Nicu Ceaușescu, ultimul prim-secretar al județului: ”Modul de a fi al omului din Sibiu este altfel decât în alte părţi”. Reconstituirea ultimilor lui ani, în Sibiu

15 octombrie 1987, în urmă cu 37 de ani. O plenară (n.r. ședință) extraordinară a Comitetului județean de partid, organizată în același timp cu sesiunea Consiliului popular al judeţului stabilea ca prim-secretarul de atunci al județului, Elena Nae să fie schimbată din funcție. În locul ei era numit Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Prim secretar al județului era în acele vremuri un fel de președinte al Consiliului Județean, însă cu atribuții mult mai mari.  

”Răspunzînd frumoaselor aprecieri făcute la adresa activităţii sale, tovarăşa Elena Nae a adresat calde mulţumiri membrilor Comitetului judeţean de partid, activului de partid şi de stat, deputaţilor, tuturor oamenilor muncii din judeţ pentru munca depusă, rezultatele obţinute şi colaborarea fructuoasă în activitatea consacrată îndeplinirii programelor de dezvoltare economico-socială a judeţului şi a rugat să se transmită conducerii partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, angajamentul şi hotărîrea sa dea munci şi în continuare cu devotament şi înalt spirit de răspundere pentru înfăptuirea politicii partidului şi statului nostru”, scria ziarul Tribuna în a doua zi după eveniment.

În cuvîntul său, ”tovarăşul Nicu Ceauşescu” a mulţumit pentru încrederea ce i s-a acordat ”prin încredinţarea acestor sarcini de mare răspundere, asigurînd conducerea partidului, personal pe secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu (n.r. tatăl său), că va acţiona cu întreaga capacitate şi putere de muncă pentru înfăptuirea obiectivelor programului partidului şi hotărîrilor Congresului al XIII-lea al P.C.R., pentru sporirea necontenită a contribuţiei judeţului nostru la dezvoltarea multilaterală a patriei socialiste, în consens cu aspiraţiile întregului nostru popor”, se mai preciza în articol.

”Am venit joia, în 15 octombrie 1987, și am plecat vinerea, în 22 decembrie”, mărturisea ulterior Nicu Ceaușescu despre timpul petrecut în Sibiu, în calitate de șef al județului.

După trei săptămâni a tăiat căldura și apa caldă

În 10 noiembrie 1987, la aproape o lună de la preluarea puterii în județ, primul secretar transmite în presă un ordin al guvernului, aplicabil în toată țara, prin care programul de căldură este restricționat la șase ore, între orele 4 și 6, 12 și 14 și între 19 și 21. Apa caldă menajera ajungea în blocurile din municipiul Sibiu între orele 5.30 și 7.30 și între 17 și 19. Asta se întâmpla marțea, miercurea, joia și sâmbăta. Luni, vineri și duminică programul de apă caldă era între 7.30 și 9.30 și între 18.30 și 22.

”Măsuri ce se aplică la toate categoriile de consumatori: 1. Se interzice utilizarea aparatelor de încălzit, radiatoare, reşouri în incinta întreprinderilor, instituţiilor, birourilor, şantierelor, magazinelor, depozitelor şi altor spaţii de lucru. 2. Se interzice consumul de energie electrică în afara programului de lucru, cu excepţia iluminatului minim de pază, acolo unde acesta este prevăzut. (…) Toţi cetăţenii au datoria să gospodărească cu maximum de grijă energia electrică, eliminînd orice formă de risipă. Se interzice folosirea energiei electrice pentru încălzirea încăperilor care sunt prevăzute cu alte sisteme de încălzire (sobe, alimentare centralizată cu căldură şi altele)”, se precizează în ordin.

Un an mai târziu, în 1988, el raporta ”tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, că ”s-a îndeplinit planul pe 3 ani şi 11 luni din acest cincinal, realizîndu-se suplimentar o producţie-marfă industrială de 4,3 miliarde lei, din care 2,5 miliarde lei in acest an”.

