Marţi,
19.03.2024
Innorat
Acum
0°C

Unul din rarele interviuri ale lui Mircea Ivanescu: “Nu am citit nici 20 de carti in viata mea

Mircea Ivănescu, poet, traducător, eseist şi scriitor contemporan „refugiat la Sibiu”, vorbeşte într-un interviu apărut în ultimul număr al revistei “Observator Cultural”, despre viaţa lui în timpul perioadei comuniste şi despre debutul lui. Despre cum a rămas fără prieteni, despre cum i l-a trimis Iliescu pe prefect pe cap.
Fost redactor la Agerpres, în perioada comunistă, perioadă în care a şi publicat câteva volume de poezie, primul în 1968, cu demunirea de “Versuri”, Ivănescu spune că nu avea intenţia de a scrie poezie când era tânăr şi că, deşi a tradus cărţi scrise de James Joyce, William Faulkner, Kafka sau T.S. Eliot, el rareori a citit o carte de la cap la coadă, traducerea fiind făcută pe capitole.

Iliescu i l-a trimis pe prefect pe cap

 „...l-am cunoscut pe marele V. Nemoianu. În mod oarecum surprinzător, el era un tip rigid şi de o formaţie foarte precisă. Eu nici nu mai citeam. De fapt, constat acum că n-am citit nici a zecea parte din titlurile cu care sînt creditat. Nu am citit nici 20 de cărţi în viaţa mea, serios, şi el era un individ de o mare erudiţie, care citea în amănunt, lua notiţe”, spune acesta. O personalitate politică marcantă, care s-a interesat de viaţa lui după ce s-a îmbolnăvit, a fost Ion Iliescu, fostul preşedinte al Românei, care a trimis special doi oameni la Sibiu pentru a se interesa de sănătatea lui. „Era preşedinte (nr. Ion Iliescu). «Trimit eu pe cineva să vadă dacă ai nevoie». Şi-au venit, într-adevăr, dimineaţa următoare doi domni distinşi, unul mai scund, care vorbea precipitat, şi unul mai înalt şi cu o geantă în mînă. Era prefectul judeţului. Mi-a zis: «Domnul preşedinte Iliescu mi-a telefonat să vin, să mă interesez dacă aveţi nevoie de ceva». «Nu am nevoie». «Pensie primiţi? Leafă?» Eram deja pensionat. «Aveţi pe cineva care să stea cu dumneavoastră?» Şi s-a dus la doamna Drăghici (doamna care îl îngrijeşte pe poet, n.red.) şi i-a luat un „mini-interviu“, mărturiseşte Ivănescu.

Fără prieteni

Poetul născut în Bucureşti, a fost un iubitor a pisicilor, înainte de 1989 având numai puţin de 12 pisici pe care le-a adus la Sibiu, în perioada când a lucrat la Revista Transilvania din Sibiu. Acum nu mai are niciuna, toate au murit. Acesta mărturiseşte că nu mai are prieteni şi că puţine persoane îl mai vizitează „N-am mai scris din 1997, de cînd s-a îmbolnăvit nevastă-mea. N-am mai scris şi nici n-am mai citit. Nu mă caută nici un prieten, nici din străinătate, nici din ţară şi, în general sau în particular, nu am nici un prieten. Stau singur ca un nenorocit. Toată lumea dă cu picioarele în mine.”. Ivănescu s-a născut pe 26 martie 1931, iar peste patru zile va împlini vârsta de 79 de ani. Acesta nu mai scrie din 1997 şi celebrul „Mopete” al lui, nu mai există. A publicat 16 volume de poezie, a tradus nenumărate cărţi şi a apărut în diverse antologii.

Citiți interviul în întregime aici.



Foto: observatorulcultural.ro

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

26 comentarii

Zaraza

Acum 14 ani

WTF is Kafta?
Raspunde

Sensuri diferite

Acum 13 ani

Interviul a aparut acum patru zile. Din pacate, din stirea aceasta nu rezulta ironia, autoironia, modestia din cele patru pagini de interviu din Observator cultural. Despre faptul ca nu ar fi CITIT (si sensul acestui citit; fiindca bineinteles ca a citit pe rupte, cit altii in zece vieti), ca nu ar fi citit cap-coada, ci pe capitole, atunci cind traducea, despre replica "Stau singur ca un nenorocit. Toată lumea dă cu picioarele în mine" - un trist-amuzant remake dupa o mai veche poveste... Despre toate acestea trebuie citit in Observator cultural, aici capata alt sens. Sau si-l pierd. La fel si cu vizita pomenita, ridiculizata in interviu.
Raspunde

Bibliofil

Acum 13 ani

E de admirat intentia autoarei de a da cititorului o idee despre recentul interviu al lui Mircea Ivanescu. Interviul merita citit nu numai pentru latura lui anecdotica. Nu tot ce spune poetul trebuie inteles ad litteram.Poetul, care mergea pe strada citind, nu a citit desigur numai 20 de carti. Ca din numarul mare de carti citite vreo 20 i-au ramas la suflet, asta e cu totul altceva. Cat priveste sihastria in care traieste, abandonat chiar si de cei care i-au fost mai aproape ( a caror fascinatie e cu siguranta la fel de vie), e regretabil ca se intampla asa. Si mai regretabil e ca in presa locala se exalta tot soiul de versificatori , cu volume pe masura imposturii, in timp ce despre unul din cei mai impotanti poeti romani in viata, cum e concitadinul nostru Mircea Ivanescu, nu spune nimeni o vorba. De aceea e de pretuit initiativa publicatiei "Turnul Sfatului" de a-l informa pe cititor in legatura cu interviul si de a i-l oferi spre citit. "Tribuna" nu e in stare de atata noblete. Cine o citeste isi da seama ca acolo s-a atrofiat simtul valorilor, nu exista niciun respect pentru cartea de valoare si se aduc omagii unor oameni fara niciun ecou in cultura sibiana, macar in aceasta.
Raspunde

Profesor

Acum 13 ani

Dincolo de intentie, draga Bibliofil, titlul ii face un mare deserviciu lui Ivanescu. Cititorul mediu de ziar, auzind pentru prima data de el, va crede ca nu a citit decat 20 de carti. Va spune "Iata asa-zisii nostri intelectuali, din ce sunt facuti!". Nu e bine. Tot asa, si continutul ii aduce un deserviciu, lumina cazand pe episodul grotesc al vizitei organelor statului. Asta i se baga pe gat cititorului de ziar, pentru ca asta suna mai scandalos, mai de presa. Insa e un fapt, pana la urma, insignifiant in comparatie cu ceea ce reprezinta Mircea Ivanescu pentru literatura romana. Intentia, desigur, e laudabila, in comparatie cu impostura tribunistilor, insa articolul (care pare mai mult un ciot), e tare prost facut... Pacat.
Raspunde

Club Astra

Acum 13 ani

Pe site-ul Observatorului cultural este postata lista cu premiile decernate recent.Premiul pentru debut a fost primit de universitarul sibian Andrei Terian pentru volumul G.Calinescu. A cincea esenta. Sunt curios ce ecou va avea in presa locala acest eveniment, care ziar va insera stirea in paginile lui - macar atat, fiindca despre carte - cam voluminoasa, aproape 800p. - nu se vor invrednici sa scrie cei obisnuiti sa comenteze exaltati volumase,de toata mana. Sa fie clar: Club Astra nu are niciun merit la performanta tanarului autor. Sper sa nu scrie despre carte tocmai Emilia Zainel. Ar fi o profanare.
Raspunde

Anonymus

Acum 13 ani

Las-o mai moale, bibliofilule si nu te mai lega de Club Astra. Andrei Terian are destula vizibilitate nationala, nu are nevoie de presa locala, nici de frustrarile tale. Te-ai scos, ai o rubrica permanenta pe forumurile ziarelor locale in mare anonimat si, gata, esti mare critic. Vai de capul tau, cu atata ranchiuna, vezi sa nu faci vreo apoplexie. Relaxeaza-te, bucura-te de viata si nu mai pune atata la inima. Asta e! Intr-o viata viitoare, poate vei iesi si tu din anonimat. Daca te agati bine de Andrei Terian, poate o sa te vada si pe tine lumea. Hai, curaj!
Raspunde

