ORGOLIUL DE A FI SIBIAN

Dacă mergi în Bucureşti şi eşti sibian, te vei simţi cu siguranţă bine. Te vei simţi apreciat, băgat în seamă, respectat. Un ego de superioritate se naşte în mintea ta şi dacă nu eşti atent rişti să pluteşti în norii unei false superiorităţi. Da, este bine să fii sibian în Bucureşti, ai acelaşi sentiment pe care un bucureştean îl are când descinde în ceea ce ei numesc provincie. Orgoliul de sibian este măgulit cu afirmaţii diferite ca „Sibiul este în altă ţară”, „Sibiul este altceva”, „Sibiul este cel mai frumos oraş din câte am vazut”, „mai bine ar fi Sibiul capitală”, „esti sibian” (privindu-te cu o admiraţie aleasă). Iar aceste laude nu le primeşti doar de la prieteni, dar şi de la taximetristul ce te plimbă prin oraş, sau de la vânzătoarea de la supermarket sau de la vecinul de apartament sau de diferiţii oameni cu care intri în contact. Dar acest fenomen nu este regăsit doar Bucureşti, începe să împânzească întreaga ţară. Oriunde mergi, eşti privit bine, iar faptul că eşti sibian se adaugă surplusului de orgoliu oferit de faptul că eşti ardelean. A fi ardelean sau sibian devin branduri curate şi arătoase în ţara noastră. Să recunoaştem că ne place, ne simţim bine si zâmbim maliţios. Mai mult facem tot posibilul să dăm de veste că suntem sibieni. Îl aducem în discuţie, îl comparăm, dar întotdeauna oraşul nostru iese câştigător, suntem visători, gândul nostru se plimbă non-stop pe străzile vechii cetăţi. La noi merele sunt mai coapte, străzile sunt mai curate, internetul este mai bun, aerul este mai bun, apa este mai potabilă, cafenele sunt mai romantice. Si ce oraş din România are o viaţa culturală ca a noastră? Noi am fost Capitală culturală europeană, noi avem teatrul cel mai bun, noi avem muzică de cameră în baruri, actori la colţul străzii, cei mai buni DJ. Avem două muzee extraordinare. Faptul că Johannis este aproape prim ministru este privit în urbe ca un bine ce noi îl dăm ţării. Pe străzile noastre se plimbă istoria, şi nu doar cea a României, dar şi cea a Ungariei sau a Austriei sau a Suediei sau a Turciei. A Europei în general. La Sibiu s-a inventat racheta, la Sibiu s-au făcut primele tipărituri, la Sibiu s-au refugiat regi, nobili şi intelectuali. La Sibiu am avut pentru prima dată tramvai, cinematograf sau curent electric. Aici se bătea monedă, în oraşul nostru savanţii inovau, iar artiştii din toate timpurile creau nestăviliţi. Astfel Sibiul devine un mini univers, un caleidoscop multicolor care străluceşte tot mai tare. Multe din egourile noastre provin din realităţi de care cu adevărat trebuie să ne mândrim. Dar multe sunt doar baloane de săpun, invenţii ale maliţiozităţii noastre. Ne construim singuri trambuline ce ne ajută a ne urca uşor pe diferite piedestale. Pozitiv este faptul că această imagine, mai mult sau mai puţin adevărată, ne menţine permanent în dorinţa de a fi mai buni, mai creativi, de a avea un oraş tot mai evoluat şi mai arătos. Astfel ne putem lăuda în continuare, ne putem simţi tot mai bine şi ne putem ridica tot mai mult nasul prin oraşele ţării şi de ce nu, ale Europei. Negativ este faptul că această aparentă imagine ne lasă pe o pernă ce se poate oricând sparge şi apoi să ne ducă într-un dezechilibru generalizat. Ne face să ne pierdem simţul necesar în a ne implica în evoluţia coerentă a oraşului nostru. Balansul? Balansul este al fiecăruia, pentru că şi oraşul este, nu-i aşa, al fiecăruia în felul său.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Răzvan Pop, istoric