Viața în Sibiu: femei, şuncă presată, cârnăciori, coniac și vin

Din zecile de caracterizări făcute fiului dictatorului, după Revoluție, rămân câteva asupra cărora există și o asumare directă.

Elena Ciocan, o apropiată a lui Nicu Ceaușescu  a dat o declarație, pe 8 martie 1990, în cadrul dosarului de cercetare al acestuia. Ea descrie o parte din viața lui de atunci.

“De la sfârşitul anului 1986, am intrat în relaţii de prietenie cu Ceauşescu Nicu. (…) În anul 1989 l-am vizitat la Sibiu de mai multe ori, respectiv în lunile martie, iulie, septembrie (de ziua de naştere a lui Nicu, serbată la Cabana Sălişte), sfârşitul lunii septembrie, luna octombrie, sfârşitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie, când eu am rămas la vilă, în strada Lily Paneth”.

În declaraţia ei, Elena Ciocan aminteşte şi de atmosfera chefurilor de atunci. “La aceste petreceri participau între 10 şi 15 persoane şi se serveau gustări (şuncă presată, cârnăciori, salam, brânză, pateuri), fripturi (porc, pasăre), sarmale, prăjituri, iar ca băuturi alcoolice coniac şi vin (în sticle mai mici, de formă deosebită)”, scria Elena în 1990.

Ea nu a uitat să precizeze cadourile primite de la fiul dictatorului: “Declar că de la Nicu Ceauşescu eu am primit cadouri de ziua mea, dar nu am primit obiecte confecţionate din aur. De exemplu, în anul 1988 am primit un parfum franţuzesc, iar în anul 1989 o măsuţă cu rotile”.

Alertată de starea precară de sănătate a lui Nicu, Elena Ciocan ar fi încercat să-l convingă pe băiatul cel mic al Ceauşeştilor să se lase de băutură.

“La sfârşitul lunii septembrie 1989, Ceauşescu Nicu mi-a arătat nişte analize medicale privind starea ficatului”, declara Elena Ciocan în 1990. Aceasta a mărturisit că a dus analizele la un specialist din Oradea.

“Mi-a spus că are o hepatită cronică reacționată foarte avansată şi trebuie să țină neapărat un regim strict, excluzându- se total alcoolul, tutunul… I-am adus la cunoştință aceste indicații şi nu a vrut să țină cont de ele. Eu ştiam că obişnuia să consume băuturi alcoolice şi în mod repetat l-am avertizat, dar fără rezultat”.

Sibiu, în anii 80,. Sursa: Facebook / Transilvania Heritage

”În Sibiu era iubit de oameni, nu avea duşmani”

Sibianul Lucian Ioan Tudor a fost coleg apropiat cu Nicu Ceauşescu, în perioada în care au făcut Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii din Bucureşti (1970-1975) și a vorbit pentru adevarul.ro în urmă cu mai mulți ani despre fiul dictatorului.

Ultima oară l-a întâlnit cu șapte-opt luni înainte de Revoluție. L-a vizitat în Sibiu, unde era prim-secretar.

”L-am vizitat la judeţeana PCR din Sibiu. M-a primit cu bucurie, rămăsese acelaşi bun coleg ca întodeauna. M-a întrebat dacă mi-e bine la Bacău, dacă doresc ceva. Nu i-am cerut niciodată nimic. L-am mai întâlnit cu 6-7 luni înainte de Revoluţie, nu era prea optimist în privinţa viitorului, era însă bucuros că este departe de Bucureşti, că trăieşte cum îi pofteşte inima. În Sibiu era iubit de oameni, nu avea duşmani. Mi-a părut rău pentru ce a păţit după Revoluţie şi mi-a plăcut cum l-a apărat, cu decenţă, Paula Iacob“, a spus fostul coleg al lui Ceauşescu.