Mihai Curtean

Acum 13 ani

Ce merit ar fi putut avea Clubul ASTRA la teza de doctorat a lui Andrei Terian? Nu inteleg. Eventual Andrei Terian ar putea avea un merit la promovarea Clubului ASTRA, desi nu se intampla asa. In al doilea rand, nu cred ca se poate afirma ca Emilia Zainel e echivalenta cu intreg Clubul ASTRA. Cel mai bine ar fi, daca ma intrebati pe mine, sa se ocupe fiecare cu treaba la care se pricepe. Atat.
Raspunde

Vera

Acum 13 ani

Ivanescu este o valoare p care societatea romaneasca nu a respectat-o si valorificat-o. Opera ramane, dar exemplul sau cultural nu a fost promovat. De asa ceva este nevoie mai mult decat oricand, cand regimul politic subordonat neconditionat strainilor si veneticilor aplatizeaza valorile. Fostul rector Ciocoi-Pop a refuzat sistematic sa-i ofere lui Ivanescu o catedra, care i-ar fi oferit ocazia sa emane uriasa lui cultura. I-au dat un titlu de dr.h.c. cand nu mai era apt de munca si creatie.
Raspunde

Profesor

Acum 13 ani

Din cate stiu, dl. Ivanescu a predat un timp la U.L.B.S. Nu stiu in ce mod, cu catedra sau fara catedra, profesor asociat, colaborator, nu stiu. Insa asa spunea cineva, ca a predat si a ramas profund dezamagit de studenti. El se astepta ca studentii sa fi citit poezie in original, macar cea a marilor poeti din limbile engleza, franceza, germana. Desigur, nu era asa. Interesul studentilor pentru poezie era foarte scazut, cum se intampla si azi. Pe urma, nu demult, acum vreo... 5 ani, dl. Chioaru isi tinea cateva seminarii acasa la dl. Ivanescu, adica ducea acolo studentii. Este si un interviu intr-un nr. al revistei Euphorion in care se pomeneste acest fapt. Fireste, in principiu aveti dreptate. In societatea noastra in care ciocoismele abunda si razbat peste tot, modestia, buna-cuviinta si decenta sunt considerate inutile, iar cel ce le practica, un mare fraier.
Raspunde

Coane Anonymus

Acum 13 ani

Ma induiosezi si ma ingrijorezi cand vad cat te chinuie complexul anonimatului. Sper sa nu ai si insomnii. Cat ma priveste, stai linistit: nu sunt insetat de glorie, ma multumesc asa cum sunt , nu ravnesc la gloriola unor vanitosi umflati cu pompa pentru a-si face loc in lumea de dincolo de deal. Exemple se afla chiar in jurul nostru, nu e cazul sa pun degetul pe rana. Nu ma amagesc nici cu fagaduinta biblica, nici cu iluzia de monstru fericit. Las altora, mai zdraveni la vartute, asemene ambitii si fudulii. Daca stau si ma gandesc mai bine, cred ca ai dreptate: ce rost are aici pe plan local sa-i dovedim dlui Mircea Ivanescu vreo recunostinta- sau macar minima atentie omeneasca - stiind ca el are "vizibilitate nationala"? Sa vina altii din alta parte sa stea de vorba cu el, sa-i ofere cateva ore de companie calda, sa-i ureze sanatate si multi ani frumosi si linistiti. De ce oare s-ar plange de singuratate? De ca ar astepta vreun semn de simpatie, cu ocazia zilei de nastere, din partea presei locale, a institutiilor sibiene, a forurilor administrative? Vei vedea, coane Anonymus, ca nu se va sinchisi nimeni, nu va scrie nimeni nimic, nu-l vor vizita nici cei care pana deunazi ii treceau pragul fericiti sa stea de vorba cu Maestrul. El nu-ai are locul intre personalitatile Sibiului recunoscute oficial. Ii e de ajuns lui Mircea Ivanescu "vizibilitatea nationala". Mutatis mutandis, nu alta e situatia lui Andrei Terian. Sa se vorbeasca si sa se scrie despre el in alte parti, in alte orase, sa-i acorde audienta altii, pentru ca aici, local, nu ne spune mai nimic. De ce , Anonymus, sa ramanem indifernti la asemenea mentalitate in care ne si complacem? De ce nu am discuta serios astfel de lucruri? De ce sa ne lasam cuprinsi de trufie si sa cadem in trivial? Ce-ar putea fi rau in vorbele mele, rastalmacite malitios si cu o infatuare mai spumeganda decat s-ar cuveni? (Bibliofil).
Raspunde

The Big Lebowski

Acum 13 ani

Nu ma pot abtine sa nu rad in hohote vazand cum se ironizeaza si se suduie printre dinti cei de mai sus. In spatele fiecarui pseudonim se afla cate un reprezentant al unei catedre de la Facultatea de Litere, ori de la una din revistele de cultura din Sibiu. Se pare ca relatiile dintre ei sunt din ce in ce mai proaste, daca au ajuns sa se „muste” in sectiunile de comentarii ale acestei publicatii. Cat priveste articolul in sine, este absolut cretin, superficial si dezonorant.
Raspunde

Profesor

Acum 13 ani

Dl. Bibliofil cunoaste noul volum al poetului Vancu? Intr-adevar, a fi "monstru fericit" nu e ceva de dorit. Tot un fel de "monstru" se simte si dl. Ivanescu, daca imi este permis sa spun asa. Va asigur ca nu vrea nici vesnica recunostinta a concitadinilor, nici elogii cu ocazia zilei de nastere. Asta nu inseamna insa deloc ca e bine sa ignoram scrierile sale si calitatea lor. Mai apar din cand in cand articole despre sau interviuri cu M. I. si in revistele de cultura locale, insa cam rar, iar pacatul cel mare e ca acestea nu circula, nu au vizibilitate mai deloc. Aici e vorba si de modul in care stiu sau nu stiu cei din redactie sa-si promoveze revistele. Nu mai traim in vremurile comuniste, azi e nevoie ca scriitorii si revistele sa fie promovate.
Raspunde

Georg

Acum 13 ani

Omagiul meu de departe pentru DOMNUL Mircea Ivanescu. Pentru toti cei bat MARGINEA sa priceapa MIJLOCUL...intrebarea incuietoare a DOMNULUI Ivanescu: -Pe ce te bazezi? Jette na mopete... Georg
Raspunde

Dle Profesor

Acum 13 ani

Un Bibliofil mai si citeste si e firesc sa nu-i scape printre degete placheta lui RV. Intre afirmatia mea si titlul acesteia nu exista nicio legatura, de altfel nici nu ma grabesc si nu cred ca e cazul sa caut vreo identitate reala pentru "monstrul fericit", desi nu este exclusa o privire in oglinda. Bineinteles, partea a doua mi-a placut mai putin, eufemistic vorbind, in schimb in partea intai sunt cateva poeme frumoase. Autorul s-a cam grabit, cu anume rabdare i-ar fi putut iesi o treaba mai buna si ar fi avut mai mult castig in topul nominalizarilor. Nu ma dau in vant dupa formula luiu de lirism - care nu-l va ajuta cine stie cat si cum sa se detaseze din corul de voci al generatiei - insa, in mod cert, merita interes. Deocamdata, mai mult decat poezia ca atare, sunt curios cum va evalua, in ce masura va reusi sa-si afirme o identitate forte. Dintre poetii sibieni de azi se bucura de cea mai buna vizualizare. Daca un Chioaru sau Vacarescu nu cred ca vor mai iesi din formula lor preferata, RV ar putea aduce o surpriza, cu conditia sa se elibereze de cateva obsesii, inclusiv de "anxietatea influentei" , evidenta deseori. In peisajul poetic sibian, atat de amorf, monoton si fara suflu liric, RV se distinge. Ce va urma?
Raspunde

Profesor

Acum 13 ani

Asta inseamna oare, draga Bibliofil, ca nu ai auzit de SEVRAJ-ul Ritei Chirian (volum castigator al premiului "Mihai Eminescu")? Ori de TAXA PE VICIU a lui Dan Herciu (volum premiat de U.S.R. - Cluj) ori de CAMIKU, noua carte a lui Mihai Curtean (apreciata de Al. Cistelecan) ori de putin mai vechile PAPER CLIPS si ORCHESTRA PORTOCALIE, semnate de Daniela Popa, respectiv Veronica D. Niculescu? Inseamna ca n-ai auzit nici de NEDUMERIRI-le lui Ovidiu Baron ori de noua carte a lui Calin Samarghitan, FARDAD? Daca nu toti au aceeasi vizibilitate nationala, nu inseamna ca nu sunt buni sau ca nu isi vor dovedi calitatile literare intr-un viitor apropiat. Daca eu, un biet profesor, le-am citit, poate ar trebui ca si tu, draga Bibliofil, sa le citesti, desigur, asta numai si numai in cazul in care vrei sa fii bine informat cu privire la literatura contemporana din urbe.
Raspunde

Dle profesor

Acum 13 ani

Va adresati acum ca unui scolar care nu si-a facut temele. Imi pare rau ca trebuie sa va contrazic. In primul rand, parca era vorba de poezie, nu de proza, cum sunt ultimele volume citate. Mi-a placut "Orchestra portocalie", insa mult mai mult basmul suav scris in colaborare cu Emil Brumaru, aparut anul trecut. Am citit cateva din prozele lui Baron, din presa, volumul nu-l am. Sunt semne care promit. Samarghitan se cauta, nestiind cum si ce e mai bine. In al doilea rand, poezia. Chirian si Popa abia au debutat, incat las pe altii sa formuleze o judecata de valoare. Eu astept urmatorul volum care, in mod obligatoriu, trebuie sa arate altfel decat debutul. Din Herciu am citit cateva poezii, fara sa-mi retina deocamdata atentia. Volumul lui Curtean CAMIKU ( e in limba romana?) nu mi-e cunoscut, dar despre poezia lui as putea vorbi pe baza a ce a publicat anterior. Nu prea am incredere in poetii care se grabesc sa publice noi volume inainte de a-si fi conturat o voce, un timbru, un spatiu imaginar. Stim care sunt douamiistii de prim plan; din pacate, cu exceptia lui Vancu nu apare alt nume dintre sibieni. Cei mai multi dintre poetii si prozatorii locali sunt emanatii de cenaclu. Nu e rau, insa opera de aici incolo incepe. Trebuie sa depaseasca stagiul cenaclier. Despre critici nu mai vorbesc, fiindca in afara de Terian - o performanta - e mare seceta printre tineri. Dle profesor, daca imi permiteti si nu e cu banat: de ce in presa locala nu se scrie despre aceste carti, numai doua-trei fiind consemnate? Sa nu aspiram la presa nationala.
Raspunde

Mihai Curtean

Acum 13 ani

Intervin din nou, pentru ca mi se pomeneste numele. Da, d-le Bibliofil, in romana-i cartea, insa intr-o romana care nu v-ar placea. Poate o sa veniti la lansarea pe care o voi face dupa Pasti, la Humanitas. Veti avea ocazia sa-l ascultati acolo si pe Andrei Terian. Daca-mi permiteti, o sa raspund si io la intrebarea dvs. de mai devreme. In presa locala nu prea are cine sa scrie despre carti, de aia nu se scrie. Nu sunteti de acord?
Raspunde

Bibliofil

Acum 13 ani

Mihai Curtean il cheama pe cainele meu de companie, pe el il pomeneam mai sus. Asa il cheama pe el din frageda pruncie, are marca inregistrata, inainte sa apari dumneata cu pretentii de scriitor. Ce zici ca ai scris? Lozinci pe peretii WC-urilor publice? Atunci e clar de ce presa nu te-a luat in seama.
Raspunde

Profesor (cel adevarat)

Acum 13 ani

E chiar pacat ca exista indivizi care trebuie sa se bage intr-o discutie interesanta si sa fie de o asemenea badaranie. Sper ca aceste comentarii josnice, facute in numele meu si al Bibliofilului, sa fie sterse de administratori, intrucat se vede clar ca sunt facute de altii (si dupa continut, si dupa ton, si dupa IP). Revenind la subiect si raspunzand interlocutorului de la nr. 16, 14 etc., spun ca cel putin deocamdata nu voi fi de acord cu acele calificative - "amorf, monoton si fara suflu liric" referitoare la "peisajul poetic sibian". Au aparut volume bune in ultimii ani, volume pe care le-am enumerat mai sus (majoritatea de poezie) si care, dupa umila mea parere si dupa a altora care le apreciaza si premiaza, sunt de valoare. Vizibilitatea nationala va veni si pentru ceilalti, sunt convins de asta, insa doar daca se vor tine de treaba. In orice caz, sa nu uitam ca Vancu si Terian, pe langa calitatile lor incontestabile, au si parghiile necesare promovarii lor, spre deosebire de ceilalti. Ma refer la faptul ca sunt profesori la universitate si la faptul ca sunt in redactiile unor reviste importante (sa le zicem asa). In ceea ce ii priveste pe domnii Chioaru si Vacarescu, cred ca ai dreptate, vor ramane in formulele fiecaruia, insa nu de la dansii asteptam... In ceea ce priveste presa locala, nu se mai scriu recenzii, nu mai e la moda. Si, la drept vorbind, nici atunci cand se scriau nu erau bune, in afara de cazurile in care erau scrise de literati si nu de simpli ziaristi cu pretentii de critici. Mihai Curtean, dumneata cred ca te referi doar la recenzii, pentru ca interviuri in presa ai destule, daca nu ma insel. Succes la lansare.
Raspunde

