Landskrone, una dintre cele mai frumoase priveliști din județ. Eforturi ca cetatea de piatră de la Tălmaciu să intre în circuitul turistic

De la Drumul Național 7 și până în vârful dealului pe care este așezată vechea cetate faci vreo 15 minute pe jos. Treci pe lângă o poieniță înconjurată de pini masivi, saluți vacile ieșite la păscut, te strecori printr-o pădurice de salcâm și, din când în când, arunci o privire în dreapta unde drumul lasă să se întrevadă în câteva priveliști superbe.

Pe o parte poți admira în zare intrarea pe Valea Oltului și defileul cu Boița la poale. Pe urmă, spre est, vezi lanțul Munților Făgărăș, cu Valea Avrigului și lacurile de acumulare. Nu în ultimul rând, privind spre nord, ți se deschide în față priveliștea asupra Tălmaciului și a podișului Transivaniei, cu Sibiul în zare.

Aici vrea Tică Lotrean, fiu al orașului Tălmaciu, marinar pe vremuri și fost consilier local, să aducă turiștii. A demarat un grup de acțiune locală și aproape zilnic este în teren pentru a începe amenajarea primelor trasee turistice în zona cetății de piatră Landskrone.

Descrirea de mai sus nu este deloc întâmplătoare, în urmă cu aproximativ 700 de ani, regele Ungariei a dat ordin să se construiască aici o cetate care să supravegheze tot ce intră și iese de pe Valea Oltului, dobândind astfel un major punct militar și comercial. O vreme chiar a rivalizat serios cu Sibiul.

Doar niște ziduri vechi, din piatră, mai amintesc de vechea cetate (foto: wikipedia)

Istoricii spun că cetatea medievală de la Tălmaciu a fost construită de sași, undeva între anii 1369 -1370, atunci când domn al Valahiei era Ludovic cel Mare, fiul regelui Carol I al Ungariei, cunoscut sub numele Carol Robert de Anjou.

La momentul respectiv ea purta numele de Landskrone – în traducere, Coroana Țării sau Coroana Ținutului. Poziționarea și înălțimea acesteia îi asigură numeroase avantaje, deoarece de aici se putea observa oricine vine de pe Valea Oltului, având scopul de a ține în frâu potențialii invadatori ai Transilvaniei dinspre sud. Astăzi, doar câteva ziduri, acoperite de vegetație, mai păstrează din gloria de altădată.

„Dealul acesta, numit La furci, a găzduit prima cetate care urma să supravegheze intrarea în defileul Oltului, Turnu Roșu – Cozia. Ea este sora mai mare a cetății Bran și a fost construită la ordinul lui Ludovic I, Regele Ungariei, care a dispus contruirea cetăților de piatră: Cetatea de la Tălmaciu - 1370, Cetatea de Bran – 1377. Rolul lor era să protejeze intrările în cele două defilee de un posibil atac otoman. Să nu uităm că în 1362 Imperiul Otoman se instalase în Balcani, teoretic se pregătea de asaltul împotriva Bulgariei și Serbiei.

Cetatea a fost contruită de un mare castelan al Tălmaciului, un mare cavaler, Iohannes Von Scharfenek. El a fost și un antreprenor general al acestei construcții, precum și al cetății de la Bran. Când ne-a părăsit pe noi, în 1380, a devenit comite al Brașovului”, spune Tică Lotrean.

Cetatea rămâne reședința mai multor nobili maghiari timp de câteva decenii. Însă, aceștia intră în conflict cu Matei Corvin, ce devine rege al Ungariei la vârsta de doar 14 ani. El dorește să îi scoată pe „nobilii răzvrătiți” de aici și ordonă, în mai multe rânduri, demolarea cetății medievale. Fără succes. Atestarea ei în documente în anul 1520, arată însă că acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte, ci treptat. Mărturie sunt casele din oraș, ridicate cu piatră luată bucată cu bucată din vechea cetate.

„Una dintre povești este aceea că cetatea de la Tălmaciu nu închidea suficient de bine gura defileului. Cine a fost la Bran știe că poziționarea era mult mai bună pentru controlul trecerii, drumul era chiar sub cetate, era o vale îngustă. Aici putea fi ușor evitată. Primele discuții despre demolarea cetății au început încă din timpul lui Iancu de Hunedoara, iar în timpul lui Matei Corvin, deci după vreo sută de ani de existență, s-a dispus demolarea. Ea nu s-a demolat. În 1540 ea încă exista.

O a doua latură este reprezentată de divergențele cu Sibiul. Tălmaciu era în curs de dezvoltare, aveam drepturi feudale, am fost târg destul de mult timp, aveam drept de depozit, negustorii care intrau aici erau obligați să-și vândă mărfurile negustorilor locali, era un loc de încasare a taxelor… Aveam și drept de judecată, deci Sibiul a avut tot interesul să lase Tălmaciu să decadă, să fie distrusă cetatea, ca să recupereze ei. Știm că multe curți și grajduri din Tălmaciu au fost construite cu piatră luată din cetate. Ea s-a demolat în timp.

Cert este că la 1848, revoluția maghiară ne lasă o poveste romantică extraordinară. Este vorba despre cartea „Bate vântul din Tălmaciu”, scrisă de Valentin Heinrich, în care se vorbește despre cucerirea Sibiului de către generalul Bem și faptul că localnicii au fugit spre munți. Atunci, o pereche, au avut o frumoasă poveste de dragoste, aici, la cetate”, mai spune Tică Lotrean.

Foto: Tică Lotrean

„Suiră cărarea ce ducea, de-a curmezișul tinerei păduri de anini, spre vechea ruină a Cetățuii. Și vântul aprig din Tălmaciu, neostoitul, îi biciuia direct în față, rece ca gheața, amorțindu-le urechile. Honnes și-a petrecut brațul după umărul fetei, ca și cum a vrut s-o ocrotească de vântul care sufla din toate părțile…” – fragment din „Bate vântul din Tălmaciu” de Valentin Heinrich.

În prezent, prin Grupul de Inițiativă Civică „Landeskrone”, Tică Lotrean pregătește organizarea unui picnic, în data de 9 iunie, a doua zi de Rusalii. Oricine vrea să admire priveliștea sau să afle misterele cetății, este binevenit. Scopul întâlnirii este de a promova cetatea, de a readuce oamenii alături de ea, dar și pentru a stabili un plan de lucru pentru amenajarea și deschiderea unui trasee turistice.

„Credem că putem restitui orașului acest vestigiu istoric în aceste momente când identitățile sunt atât de necesare și actuale”, concluzionează Tică Lotrean.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi