Despre cum mostenirea se pastreaza mai mult prin spirit decat prin bani!

Este 8 Noiembrie: La mulţi ani, Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, La mulţi ani tuturor celor care îi au ca patroni pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil!
Un bun prilej să ne oprim asupra minunatelor virtuţi pe care le-a întrupat Regele nostru – stăruinţă, răbdare, cinste, urmarea neabătută a datoriei faţă de comunitatea pentru care a legat jurământ! Arăt aceste virtuţi pentru că voi demonstra mai jos cum tocmai ele, şi nu grămezile  bani, au menţinut coerente, drepte în faţa furtunilor, comunităţile de oameni adunate în sate sau burguri.
Pentru că au fost vecinii şi prietenii noştri sute de ani, putem să luăm exemplul saşilor, care au menţinut vii comunităţile lor din sate şi oraşe prin munca a zeci de generaţii – dar muncă făcută cu stăruinţă, răbdare şi cinste ! Au ajuns până astăzi, ca un martor al vieţii unite în comuniune şi credinţă, aceste sate compacte, desfăşurate pe câte o vale între dealuri, marcate de construcţiile mai răsărite ale bisericii (uneori întărite ca o cetate), ale şcolii sau sălii de întruniri. În rest, aproape fără excepţie, casele gospodarilor se înşirau cuminţi, ordonate, aproape identice, vopsite la fel (mai ales în alb sau albastru), acoperite cu aceeaşi ţiglă şi având în spatele curţii aceeaşi şură cuprinzătoare – o imagine remarcabilă de unitate, simplitate şi eficienţă, arătând că pentru o viaţă corectă împreună nu este nevoie de paradă, risipă şi orgoliu !!
Utilizarea teritoriului intravilan şi a celui înconjurător prezintă urbanistic şi un specific al zonei: satele dintre Târnava Mare şi Hârtibaciu, cantonate în văi mai înguste, prezintă clar gestionarea compactă a terenului de construcţie, în tradiţie flamandă, dar cu influenţe francone în arhitectură şi în modul de ocupare a lotului. Ceea ce a rămas surprinzător, chiar după devastatoarea perioadă comunistă, este modul fundamental în care s-a prelucrat mediul găsit aici la începutul mileniului doi; cu toată răsturnarea de valori din ultima jumătate a sec. XX, marca peisajului umanizat în care s-au integrat satele săseşti a putut traversa până azi şi continuă să fie o sursă fertilă de modele ecologice în lumea noastră. Cultura de locuire cu specific germanic a găsit o soluţie de dialog cu spiritul locului transilvan.
Din păcate, a existat şi în acest caz un cântec de sirenă : foarte mulţi dintre vecinii şi prietenii noştri, exasperaţi după generaţii de sacrificiu în slujba ideologiei falimentare a ocupantului sovietic, au luat calea Europei mai avansate...(ceea ce, după puţin timp, au început să o facă şi rudele şi prietenii noştri români !)
Finalul acestui exod al populaţiei săseşti în Germania liberă, între anii 1970-1992, invers fluxului de colonizare, a însemnat începerea unei perioade nefaste pentru moştenirea urbanistică a satului saxon. Noii administratori sau proprietari, beneficiind de liberalizarea pieţei materialelor, a proiectării şi avizării şi de noi condiţii de câştig, au început să modifice necontrolat arhitectura tradiţională. Românii, ţiganii şi ungurii, care au devenit aproape fără voie moştenitorii acestor construcţii de tradiţie vest-europeană, nu o locuiesc cu simplitate şi eficienţă, ba mai rău, au început să facă paradă, risipă şi demonstraţii de orgoliu... Se aruncă în vânt o valoare a tuturor, care este şi a celor ce nu locuiesc în asemenea edificii, este a ţării şi a Europei !! Şi aceşti „moştenitori” o distrug, lipsindu-ne şi pe noi de valorile arhitecturale, urbanistice, turistice care nu se mai pot recupera...
Acum se dovedeşte că o casă, o stradă, chiar spaţiul comunitar rural, se păstrează mai mult prin spirit, cunoaştere şi ascultare, decât prin forţă şi bani !! Şi asta au păstrat cu sfinţenie atît saşii cît şi românii, în satele lor adunate din Mărginimea Sibiului, şi pe care în ultimii 40 de ani le-au schimbat la faţă în rău...
Nu trebuie înţeles de aici că în zona rurală (care este mai sensibilă la schimbări majore, la năvala urâtului!) nu se poate “moderniza” nimic. Dar intervenţiile de schimbare, aducere la zi sau implantare de lucrări contemporane sunt mult mai complicate, mai greu de realizat, deci mai uşor să devină eşecuri ! Cu fonduri puţine, cu meşteri mai puţin obişnuiţi cu lucrări subtile, este mai sigură angajarea în lucrări de reabilitare a ceea ce este bun, verificat în timp, nediscordant cu ansamblul. Este mai cinstit, mai frumos şi mai unitar, mai aproape de sufletul comunităţii!

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi