Scutul: o problema?

Suntem asiguraţi în chip ritos că amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul nostru nu reprezintă niciun pericol. Că dimpotrivă, este o garanţie în plus a securităţii, garanţie certificată atât de americani cât şi de autorităţile române. De la preşedinte până la ultimul politician, incluzând într-un consesns rar întâlnit şi opoziţia, suntem îndemnaţi să dormim liniştiţi.
Cu toate acestea, o decizie de asemenea importanţă, de un asemenea posibil impact, ridică cel puţin două semne de întrebare nu numai cu privire la securitate dar deopotrivă, cu referire la relaţiile noastre de o parte cu Rusia, de altă parte cu lumea arabă.
Reacţia sarcastică a lui Dimitri Rogozin, reprezentantul special al Rusiei pe lângă NATO, face dovada că marea vecină de la răsărit nu jubilează pe idee. Cum se ştie, obiecţiuni serioase s-au formulat din partea lor cu referire la locaţia scutului în Polonia şi Cehia, dată fiind proximitatea de graniţă. Reaşezarea locaţiei pe teritoriul nostru nu schimbă prea mult datele problemei, dar poate contribui la menţinerea unei rute îngheţate pe relaţia cu Moscova. În pofida contenciosului istoric ce-l avem cu ei, realismul politic ar impune o detensionare a raporturilor pe toate planurile. Nu numai din raţiuni geopolitice, dar şi din considerente economico-comerciale. Nu trebuie să ignorăm necesităţile, respectiv beneficiile izvorând din relaţiile cu un partener atât de bogat în resurse energetice spre exemplu, precum nici posibile facilităţi rezultând din arealul de vecinătate. Odată cu măsura instalării scutului s-ar cuveni derulată o acţiune susţinută de convingere că nu este îndreptată împotriva lor, având un hotărât caracter defensiv, astfel cum au punctat şi reprezentanţii americani.
Mai delicată apare implicaţia pe relaţia cu zona musulmană. Deşi parteneri în alianţele occidentale, nu se poate trece cu vederea realitatea din lumea arabă. Pur şi simplu, o lume în fierbere. Ultimele desfăşurări în Egipt, Libia, Siria, Yemen, Palestina, arată că pe lângă tensiunile rezultând din contenciosul cu Israelul precum şi cele rezultând din petrol şi gaze, zona este răvăşită de puternice contradicţii interne de natură social-politică, care au erupt ca un veritabil vulcan. Nodul contradicţiilor este uriaş, fără putinţa de a prevedea sensul desnodământului. Pe noi situaţia ne poate atenţiona din două unghiuri de vedere.
Odată cu referire la relativul echilibru pe care l-am cultivat în relaţia cu Israelul de o parte şi ţările arabe de altă parte. Cum se ştie, în ultimii ani în zonă s-a exacerbat ostilitatea faţă de Israel şi americani. Tot în ultimii ani, la rândul nostru  ne-am deplasat greutatea propriei  poziţii înspre Israel şi America. De aici, ceva  posibile consecinţe. Una relativă la relaţiile economico-comerciale. Aveam deja o oarecare tradiţie benefică în colaborarea cu zona, în special cu Iranul, Irakul, Libia, care s-a prăbuşit. Restabilirea unei astfel de colaborări, de importanţă pentru noi, pare tot mai problematică. Alta în relaţia jocului politic. Jucam un fel de rol de mediator între Israel şi arabi, tocmai datorită echidistanţei între poziţiile lor. Balansând spre una din părţi, l-am pierdut.
Mai preocupante devin problemele de securitate. Nu neapărat cele de natură militară, deşi nu se poate ignora periculosul trend de înarmare, inclusiv nucleară, a Iranului spre exemplu. O ipotetică confruntare cu Israelul ar putea cuprinde în flăcări întreaga zonă cu posibile repercursiuni în vecinătăţi. E bine că vom avea scutul dar ar fi fost şi mai bine să nu fie nevoie de el.
În ciuda eforturilor uriaşe ce se depun pentru ţinerea sub control a fenomenului terorist, pericolul îngrijorător dinspre acesta bate. Bin Laden, simbolul terorismului în lume a fost anihilat, dar cauzele terorismului persistă. Nu ştiu cât se înţelege acest lucru în cancelariile politice. Arabii nu recurg la terorism pentru că le-ar sta în sânge, ci pentru că îl apreciază ca fiind mijlocul rămas la îndemână pentru a răspunde nedreptăţilor. Relaţia cu Israelul, episodul Irak, i-a convins că nu pot face faţă unui război. Terorismul îl practică ca un substitut. Câtă vreme nu se va găsi formula magică a împăcării, ba pe măsura exacerbării conflictului, pe măsura implicării americanilor, pe aceeaşi măsură ne putem aştepta la escaladarea fenomenului terorist.
Instalarea scutului pe teritoriul nostru ca ultimă expresie a colaborării pe frontul antiarab, ne-ar putea transforma în viitor într-o ţintă teroristă de interes. Este îngrijorarea de care trebuie să ţinem seamă, în ciuda asigurărilor liniştitoare. Ruşii ne-au avertizat că nu am fi luat cu temeinicie în calcul toate riscurile. Este sigur că se referă şi la pericolul terorist. Gustă şi ei din amarul problemei, urmare fenomenului Cecen.
Cu toate aceste semne de întrebare, securitatea noastră este condiţionată, se bazează pe parteneriatul cu lumea occidentală, cu lumea atlantică. Aici am reuşit să ne cantonăm, aici trebuie să ne jucăm rolul. De buni parteneri. De încredere. Lumea noastră, cuprinsă de spasme, de crize de tot felul, de nedreptăţi încă stimulate de interese, nu permite relaxări în totul liniştitoare. Angajarea pe fronturi antagonice presupune riscuri pe care trebuie să le asumăm cu răspundere. Într-un astfel de context se impune a fi aprecită şi măsura aceasta a instalării scutului antirachetă pe teriroriul nostru.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi