Mircea Ivănescu, poet, traducător, eseist şi scriitor contemporan „refugiat la Sibiu”, vorbeşte într-un interviu apărut în ultimul număr al revistei “Observator Cultural”, despre viaţa lui în timpul perioadei comuniste şi despre debutul lui. Despre cum a rămas fără prieteni, despre cum i l-a trimis Iliescu pe prefect pe cap.
Fost redactor la Agerpres, în perioada comunistă, perioadă în care a şi publicat câteva volume de poezie, primul în 1968, cu demunirea de “Versuri”, Ivănescu spune că nu avea intenţia de a scrie poezie când era tânăr şi că, deşi a tradus cărţi scrise de James Joyce, William Faulkner, Kafka sau T.S. Eliot, el rareori a citit o carte de la cap la coadă, traducerea fiind făcută pe capitole.
Iliescu i l-a trimis pe prefect pe cap
„...l-am cunoscut pe marele V. Nemoianu. În mod oarecum surprinzător, el era un tip rigid şi de o formaţie foarte precisă. Eu nici nu mai citeam. De fapt, constat acum că n-am citit nici a zecea parte din titlurile cu care sînt creditat. Nu am citit nici 20 de cărţi în viaţa mea, serios, şi el era un individ de o mare erudiţie, care citea în amănunt, lua notiţe”, spune acesta. O personalitate politică marcantă, care s-a interesat de viaţa lui după ce s-a îmbolnăvit, a fost Ion Iliescu, fostul preşedinte al Românei, care a trimis special doi oameni la Sibiu pentru a se interesa de sănătatea lui. „Era preşedinte (nr. Ion Iliescu). «Trimit eu pe cineva să vadă dacă ai nevoie». Şi-au venit, într-adevăr, dimineaţa următoare doi domni distinşi, unul mai scund, care vorbea precipitat, şi unul mai înalt şi cu o geantă în mînă. Era prefectul judeţului. Mi-a zis: «Domnul preşedinte Iliescu mi-a telefonat să vin, să mă interesez dacă aveţi nevoie de ceva». «Nu am nevoie». «Pensie primiţi? Leafă?» Eram deja pensionat. «Aveţi pe cineva care să stea cu dumneavoastră?» Şi s-a dus la doamna Drăghici (doamna care îl îngrijeşte pe poet, n.red.) şi i-a luat un „mini-interviu“, mărturiseşte Ivănescu.
Fără prieteni
Poetul născut în Bucureşti, a fost un iubitor a pisicilor, înainte de 1989 având numai puţin de 12 pisici pe care le-a adus la Sibiu, în perioada când a lucrat la Revista Transilvania din Sibiu. Acum nu mai are niciuna, toate au murit. Acesta mărturiseşte că nu mai are prieteni şi că puţine persoane îl mai vizitează „N-am mai scris din 1997, de cînd s-a îmbolnăvit nevastă-mea. N-am mai scris şi nici n-am mai citit. Nu mă caută nici un prieten, nici din străinătate, nici din ţară şi, în general sau în particular, nu am nici un prieten. Stau singur ca un nenorocit. Toată lumea dă cu picioarele în mine.”. Ivănescu s-a născut pe 26 martie 1931, iar peste patru zile va împlini vârsta de 79 de ani. Acesta nu mai scrie din 1997 şi celebrul „Mopete” al lui, nu mai există. A publicat 16 volume de poezie, a tradus nenumărate cărţi şi a apărut în diverse antologii.
Citiți interviul în întregime aici.
Foto: observatorulcultural.ro
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: William Faulkner , Ion Iliescu , James Joyce , Mircea Ivănescu , Revista Transilvania , Observator Cultural
Vizualizari: 2130
Ultimele comentarii
Acum 55 minute
AndreiM
Acum 1 oră
Dragoș Ratiu
Acum 1 oră
O sibianca
Acum 1 oră
Cetatean
Acum 1 oră
Hermann Stadt