având o lungime de 380 de km (la care se adaugă alți aproape 260 de km de branșamente, conform studiilor efectuate pentru noul PUG. Rețeaua de canalizare avea o lungime de 252 de km, acum fiind estimată la 425 de km.

În 2004, Sibiul avea un buget adoptat de 1.713 miliarde de lei vechi (echivalentul a 42 de milioane de euro). Anul acesta, în 2024, bugetul orașului este estimat la 1,17 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 235 de milioane de euro.

2004 era anul în care Sibiul își punea speranțe în dezvoltarea Zonei industriale vest, unde tocmai cumpărau teren mari companii din afara țării, dar și în fructificarea titlului de Capitală culturală europeană în 2007, în urma recomandării pe care a primit-o de la Comisia Europeană în aprilie 2004.

13 proiecte

Strategia întinsă pe 75 de pagini alocă descrierii statusului din acea vreme a orașului mai bine de două treimi. Iar după o listă cu câteva zeci de obiective și măsuri specifice împărțită pe patru capitole, strategia enumeră și 13 proiecte considerate prioritare pentru perioada 2004 – 2014.

Pus în cap de listă era un Centru regional de formare profesională pentru adulți. Era invocată o rată a șomajului de 7,1% conform datelor de la finele lui 2002 (comparativ cu 2,4% în 2021, procent influențat de concedierile din perioada pandemiei). Cu un necesar estimat la 170.000 de euro, care ar fi urmat atrași din bugetul asigurărilor de șomaj, Centrul ar fi trebuit dat în folosință de la finalul lui 2004.

La fel a rămas doar pe hârtie și cel de-al doilea proiect trecut în lista celor prioritare și anume un „parc tehnologic și informațional”, pe care Universitatea, Consiliul Județean, Primăria și Consorțiul de dezvoltare locală urmau să îl pună în fincțiune cu aproximativ 150.000 de euro, pentru a crea un incubator pentru firme noi și de IT, un centru de cercetare și inovare tehnologică și un „centru tehnologic și informațional”.

Mult mai amplă era investiția pe care Primăria și-o propunea împreună cu CJ, Camera de comerț, dar și oameni de afaceri „întreprinzători sibieni”. Era vorba de un Centru expozițional pentru târguri și expoziții, care să devină operațional într-un termen de 3-5 ani și după investiții estimate la 450.000 de euro. Necesitatea acestuia era justificată și printr-o tradiție interbelică (1933 - 1941), când timp de câte 20 de zile în Piața Teatrului avea loc „Vestitul târg de mostre din orașul de pe Cibin”. Printre scopurile acestui centru expozițional care avea să devină o temă recurentă în planurile diferitelor administrații locale era amintită „redefinirea profilului industriei, astfel încât să fie adecvat noilor condiţii existente pe piaţa internă şi internaţională” și „lichidarea cu minimum de costuri sociale, financiare şi ecologice a capacităţilor de producţie perimate”.

Nu avea să prindă contur nici cel de-al patrulea proiect prioritar, cel de „alimentare cu apă industrială a municipiului Sibiu prin reabilitarea barajului pe râul Cibin în zona Turnișor”. „Scopul lucrării este de a despărţi alimentarea cu apă industrială de cea potabilă, rezultatul fiind costuri mai mici pentru beneficiari şi folosirea luciului de apă (a acumulării) pentru agrement; realizarea lucrării are influenţă asupra tarifului apei către populaţie şi asupra calităţii mediului în zona de sud-vest şi vest a municipiului; beneficiarii lucrării sunt cetăţenii municipiului şi pe ansamblu mediul în care trăim”, se arată în strategia în care costurile proiectului introdus inclusiv în planul de amenajare a județului erau estimate la 550.000 de euro. La acest efort financiar era așteptată și contribuția companiilor: fiecare unitate economică cu o cotă parte direct proporțională cu debitul de apă industrială solicitat. Cele 24 de luni de implementare a acestui proiect nu au mai apărut.

Tot din zona lucrărilor hidro era și un proiect de reabilitare a pânzei freatice în parcul Sub Arini, de mici dimensiuni (estimarea era de 21.000 de euro): practic, era vorba de reamenajarea firului de apă care pornea din lacurile de la Zoo prin canalele din partea de sus a parcului (din zona str. Theodor Amann – bulevardul Victoriei).

Pădurea Dumbrava ar fi trebuit să aibă paznici, în viziunea administratorilor de acum 20 de ani

Elaborarea și implementarea unui plan de management eficient al Parcului natural Dumbrava este un alt proiect care viza cam aceeași zonă. De la delimitarea clară a ariei protejate, la instalarea de panouri, angajarea de personal pentru supraveghere și administrare și până la programe de conservare, proiectul – estimat la 100.000 de euro – a rămas în aer. În prezent, aria protejată Pădurea Dumbrava este administrată de către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate.

În vecinătatea acestei arii naturale protejate, Primăria condusă de Klaus Iohannis își propunea încă de atunci amenajarea parcului Sub Arini drept parc dendrologic, cu trei obiective de bifat până în 2007: îmbunătăţirea compoziţiei dendrologice cu plantarea de noi specii indigene şi exotice; realizarea unui rozarium și includerea parcului în sistemul educaţional universitar. Cei 500.000 de euro estimați a fi necesari n-au mai fost investiți în direcțiile menționate.

Proiect bifate – Grădina Zoologică, groapa de gunoi, colectarea selectivă

Dintre marile proiecte propuse în urmă cu 20 de ani (mari ca dimensiuni raportate la bugetele de atunci), modernizarea Grădinii Zoologice este printre primele de care administrația locală s-a și apucat. Un milion de euro își propunea Primăria să investească în aducerea grădinii la standarde mai actuale, iar asta într-un termen scurt, 2005 fiind anul în care se estima finalizarea lucrărilor.

După cum a dovedit realitatea, modernizarea Grădinii a fost un proces care a durat mai bine de 15 ani, costurile crescând proporțional (doar în perioada 2007 – 2014 au fost alocate investițiilor de la Zoo aproximativ zece milioane de lei).

Un alt proiect pentru care Primăria își asuma 2005 ca termen de implementare era închiderea depozitului de deșeuri Remetea din Dealul Dăii și monitorizarea ulterioară a zonei. A fost nevoie nu de un an, ci de zece pentru a se realiza acest proiect. Pe care, în cele din urmă, nu l-a mai implementat Primăria, ci Consiliul Județean Sibiu, pe perioada a două mandate. Și s-a încheiat nu în 2005, ci în 2014.

Groapa de gunoi Remetea, închisă

Un termen mai realist (de șase ani, între 2004 și 2010) își propunea administrația locală pentru implementarea unui sistem de colectare a deșeurilor. Costurile erau estimate la 5,5 milioane de euro. În cele din urmă, proiectul de colectare selectivă a deșeurilor a fost demarat abia de la finele lui 2016, dar nu de către Primăria Sibiu, ci de către Consiliul Județean Sibiu, în cadrul aceuiași proiect de implementare a Sistemului integrat de management al deșeurilor, proiect cu o valoare totală de aproape 100 de milioane de lei.

Și tot în cadrul acestui sistem de management integrat al deșeurilor au fost, în cele din urmă, realizate și stația de sortare și cea de compost, pe care Primăria și le propunea a le construi în perioada 2004 – 2010. Stațiile au fost puse în funcțiune în noiembrie 2016, de către CJ Sibiu.

Străzi verzi și chestiunea spațiilor verzi

Unul din proiectele pentru care Primăria propunea alocarea unui milion de euro în 2004 era cel de amenajare a unor trasee ca „străzi verzi” în zonele limitrofe ale municipiului. Primăria își propunea ca, în termen de doi ani, să identifice și propună Consiliului local o serie de trasee cu destinația de străzi verzi, regulamentul de circulație pe acestea și amenajarea infrastructurii turistice necesare unui astfel de obiectiv. Proiectul a rămas în sertare.

Un fel de registru al spațiilor verzi își mai propunea administrația locală a întocmi în perioada 2004 – 2010, ani în care să și extindă și să amenajeze spații verzi în cadrul unei alocări de 1,2 milioane de euro. Printre țintele asumate se număra amenajarea de terenuri de sport (astfel încât să se ajungă al 4 mp/locuitor), a locurilor de joacă (un metru pătrat pe fiecare locuitor) și a scuarurilor și parcurilor.

Conform studiilor de fundamentare elaborate pentru PUG-ul Sibiului, în oraș există 77.043 de mp de baze sau parcuri sportive, ceea ce duce la o medie de 0,45 mp/locuitor, adică de zece ori mai puțin decât ținta propusă acum 20 de ani. În ceea ce privește spațiile verzi, același studiu calculează că Sibiul are peste 6,8 milioane de mp de spații verzi intravilane, concluzionându-se că orașul stă peste normativele în vigoare (minim 24 – 26 mp de spațiu verde/locuitor). În acest calcul sunt incluse, însă, de la spațiul intravilan din Păltiniș, la spațiile aferente dotărilor publice, precum cimitirele sau cele din muzee.

Iar când vine vorba de spațiile verzi amenajate, studiul de fundamentare pentru noul PUG indică faptul că Sibiul are un deficit de aproape 500.000 de mp de spații verzi (49,74 de ha, mai precis).

Consultă aici, în format integral, Agenda locală 21 – Planul local de dezvoltare durabilă a municipiului Sibiu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro