De cand ni se trage…

Am pornit foarte târziu și prea de jos: în afara unor mici insule, teritoriul de astăzi al României cunoștea pe la 1700 un analfabetism generalizat! În plus, religia populară se oficia în limbi străine maselor de credincioși simpli – slavona, greaca, bulgara… Este un curs nenorocit al istoriei, perpetuat de cei care constituiau clasa conducătoare a principatelor, din motive diferite în Valahia, Moldova și Transilvania, dar cu aceleași rezultate pentru alfabetizarea populației…

Această situație a generat, în Transilvania, mișcarea spre limba și istoria românilor prin releul greco-catolic, iar dincolo de munți, rezistența potentaților la deschiderea spre valorile naționale exclusiv în scopul egoist de păstrare a privilegiilor economice-politice, în contextul relațiilor cu Imperiul otoman, inclusiv prin releul fanariot- grecesc… A trebuit să ajungă la București ardeleanul Gheorghe Lazăr, ca să deschidă prima școală în limba română, inclusiv pentru copiii celor mai puțini înstăriți – și asta doar la 1818! Păcat că din manualele de liceu nu mai rezultă toate aceste stări de fapt, pentru ca tinerii români să ia aminte la determinantele istoriei și, eventual, să nu cadă în capcanele invizibile ale acesteia, să nu repete dramaticele rămâneri în urmă față de vecinii europeni sau de colegii din Europa de vest…

 Este important să se știe că Gheorghe Lazăr a plecat din ținuturile natale din cauza „încremenirii în proiectul” slavon al românilor care trebuiau să fie dascălii românilor din straturile sociale de jos! Același tip de conflict intelectual – cu rezultate  deplorabile pentru populația ortodoxă a românilor din Ardeal – l-a generat o bună perioadă de timp chiar episcopul Andrei Șaguna, spre satisfacția parlamentului de la Budapesta…

Ar fi momentul să ne întrebăm: de ce, timp de şase secole, conducerile principatelor extracarpatice n-au căutat să lumineze cultural supușii, aflați aproape toți în zone rurale? De ce boierii munteni și moldoveni n-au făcut școli pe moșiile lor? De ce mănăstirile, cu averi naționalizate doar de Cuza (1863), n-au preluat ele această sarcină, de a oferi măcar învățământ primar copiilor de țărani de pe moșiile lor? De ce dregători luminați (care n-au lipsit din cele trei principate) n-au luptat pentru o educație primară și pentru oficiile religioase numai în limba română, începând cu anii 1200, ca în celelalte principate europene?

Din fericire, domnitorul luminat Carol I (nu iluminist stângist!), venit dintr-o dinastie central-europeană, a știut să construiască un cadru instituțional pentru Principatele Unite, devenite apoi Regat, în care să poată lucra cei mai capabili fii ai acestui neam – genii într-ale bunei gospodăriri și viziuni de viitor, cum au fost Spiru Haret, D.A. Sturdza, Petru Poni, P.P. Carp, Take Ionescu. Dezvoltarea corectă și accelerată a învățământului, pornită de acești eroi ai poporului român, a avut ca rezultat alinierea educației naționale la standardele europene între cele două războaie mondiale și deci o temporară recuperare a decalajelor. Trebuie mereu subliniat că ecoul acestei adevărate revoluții culturale s-a stins abia prin anii '70 ai secolului trecut,cam atunci când s-au pensionat ultimii profesori educați până în anii '45…

Din păcate, comunismul a adus în învățământ flagelul ideologic al răsturnării valorilor și deformării istoriei naționale! Egalitarismul a dus la parvenitism social, de care s-a îmbolnăvit toată economia și cultura acestei țări… Învățământ de calitate nu înseamnă multe hârtii (numite diplome, atestate, doctorate etc.), ci cunoștințe solide, pe trepte ierarhice, care să ducă la inovație, cercetare științifică, dezvoltare tehnologică, export de inteligență – nu export de creiere, de tinerețe entuziastă!

NU vreau să mai arăt cât de prost e pregătită marea massă a elevilor și studenților români. Testele PISA ne plasează deja pe ultimul loc în Europa… Iată doar câteva date despre implicarea statului neocomunist de azi în învățământul românesc:

• ponderea studenților din total populație – 2% România / 3% Bulgaria, Austria/ 3,3% Italia / 3,5% Franța / 4,5% Finlanda.

• procent din P.N.B. alocat învățământului – 3% România /3,5% Bulgaria / 4,5% Italia / 4,6% Germania / 5,5% Franța / 6,3 % Finlanda / 6,4% Austria / 7,8 % Suedia. 

Uitându-mă la procentul austriac îmi dau seama de ce pot urma gratuit facultatea de arhitectură din Viena atâția absolvenți ai liceului sibian Brukenthal.