Georg

Acum 13 ani

La cenaclurile de prin anii 70'-80' se venea cu textul multiplicat si fiecare membru avea un exemplar in fata...pot certifica Florin Predescu, Dan Danila, Mihai Posada, Radu Ioan Vacarescu, Dumitru Chioariu, Ion Mircea... Tot veneau oameni DINAFARA (asa vine vorba) care cautau sa divagheze..fie cu filosofie de doi bani, fie cu lecturi nerumegate...fie referindu-se la BIOGRAFIE si nu la BIBLIOGRAFIE)...ERAU PE LANGA... Cuvantul de ordine se plasa obligatoriu: LA TEXT... Deci Domnii mei, e vorba de DOMNUL Mircea Ivanescu, mai precis omul si OPERA... TRECETI la TEXT cu TEXTUL in FATA OCHILOR... Va multumesc, Georg
Raspunde

Georg

Acum 13 ani

Pentru hermeneutica nici macar incercata... Douazeci de carti citite....citat Mircea Ivanescu (nu pot verifica exactitatea citarii..dar e in ton cu AUTORUL).... CLASICUL Mircea Ivanescu joaca paradoxic numai aparent..esenta ar fi cea din creierul mic...amintirea draga si POLEMICA a unui citat din alt CLASIC Goethe (noi avem si haine si ghete)...redau dupa memoria mea pacatoasa..nu tin minte toate INTELEPCIUNILE LUMII... Cultura este ceea ce-ti ramane dupa ce-ai uitat tot ce-ai citit... Banuiesc... Ce-ar fi sa-l intrebati DIRECT? deci cu Mircea Ivanescu=TEXTUL IN FATA? ...aveti libertatea sa ganditi filologic si interpretativ...incercati..nu strica in CAPITALA CULTURALA... Va multumesc pentru rabdare, Georg
Raspunde

Profesor

Acum 13 ani

Domnule Georg, ingaduiti sa mai divagam si noi un pic. Despre M. I. si despre articol s-a vorbit mai sus. Doriti exegeze ale operei marelui poet in comentariile din subsolul unui articol? Va invit cordial sa le faceti dvs., pentru ca eu chiar nu ma simt in stare. Va salut!
Raspunde

Georg02

Acum 13 ani

Diferența supremă dintre iubită și Muză: cea din urmă e nemuritoare. Aceeași situație e valabilă și pentru relația dintre Muză și poet: când el nu va mai fi, ea își va găsi o altă voce în generația următoare. Parafrazând, ea zăbovește mereu în preajma unei limbi și nu pare să fie deranjată atunci când e confundată cu o fată oarecare. Amuzată de această confuzie, ea încearcă să o clarifice dictându-i protejatului ei cand pagini din “Paradisul”, cand poeziile lui Thomas Hardy din 1912-1913; adică acele pagini în care vocea pasiunii oamenilor cedează în fața necesității lingvistice – dar aparent fără niciun rezultat. Să o lăsăm deci in pace cu un flaut și o cunună de flori sălbatice. Măcar așa va putea scăpa de biografi si critici.
Raspunde

Recensamantul

Acum 13 ani

Stiam ca s-ar fi rasturnat caruta cu prosti la Caracal, nu la Sibiu.
Raspunde

Georg

Acum 12 ani

Requiescat in Pace.
Raspunde

Radu2

Acum 12 ani

Pentru lamurire - \"recentul interviu\" de care e vorba mai sus dateaza din anul 2008... sau nu stiati ca MI a fost bolnav in ultima vreme...
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus