Bani din voyeurism, jurnal intim si oracol

Blogurile sunt după părerea mea o combinație ciudată între voyeurism, jurnalul pe care cei mai mulți l-am încercat în copilărie și oracol. Oracolul pe care-l foloseam prin clasa a V-a, să aflu ce muzică ascultă fata care-mi zîmbea timid în pauza mare. Citești un blog pentru că îl ști pe ăla care scrie, ori e o persoană publică, ori îți place scriitura. Dacă îl cunoști, dar nu îți place cum scrie, și totuși insiști pe pagina lui, înseamnă că îl citești doar pentru că îți place bârfa. Sau ești voyeurist, în sensul că ai o plăcere ciudată în a sta cu ochii pe gândurile unui om. Nu altceva. 

Mulți au încercat în copilărie să-și scrie gândurile de zi cu zi. Unii continuă și azi, pe internet. Cu talent, umor și autoironie sau cu un limbaj de lemn, înjurături și mult narcisism. Cum vrei, pentru că pe tarabă sunt cu miile. Sunt de apreciat pentru că au atâta răbdare și exercițiu: sunt blogări și fac ce le place. Sau îi mână și altceva în luptă: banii și notorietatea. Notorietate care se transformă tot în bani. Și aici intrăm în tărâmul de multe ori negat de blogări, dar la care se raportează majoritatea dintre ei. Câți cititori ai, ca să știu câți bani faci? Și începe nebunia: folosește anumite cuvinte, ca să te indexeze Google. Pune înjurături să dai bine la search. Nu uita de chestii sexy, dacă nu, chiar pornale. Goana după cititori seamănă cu goana după copiii care să-ți completeze oracolul. Vă amintiți? Cu cât mai mulți aveai, cu atât erai mai popular în recreație. Cam același lucru și acum. Cu cât ai mai mulți cititori, cu atât ceri mai mulți bani de la cofetăria despre care ai scris că “e mișto și merită”. Bani.

E probabil idealul omului contemporan: să scoată bani din orice. De ce nu și dintr-un lucru pe care îți place să-l faci. Să scrii că vecinul face grătar pe balcon, că mașina nu-ți mai intră într-a patra și că s-a ars cuptorul cu microunde. Sunt oameni care citesc asta, sunt alții care plătesc pentru ca blogărul cu pricina să scrie și despre pantofii pe care-i fabrică. Comerț. Când un blogăr depășește numărul de X unici și încep să curgă reclamele, ceva s-a rupt. Blogărul nu mai e blogăr. E moneygăr. 

Pe blog se poate scrie orice, spun blogării, ca să-și acopere inaxactitățile, gafele, mizeriile, reclamele. Din fericire, internetul are același atuu pe care îl are orice lucru în economia capitalistă. Dacă nu-ți place nu te uita/cumpăra/citi. 

La Sibiu s-a desfășurat Social Media Summit. Niște blogări mari au vorbit despre bani unor blogări mici și provinciali. Pardon, nu există provincialism în blogosferă.