Cultura sexy

Inițial am vrut să scriu un articol. Apoi, mi-am dat seama că nu am despre ce să scriu un articol. Deși, în esență, ideea are subiect și predicat: în centrul Sibiului, acum câteva seri, a fost lansat un volum ce reunește, teoretic, cele mai bune poezii, proze și eseuri sau articole de critică literară ale studenților sibieni. Foarte frumos. Sub auspiciile Casei de cultură a studenților, deci, iată, și statul cel hrăpăreț se implică în a încuraja studenții să caute și altceva decât cele mai trandy cluburi, manele și haine de haine. Mai ales că cei câștigători au fost premiați și în bani. Puțini, dar în bani.
M-am strâns în scaunul de la subsolul excelentului spațiu de la Habitus, cu trei minute înainte de începutul vernisajului. Care, punctual, a început la fix. Cu trei cupluri, el și ea, înmărmuriți în fața zecilor prezenți. ”Hey sexy baby, I like your flow, Your body’s bangin...”. Da, da, în chiar primul minut al evenimentului cultural, pe muzica lui Shaggy, mișcări lascive, somptuos-provocatoare ale unor tineri aplaudați cu multă râvnă la sfârșit.
Doar că ei nu au nicio vină. Așa au fost invitați să facă de către organizatori. Nici amfitrionii serii nu au nicio vină. Au fost invitați și au onorat cât au putut mai bine. Nici tinerii care apar în prima antologie nu au nicio vină. Ei chiar cred în și muncesc pentru creația lor. Mai bună sau mai slabă. Nici Ștefan Orth, proaspăt numit Cetățean de onoare al Sibiului, nu este de vină că și-a donat o lucrare pentru a-i fi lipită pe o copertă a cărei culoare are cel puțin o îndoielnică legătură cu subiectul graficii.
Nimeni nu are nicio vină pentru că un proiect românesc de genul acestei antologii a ajuns să poarte numele de ”student creation”, mama lor de englezisme. Nimeni nu poartă vina faptului că în loc să adune ceea ce e bun, chiar dacă rezultă mai puțin, juriul a ales să întindă la maxim numărul de pagini ale antologiei, astfel încât să apară texte cu o valoare nu foarte ridicată.
Doar eu port acum vina faptului că bag în seamă un eveniment despre, care, probabil nu merita să scriu nimic. Să-l las să moară, așa cum s-a născut. Păcat, însă, de tinerii chiar buni care au fost folosiți pentru o seară inutilă.