Ultima vizită în Sibiu a soților Ceaușescu: să-l vadă pe Nicu, la aeroport

Aparițiile lui în presa de atunci sunt destul de rare. O prezență la o expoziție la fosta primărie, o vizită la Mediaș și o primire a părinților săi pe Aeroportul Sibiu, în drumul lor spre Hunedoara.

Momentul a fost consemnat în revista Cutezătorii, în 30 martie 1989.

”În drum spre municipiul-reşedinţă al judeţului Hunedoara, tovarăşulNicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au făcut o escală la Sibiu, unde au fost intîmpinaţi de tovarăşul Nicu Ceauşescu, prim-secretar al comitetului judeţean de partid, de mii de oameni ai muncii”, relata revista. Aceasta a fost și ultima dată când cuplul prezidențial mai punea piciorul în județul Sibiu.

În 11 noiembrie 1989, Nicu Ceaușescu este reconfirmat în funcția de prim-secretar al județului.

”Într-o atmosferă vibrantă, în ambianţa de mare efervescenţă politică în care întregul nostru popor întâmpină, cu noi împliniri şi remarcabilă angajare revoluţionară în muncă şi creaţie, Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român, şi-a desfăşurat lucrările, ieri, în sala mare a Centrului de Creaţie şi Cultură Socialistă „Cîntarea României“ al Sindicatelor, Conferinţa organizaţiei judeţene de partid Sibiu”, scria ziarul Tribuna.

O lună mai târziu, același ziar nota despre arestarea lui Nicu Ceaușescu.

”În fine, stimaţi cetăţeni, vrem să vă informăm că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost arestaţi şi se află sub pază militară. Sînt, de asemenea, arestaţi Ilie şi Nicu Ceauşescu şi cîteva slugi ale clanului Ceauşescu — Dincă, Postelnicu, Bobu şi alţi cîţiva. Va veni momentul judecăţii drepte, severe a poporului, a celor care s-au făcut vinovaţi de această tragedie naţională.

Sperăm însă că prin acţiunea conjugată a unităţilor forţelor populare să lichidăm şi această ultimă zvîrcolire a hidrei înveninate a clanului Ceauşescu”, scria în ziarul din 24 decembrie 1989.

Imagini din Sibiu, din decembrie 1989 de la vila în care locuia Nicu Ceaușescu. În prezent, acolo funcționează acum Consulatul Germaniei.

Procesul lui Nicu Ceaușescu. Judecătorul Doru Viorel Ursu: ”Femeile erau în cele mai elegante haine, s-a bătut lumea pe locuri la proces”

Nicu Ceaușescu este trimis la Sibiu după arestarea produsă la intrarea în București, pentru a fi judecat pentru morții de aici, din timpul Revoluției. Judecător este Doru Viorel Ursu, viitor ministru de Interne.

În luna mai a anului 1990, Nicu Ceausescu a fost condamnat inițial la 20 de ani de către Ursu, pentru instigare la omor deosebit de grav si nerespectarea regimului armelor si munitiilor.

Procesul a fost rejudecat ulterior, fiul dictatorului primind o condamnare de 16 ani. Cu un mai târziu, în 1991, a fost eliberat din motive medicale.  

Viorel Ursu a relatat în Jurnalul Național în 2004 felul în care a perceput el procesul și relația lui Nicu Ceaușescu în raport cu sibienii.

”Am avut surpriza când am coborât din avion să fiu așteptat de armată ca să-mi spună că trebuie să fiu păzit. Am dormit la ușa permanent cu garda, nu mi s-a mai lăsat contactul liber cu nimeni. Dar am vrut să merg pe jos prin Sibiu. Am ajuns unde era dezastrul cel mai mare, în fața Miliției și Securității, vizavi de unitatea militară care se spune că ar fi fost atacată. Orice student la drept în anul IV care face criminalistică știe că glonțul rupe când iese, nu când intră. Și atunci am fost frapat că toate gloanțele sunt spre ieșire, adică spre Securitate și nu dinspre Securitate.

Atmosfera din Sibiu a fost extrem de importantă pentru mine pentru că era extrem de calmă. Lumea aștepta acest proces ca pe o descătușare. Pentru că la organizarea procesului a fost o nebunie. Toate hotelurile din jurul Casei de Cultură au fost golite, că vin teroriști, au fost aduse tanchete în stradă. Nu-mi venea să cred, era o presiune psihică înfiorătoare, infernală și absolut artificială. I-am lăsat să-și facă mendrele, știam că pot face orice și nu-mi vor îndoi coloana vertebrală. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă, că se fac pregătiri de senzație, care nu urmăreau decât o tensionare a situației.

Când a venit Nicu Ceaușescu în Sibiu a fost un eveniment monden. Femeile erau în cele mai elegante haine, s-a bătut lumea pe locuri la proces. Nu știu dacă nu s-au vândut și bilete la negru. Sala era de o eleganță și de o serenitate nemaipomenite. Sibienii m-au ajutat să fac procesul ca lumea. N-am simțit ură, n-am simțit patimă. Ei știau ce s-a întâmplat. Pe Nicu l-au acoperit cu flori. Din tanchetă a venit acoperit cu flori, iar Armata golise hotelurile.

M-am dus de curiozitate la Săliște să văd faimoasa casă a lui de nebunii. Era o cabană cum am eu una acum la Brad, era penibilă toată tevatura. Văzusem o scrisoare a femeii care-l iubea atunci, o scrisoare de o tandrețe nemaipomenită... nici vorbă de bătute, așa cum se zvonise. Vroiau s-o chem și le-am spus că nu pot face așa ceva cu femeia asta…”, povestește judecătorul.

Nicu Ceaușescu despre sibieni: ”Aici, având în vedere Sibiul cu particularităţile lui, omul este şi mai interiorizat... Cum să te aştepţi la o explozie?!

În timpul procesului, Nicu Ceaușescu acordă singurul său interviu presei românești, cotidianului Tribuna, mai precis jurnaliștilor Lucian Jiman și Rudolf Kamla.

Redăpm mai jos câteva întrebări și răspunsuri preluate la scurt timp de Revista Transilvania.

Ajutaţi-ne să înţelegem, totuşi, ce s-a urmărit prin această păguboasă strategie, ca să nu-i zicem politică, de raportare falsă a producţiilor agricole.

Ce s-a urmărit? Un lucru foarte simplu, care l-am spus în multe împrejurări, dar nu în presă, intr-adevăr. S-a urmărit să se demonstreze că agricultura socialistă şi cooperatistă este superioară, sub toate aspectele, agriculturii nesocialiste, deci privatizată, sub o fromă sau alta, deşi, intr-un fel sau altul, ca să faci o agricultură eficientă, rentabilă, oamenii tot trebuie să se asocieze. Aşa-i în toată lumea, pentru că altfel nu răzbeşti.

Să luăm cazul judeţului Sibiu. Cîți oameni, cîţi ţărani, avem în agricultură? Vă spun eu: în jurul a 12 000. Media de vîrstă? în jurul a 60 de ani. Cît la sută femei? Circa 90 la sută. Totul, raportat la o populaţie de aproape o jumătate de milion. Şi-atunci Cine lucrează?

Desigur, sînt de acord cu privatizarea in agricultură, dar ea trebuie făcută cu cap, deci cu ştiinţă, cu tact şi cu răbdare. Este o realitate axiomatică faptul că, indiferent în ce ţară, omului trebuie să-i asiguri un cîştig, un mijloc sigur, garantat, de subzistenţă civilizată.

Am înţeles că s-au făcut deja primii paşi în privatizarea agriculturii. Foarte bine. Oamenii au primit pămînt, sau au luat pămînt, în condiţiile legii, ci au considerat că pot să lucreze. Asta, deocamdată. Se pune întrebarea: trebuie să angajeze oameni pentru muncă? (valabil şi pentru sectorul liberei iniţiative din sfera micii industrii, serviciilor ş.a.), pentru că respectivul, sau respectiva familie sau grup de asociaţi n-au, efectiv, posibilitatea să lucreze întreaga suprafaţă de teren.

Mai apare şi activitatea de vânzare a produselor. Deci, devii producător şi negustor, fără a apela la intermediari, care să-ţi vămuiască veniturile. Aşadar, trebuie să-ţi angajezi muncitori? Trebuie. Trebuie să le asiguri retribuţia? Trebuie. Aceasta este toată problema reuşitei în acţiunea de privatizare!

Credeţi că, sub raportul eficienţei, proprietatea privată este superioară sau nu proprietăţiisocialiste?

Da, este, şi-i absolut normal. De ce? Pentru că atîta timp cît nu există o concurenţă este ca în povestea aia: alergi de unul singur şi eşti tot primul...

La noi, nenorocirea nu consta doar în asta; nu numai că nu exista concurenţă, dar toate lucrurile erau excesiv dirijate. Sigur că era doar un singur avantaj: asigurai, cît de cît, la toată lumea salarii şi asta pentru că, practic, statul subvenţiona toate sectoarele şi domeniile de activitate, înţeleg că acest lucru se întîmplă şi acum, în primul rînd în agricultură.

Ce părere aveţi despre marxism în general?

 Ooo! Păi, dacă mă întrebaţi pe mine despremarxism, să ştiţi că n-aţi nimerit-o... Am o părere proastă. Mă explic imediat. N-am studiat marxismul în mod exhaustiv, aş zice că nu l-am studiat — ceea ce înţeleg prin studiu — aproape deloc, pentru că nu m-a interesat.

În multe teoriide-ale lor, Marx şi Engels au revenit asupraconceptelor elaborate privind revoluţia, probabildîndu-şi seama că nu-i chiar cum o gîndesc ei,deşi au trăit destul ca să se convingă că orice revoluţie duce la autocraţie... Posterior, au existat destui gînditori, dar şi practicieni în de-ale revoluţiei care au continuat să creadă în ideea înfăptuirii revoluţiei permanente, a revoluţiei mondiale. Unul dintre ei a fost Troţki, cel care a şi plătit eroarea de a persista în acest crez, lucru atestat şi de evenimentele din Mexic... Mă rog, asta-i altă poveste... Dar, a ajunge de aici şipînă la un sistem totalitar este o distanţă foartemare. De ce? Pentru că, în momentul în care instalezi o dictatură — şi asta a fost eroarea fundamentală! —, n-ai nici o şansă ca să determinidispariţia luptei de clasă. Deci, ăsta este înţelesul termenului: ai o dictatură — unii dictează,alţii execută —, exact cum ne-o relevă însăşietimologia cuvîntului.

Am înţeles din ceea ce aţi spus dv„ că marxismul generează dictatura ...

Dictatura apare automat ca, mai apoi, să se ajungă, inevitabil, la situaţia ca toţi să depindăde unul singur, ceea ce, desigur, nu numai că nu-icorect, dar nici nu-i de dorit, precum s-a văzutde mai multă vreme. Eu, personal, desfid oricefel de dictatură.

Cu marxismul ne-am lămurit.. Puteţi să nespuneţi ce ideologie vă este mai apropiată?

Aaa! Asta-i cu dus şi întors... Eu mi-am explicat, mai înainte, punctul de vedere în acestsens. Totuşi, în completare, pot să vă spun că odemocraţie, dar în adevăratul înţeles al cuvîntului,nu trebuie să ducă, în nici un caz, la anarhie.De fapt, eu, în concepţiile mele, sunt mai liberal. De altfel, şi în comportament, s-a văzut, mă rog ...

Spuneţi-ne, i-aţi simţit pe sibienii din sală „împotrivă” sau „alături” de dv. ?

I-am simţit în spate... n-aţi văzut că preşedintele mi-a făcut observaţie să stau cu faţa la . . . instanţă? !...

Credeţi că sibienii vă consideră vinovat sau nu?

Asta vă rog să-i întrebaţi pe dînşii. Cum mă întrebaţi pe mine, puteţi să-i întrebaţi pe locuitorii Sibiului, unde am activat exact doi ani, două luni şi 22 de zile. Am venit joia, in 15 octombrie 1987, și am plecat vinerea, în 22 decembrie . . .

Care este părerea dv. despre Sibiu, despre sibieni?

 Foarte bună. Asta-i realitatea. De asta am și spus de la început. Eu nu prevedeam că se va întâmpla ceea ce s-a întîmplat. Oricine ar fi venit să-mi spună — inclusiv cei de la Interne, cu informaţiile şi instalaţiile lor — că vom avea probleme, le-aş fi răspuns: „Fiţi serioşi!...“ Pentru că, inclusiv modul de a fi al omului din Sibiu este altfel decât în alte părţi ... In general, omul din zona de munte este mai Închis In el. Aici, având în vedere Sibiul cu particularităţile lui, omul este şi mai interiorizat... Cum să te aştepţi la o explozie?!... Am spus foarte civilizaţi. Sigur. Procuratura „trage" pe partea ei, a acuzării... Normal. Treaba ei.

„Nu declari dumneata că oamenii au fost nevinovaţi?" — m-a întrebat In proces?

„Da" — am răspuns. Ei, când au venit la sediu, au fos tpaşnici, mă rog, între nişte limite normale, ca să spun aşa. Că într-o masă de mii şi mii de oameni, au mai fost câţiva care s-au manifestat mai... neobişnuit, asta-i altă problemă, şi, oricum, nu caracterizează marea masă ademonstranţilor. Contează, nu-i aşa, ce face marea masă a oamenilor, nu un individ oarecare sau altul... Că uni iau fost ceva mai tulburenţi, asta n-a fost o tragedie...

Apoi, eu am fost şi In Piaţa Republicii. In 21, când răsturnaseră maşina Miliţiei, am văzut-o arzind, adică fumegînd . . . Este drept, asta nu mai era o chestie paşnică, dar nici un capăt de lume nu era . . .

Desigur, eu nu dispun de nici o dată statistică despre oamenii care au fost în Piaţă, cine au fost aceia... dar este cert că acolo au fost oameni paşnici, civilizaţi, mulţi dintre ei privind din curiozitate, din ineditul situaţiei, la ceea ce se Intlmplă...Nu în fiecare zi arde o maşină, în împrejurările ştiute..  Desigur, au fost şi spirite mai încinse, dar oamenii trebuie caracterizaţi şi apreciaţi global.

Să trecem in alt registru. Ne puteţi spune dacă vis-a impus să veniţi prim-secretar la Sibiu, sau a fost oopţiune a dv.? Dacă a fost opţiune, puteţi să ne-o motivaţi?

Am să vă răspund printr-o întrebare: dacă v-ar lua, acuma, din Sibiu şi v-ar propune să mergeţi In altă localitate, aţi accepta?

Dacă n-am incotro, desigur c-aş accepta ...

Înţelegeţi ce vreau să spun...

Dar, eu vă întreb de ce la Sibiuşi nu la Constanţa sau în oricare alt oraş?

De ce nu m-aţi întrebat dacă am vrut să plec sau nu din Bucureşti? Adevărul este că, în cazul meu, s-aprocedat ca la şah: mi s-a dat „mutarea în plic..." Sper că sunt bine înţeles... Eu nu cunoşteam, practic, Sibiul. Fusesem, prima dată în acest oraş, în 1978. A fost o plenară a uteceului, când s-a schimbat primul secretar...

Apoi, am mai trecut de două ori prin Sibiu, cu maşina, în drum spre Timişoara. Deci, numirea mea la Sibiu era urmarea acelei neaşteptate „mutări în plic".

Înţeleg că dv. nu aţi avut nimic împotrivă…

Nu, pentru că dacă-ţi dă „mutarea în plic" numai poţi să obiectezi . . .

Vă consideraţi sau nu o victimă a prezumtiveiintenţii a tatălui dv. de a vă fi oferit, la un moment dat, conducerea partidului şi a ţării?

Indiferent de intenţia lui, pentru aceasta trebuiasă existe şi intenţia mea, care nu exista, aşa cumv-am mai spus-o!

Preluat din Revista Transilvania, 1 iulie 1990.  Interviu apărut în ziarul Tribuna (Sibiu), nr. 142, marţi, 19 iunie 1990.

În 21 septembrie 1990 este condamnat de Tribunalul Militar Teritorial București la 20 de ani închisoare pentru instigare la omor deosebit de grav și la 5 ani pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor. În 3 iunie 1991, prin rejudecarea cauzei, îi este schimbată încadrarea juridică și pedeapsa i se reduce la 16 ani de închisoare.

În 20 noiembrie 1992 este condamnat la 5 ani închisoare pentru port ilegal de armă și încălcarea regimului armelor și munițiilor. Este pus în libertate condiționată pe motive medicale.

În 16 septembrie 1996, la 45 de ani, este internat de urgență la Spitalul Clinic Universitar din București cu diagnosticul de hemoragie digestivă superioară, varice esofagiene și ciroză hepatică cronică.

În 18 septembrie părăsește România pentru o intervenție chirurgicală la Viena.

În 26 septembrie 1996, Nicu Ceaușescu moare la Viena. Este înmormântat trei zile mai târziu la Cimitirul Ghencea-Civil, cu tricolorul pe sicriu.

Teoria conspirației: Nicu Ceaușescu trăiește

Un site care promovează teorii ale conspirației susține că fiul lui Nicolae Ceaușescu nu a murit și că trăiește în Austria. În plus, se susține faptul că la Sibiu nu ar fi fost realul Nicu Ceaușescu, ci o dublură a sa.

”Doamna Vlădescu este una dintre puținele persoane care l-ar putea identifica. Cred că nu ar face asta niciodată. Conform declarației sale de la poliție, după arestarea lui Nicu Ceaușescu, începând cu anul 1987, ea nu avea voie să îl viziteze pe Nicu Ceaușescu la Sibiu. El o vizita la București. Și de ce? Pentru că adevăratul Nicu Ceaușescu nu a mai fost în România după 1987. La acea vreme era deja în Austria.

Fotografiile care arată arestarea și încarcerarea lui Nicu Ceaușescu în 1989 arată o dublură. Cele care îl înfățișează pe Nicu Ceaușescu la Viena pe 26 septembrie 1996, cu puțin timp înainte de a muri, de asemenea o dublură.

La 31 decembrie 1989, ziarul austriac Kronen Zeitung a publicat la pagina 6  fotografii ale familiei Ceaușescu. În una dintre ele apare adevăratul Nicu Ceaușescu împreună cu mama sa. Această fotografie a fost retrasă de proprietar (Viennareport, 1060 Viena) imediat după ce a fost publicată și a trebuit să fie returnată unei agenții franceze. Am oferit orice sumă de bani pentru această fotografie, dar a fost imposibil să o obțin.

Nicu Ceaușescu trăiește în prezent sub identitate falsă la Viena, Austria”, se precizează pe site evident fiind vorba de o informație care nu poate fi probată.

Am intrat totuși în acest joc și am cerut AI să refacă o fotografie a lui Nicu Ceaușescu pentru a-l prezenta cum ar fi arătat după 40 de ani. Iată rezultatul:

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro