Spre UNESCO, prin Piața Cibin. „Sibiul trebuie să se comporte ca și cum centrul istoric ar fi în patrimoniul mondial”

În ziua în care la Sibiu avea loc gala Destinația Anului, în care primarul Astrid Fodor spunea că sezonul turistic influențează și vânzările din Piața Cibin și că vrea să investească mult mai mult în marketing turistic, la ultimul etaj al Bibliotecii ASTRA arhitecți și specialiști în patrimoniu deplângeau lipsa de interes a orașului pentru dosarul de înscriere a centrului istoric în UNESCO. „E un test pe care Sibiul nu l-a trecut până acum”, constatau aceștia.

La aproape două decenii de la primul demers serios pentru includerea centrului istoric al Sibiului în Patrimoniul Mondial UNESCO, tema revine în prim-plan. Arhitectul Alexandru Găvozdea, fondatorul platformei civice „Sibiu 2024” și fost candidat la Primăria municipiului, a organizat marți seara o dezbatere publică pe această temă, alături de conducerea Institutului Național al Patrimoniului (INP) și specialiști implicați în alte dosare de patrimoniu mondial. Concluzia? Dosarul Sibiu poate fi reluat, dar numai cu o asumare clară, atât din partea administrației locale, cât și din partea comunității.

Ce presupune apartenența la UNESCO?

Irina Iamandescu, director adjunct al Institutului Național al Patrimoniului (INP), a subliniat că „apartenența la UNESCO nu aduce automat protecție legală suplimentară”, dar poate însemna o recunoaștere internațională a valorii unui loc. Totodată, statutul poate genera beneficii majore, inclusiv o creștere a vizibilității și a turismului. „Important este ca presiunea care vine din notorietate să nu afecteze valorile care se doresc protejate”, a avertizat ea.

Raluca Grama, șefa Secției Patrimoniu Mondial din cadrul INP, a explicat că principalul avantaj al includerii pe lista UNESCO este accesul la o rețea internațională de experți și bune practici. „Prin aderarea la această convenție urmărim crearea beneficiilor pentru comunități prin protecția patrimoniului”, a punctat ea.

O istorie lungă, în care nu a existat interes

Arhitectul urbanist Eugen Pănescu, colaborator INP în dosare importante precum Roșia Montană sau Frontierele Imperiului Roman, a amintit că dosarul Sibiu are o istorie veche de peste 20 de ani. Un moment-cheie a fost în 2007, anul în care Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană. Dosarul a fost retrimis atunci către statul român. „Poate că acea explozie culturală din 2007 a fost și o neșansă pentru acest demers”, a intervenit Găvozdea.

Iamandescu i-a dat dreptate: „2007 trebuia să fie anul în care Sibiul să intre în UNESCO, ar fi fost o sincronizare frumoasă (cu programul Capitală Culturală Europeană - n.n.)”. Dar nu vede acest lucru ca „un eșec”, subliniind că situații similare au existat și în alte cazuri. „Dosarul Brâncuși a fost retras și reluat ulterior într-o formă mult mai bine argumentată, ceea ce arată că eșecurile tehnice pot fi depășite cu o abordare mai matură”.

Înainte ca organizatorul să întrebe „Ce e de făcut?”, arhitectul Pănescu a ținut să critice atitudinea care a existat în acei ani în Sibiu: „În anii 2007, când se întâmplau extrem de multe chestii la Sibiu - pe cât de puține se întâmplau în țară, atât de multe la Sibiu - , dar atât de puțin interesa patrimoniul. Era neglijat. Știu că ne chinuiam să facem mici proiecte în centrul istoric. Perspectiva patrimoniului era atât de inegală, că nu se mai doreau zone protejate deloc, se desființa direcția pentru cultură etc. De la o voce auzeai lucruri bune, pline de speranță, pe alta nu puteai s-o asculți. Iar paradoxal este că acestea veneau din aceleași guri. Ar trebui să apreciați mai bine ce aveți. Să vedeți dacă acest dosar trebuie să fie reluat, cine își asumă și cine îl face. Pentru că nu e un cadou din exterior”.

Lipsa de interes pentru dosarul UNESCO l-am putut constata și acum aproape doi ani, când Turnul Sfatului scria că includerea Centrului istoric al Sibiului în Lista UNESCO nu mai este o prioritate nici pentru autoritățile locale, nici pentru cele centrale. Primăria nu a făcut noi demersuri, iar Ministerul Culturii lucra la alte două dosare de nominalizare, aflate la acel moment în procedură de evaluare.

Citește și: Soarta dosarului „Centrul Sibiului în Lista UNESCO”: Primăria nu a mai făcut demersuri

Cine vrea astăzi să repornească acest dosar?

Participanții au fost de acord că reluarea demersului de înscriere a Sibiului în patrimoniul mondial depinde de o asumare clară, atât administrativă cât și comunitară. „Întrebarea fundamentală este: cine vrea astăzi să repornească acest dosar? Cine vrea ca Sibiul să devină moștenire UNESCO?”, a întrebat retoric Pănescu.

În același timp, este nevoie de o implicare activă din partea autorităților locale. „Fără participarea primăriei, dosarul nu poate fi dus mai departe”, au precizat reprezentanții INP.

„Un test de maturitate”

Discuția a scos în evidență și o realitate mai puțin confortabilă pentru decidenții locali: Sibiul nu a ajuns încă la maturitatea instituțională necesară unui asemenea demers. „Este un test. Din păcate, trebuie să recunoaștem că Sibiul nu l-a trecut până acum. E neplăcut să constatăm acest lucru tocmai în cazul Sibiului”, a spus Pănescu. Cu toate acestea, el s-a declarat optimist: „Cred că e momentul să închidem această perioadă ezitantă și să facem pași hotărâți. Sibiul merită mai mult”.

Ce urmează?

Reluarea dosarului ar presupune revizuirea documentației depuse în trecut, dar și adaptarea acesteia la noile cerințe UNESCO, inclusiv analiza comparativă cu alte orașe medievale din Europa și integrarea conceptului de „Historic Landscape”.

În paralel, Eugen Pănescu a lansat ideea, potrivit căreia chiar și în lipsa unui statut oficial, Sibiul ar putea începe să se comporte ca și cum ar fi deja în patrimoniul UNESCO: „Sibiul, primăria ar putea să se comporte ca și cum orașul este deja în patrimoniul UNESCO. E un exercițiu mult mai simplu decât vă închipuiți. Te poți practic autoevalua. Coeziunea comunitară se poate testa ca și cum ai fi acolo. E o bună și necesară pregătire”.

În prezent, UNESCO privilegiază înscrierile din regiuni subreprezentate, iar Europa este deja suprareprezentată pe listă, a precizat directorul adjunct al INP. Aceasta înseamnă că șansele de reușită depind nu doar de valoarea locului, ci și de calitatea dosarului și de angajamentul tuturor actorilor locali.

Citește și: Proiectul pentru modernizarea zonei Pieței Cibin se lovește de critici la Cultură: „Afectează grav vederea spre centrul istoric”. Primăria: E un proiect dificil, delicat și amplu, la care nu vom renunța

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Ion Surdu

Redactor