Restaurant: Zorba grecului: Kali orexi!

Pizzerie, pizzerie, restaurant grecesc, pizzerie, bancă. Am în faţă cinci locuri de pierdut timpul preţ de vreo oră. Ca la un joc de poker, mă uit la cărţi. Trei cuie în mână, dar cu valoare mică. Le arunc şi mă aşez cuminte pe terasa restaurantului grecesc. Zorba. De pizza nu mai prea ai ce să scrii, iar banca din Piaţa mică nu mă inspiră absolut deloc. Singurele lucruri de mâncat acolo sunt bomboanele cu mentă de la casierie. Bune să-ţi treacă senzaţia de rău pe care o ai când îţi plăteşti rata.

Zorba. Nimeni înauntru, aproape plin afară pe terasă. Feţe de masă curate, meniul stă cuminte şi te aşteaptă. Îl deschid şi intru pe google pentru traduceri. Kritharaki, Galaktobureko, Kadaifi şi Suzuki. Suzuki??? Închid telefonul şi evident că cer Suzuki.

Înainte de Suzuki, îmi deschid pofta de mâncare cu o salată răcoritoare. Aleg salata Athena: roşii castraveţi, măsline, ceapă, ardei gras, oregano, feta, ulei, măsline, zeamă de lămaie. Foarte bună, nu mai are nevoie de nimic în plus. Nimic de obiectat. Tacâmuri separate pentru salată şi Suzuki. Totul îngrijit şi bine pus la punct. Poate mai puţin mesele şi scaunele, care te fac să crezi că eşti pe vas. La fel ca pe toate terasele de pe centru, din cauza pavajului, mesele şi scaunele tind să stea ”câş”. Ba în faţă, ba în spate. Ca pe vapor.

Vine şi Suzuki. Sunt de fapt trei bucăţi de carne tocată cu mirodenii, însoţite disciplinat cu una farfurie salată de varză, una farfurie tzatziki şi cartofii rumeniţi corespunzător. Carnea cu pricina aduce cu cea de hamburger, dar numai ca formă, pentru că aroma este cu totul alta. Înspre bine. Cartofii sunt delicioşi, iar salata şi sosul tzatziki se potrivesc de minune cu bucăţile de carne tocată.

Rsăfoiesc meniul şi încerc să desluşesc denumirile greceşti: Kritharaki: orez din paste, carne tocată şi feta. Bănuiesc că-i bun. Galaktobureko: Budincă de gris în foietaj cu îngheţată. Kadaifi: rulouri de tăiţei cu nucă şi îngheţată de vanilie. Interesant meniul, merită aprofundat.

Mă uit şi la vinuri şi găsesc două din ţara-mamă: AegeanIslandşi Vin de Crete. Preţ: 49,9 lei, sticla. În rest, fructe de mare, peşte şi mult miel. Cum vă sună ”Copande miel cu spaghete”? Sau ”Copande miel cu arpagic”? Plătesc. 50 de lei. Şi plec. Senzaţia: un restaurant foarte bun cu preţuri poate puţin peste medie.

De bine: mâncarea foarte bună, servire promptă

De rău: hmmm. Poate preţurile puţin cam mari

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului