Mulţi români se vor întreba cum să judece răsturnările de situaţii survenite în ultimele 72 de ore. În ce mă priveşte, apreciez că este vorba de o mişcare psihologică. Măsurile de austeritate, cât or fi fost de necesare, au indus o evidentă stare de nemulţumire la nivelul majorităţii populaţiei. Una este să faci o apreciere globală pozitivă a rezultatelor la nivel naţional, alta să reacţionezi personal instinctiv la afectarea propriei poziţii materiale şi sociale, cu deosebire atunci când eşti puternic implicat şi în condiţiile în care măsurile de austeritate n-au fost în totul echitabile. Stare ce s-a reflectat în final în rândurile unor categorii ale manifestanţilor de stradă efectiv încercaţi, aducând cu sine, cum fireşte era de aşteptat, critici la adresa guvernanţilor şi scăderea drastică în sondaje. Era deci în totul firesc să se reacţioneze.
O alternativă putea fi aşteptarea în speranţa revigorării economice şi pe această bază, reajustarea veniturilor populaţiei, doar că varianta aceasta implica două riscuri. Anume, de o parte, nu se ştie dacă sperata redresare economică va atinge o cotă optimă cu o reflectare minimal adecvată pe masa cetăţeanului, ţinând seamă şi de timpul limitat pentru refacerea psihologică a unei imagini puternic degradate. Mai important însă, criza şi componentele ei psiho-sociale vor rămâne vrând-nevrând strâns legate de actorii politici forţamente implicaţi în rezolvarea lor. Emil Boc şi colaboratorii săi vor putea fi apreciaţi de istorie, nu şi de oamenii care au avut de suferit de pe urma măsurilor adoptate, chiar dacă situaţia acestora se va îmbunătăţi. Ca atare, rămânerea pe mai departe la timona guvernării ar fi constituit, psihologic, un puternic handicap electoral. Este de crezut, cum de altfel a mărturisit Sever Voinescu purtătorul de cuvânt al PDL că problema a fost serios analizată şi s-a conchis la o schimbare radicală de guvern, nu numai de premier, deşi unii dintre ei se bucurau de apreciere. Psihologic, mişcarea trebuia să fie totală.
Întrebarea numărul doi ca să spunem aşa este dacă garnitura ce le va lua locul va fi la înălţimea situaţiei. Mişcarea făcută de preşedintele Băsescu prin numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim ministru este magistrală. Poate, pentru moment, numai Mugur Isărescu l-ar fi putut concura. MRU cum probabil i se va spune de-acum este, nu numai real dar şi psihologic, o speranţă a politicii româneşti cu o apreciere apropiată de unanimitate. Prin sine este o garanţie a guvernării. La rândul lor, pleiada de tineri care ocupă posturile guvernamentale au două atuuri: capacitatea precum şi deja experienţa în guvernare ţinând seamă de faptul că cu toţii au făcut parte din eşalonul doi al acesteia. Astfel cum se prefigurează lucrurile, probabil urmează o perioadă de uşoară revigorare economică, permiţând prudenţial o reajustare progresivă a salariilor şi pensiilor, o îmbunătăţire generală a nivelului de trai. Este sigur că un astfel de trend la care aspiră şi unele declaraţii ba chiar unele condiţionalităţi de guvernare, va avea un puternic impact psihologic, reorientând opţiunile populaţiei. Va fi o rază de speranţă în tumultul isteric bulversant iniţiat de USL.
Să nu omitem din calculul politic evoluţia Europei de care suntem ombilical legaţi. S-ar cere însă de la noua guvernare o mai fermă promovare a intereselor ţării în context european. Un enunţ care se cere detaliat. Mă voi mărgini a spune aici că oricum, trebuie să fim conduşi de la Bucureşti iar nu de la Bruxelles; că trebuie să fim lăsaţi să ne punem în lucru şi să valorificăm propriile capacităţi, fără artificiale ingrediente concurenţiale; că privatizările sau concesionările chiar dacă aduc cu sine locuri de muncă ( cum se spune de exemplu despre Roşia Montană) nu trebuiesc date perdant pe mână străină. Este vorba de bogăţia de fond a României.
Ca de atâtea ori începând cu 1997, schimbările de guvern aduc cu sine şi terenul prielnic şantajului politic în care s-a specializat deja UDMR. Puţin câte puţin, pas cu pas, de fiecare dată se plusează ceva condiţii. Acum de pildă se cere finalizarea autostrăzii Transilvania, neperformantă, neprioritară pentru România. Mai cer şi o facultate exclusiv maghiară, odată cu blocarea modificării constituţiei, cu blocarea reformei administrative, cu obstacularea votului prin corespondenţă, singura modalitate la îndemâna românilor de peste hotare spre a se exprima plenar electoral. In mod normal, niciun guvern n-ar ceda unor astfel de cereri şi poziţii dacă n-ar fi avizat la supravieţuire cu sprijinul lor. In istoria naţională, cu anume privire în istoria Ardealului am avut generaţii întregi de români care s-au sacrificat pentru întregirea şi unitatea ţării. După 1989 nu avem nici români nici partide politice în măsură să înţeleagă necesitatea unităţii şi solidarităţii spre a pune ţara la adăpost de şantajul unei minorităţi.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 371
Ultimele comentarii
Acum 4 ore
Sibianul vesel
Acum 6 ore
Unsibian
Acum 6 ore
PUTEREA
Acum 7 ore
La noi la sat reactionam, nu preintampinam
Acum 8 ore
Sibian