Lt. Victor Comsa, eroul sibian sters de rusi din istoria orasului

Eram în clasa a IV-a și îmi amintesc cum acest ordin a ajuns și la noi, însă în formă de cântec. L-am învățat foarte repede, sub bagheta unui învățător, sublocotenent în rezervă Virghezan, refugiat din Basarabia și încadrat la școala noastră, pentru ca învățătorul nostru, V. Costescu, și el sublocotenent  în rezerva, plecase pe front. Îl cântam cu mare entuziasm și defilam prin curtea școlii: “Azi noapte la Prut,/ Războiul a început,/ Românii trec dincolo iară,/ Prin arme și scut,/ Să ia înapoi moșia  pierdută astă-vară…”

În acea dimineață eroică, în frontul de atac și în vârtejul luptelor Armatei noastre se afla și tânarul locotenent Victor Comșa. Comanda o companie de vânători de tancuri dintr-un regiment de gardă. Abia împlinise 30 de ani. Absolvise Școala de Ofițeri de Infanterie “Carol I” din Sibiu. Era vlăstarul unei familii de memorandiști sibieni. Dimitrie Comsa (1846-1931), luptător pentru drepturile românilor transilvăneni, profesor agronom, etnograf, memorandist, condamnat de autoritățile  ungare la trei ani de închisoare, muzeograf, membru de onoare al Academiei Române, decorat cu Marea Cruce “Regele Ferdinand I”.

În ziua de 17 august 1941, într-o luptă cu tancurile rusești, în zona localității Dalnic, pentru străpungerea cetății de foc și fier a Odesei, este grav rănit de o schijă de proiectil inamic. Internat într-un spital de campanie, se stinge din viață în ziua de 20 august 1941, ca un brav erou. Înainte de a închide ochii pentru totdeauna, a fost decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincție de război acordată ofițerilor. Autoritățile germane l-au decorat cu “Crucea de fier” germană. Corpul sau neînsuflețit a fost adus în țară și înhumat în cimitirul militar din Ghencea, București, unde își doarme somnul de veci alături de alți eroi, stând pilda generațiilor de azi și de mâine. 

Ceremonia înhumării s-a constituit într-o adevarată zi de doliu pentru bucureșteni, iar fapta sa eroică a avut un larg ecou, fiind evocată în presa vremii, la posturile de radio, în ordinele de zi, în

jurnalele și comunicatele de război ale armatei. Și tot ca un impresionant mesaj adus faptelor sale, în acele zile de biruințe și de doliu, în fața Palatului Regal au fost expuse, de o parte și de alta a statuii regelui Carol I, două tancuri rusești, capturate de curajosul ofițer în luptele de la Dalnic. După razboi, autoritățile admnistrației municipiului Sibiu, la sugestia societății naționale Cultul Eroilor "Regina Maria", recunoscându-i fapta eroică și pentru a-l păstra în memoria cetății, numele acestuia a fost atribuit unei strazi din Orașul de Jos dar, la insistențele autorităților sovietice, au fost obligate să schimbe numele străzii, pentru că a luptat pe frontul de Est, împotriva URSS. De altfel, după 23 august 1944, a fost declanșat un vast proces de sovietizare a denumirii străzilor, primind numele I. V. Stalin, Armata Rosie, Lili Panet, Molotov, Kolarov etc.

Acestui erou, ca și multor altora din plaiurile sibiene, care zac în neuitarea timpului, i s-ar cuveni măcar o placă comemorativa, aplicată pe fațada casei în care a văzut lumina zilei, și de ce nu, o stradă din Sibiu care să-i poarte numele, dacă nu chiar un bust în incinta cetății, care să reamintească generațiilor viitoare că noi nu avem morți, ci eroi! Asociația Națională Cultul Eroilor "Regina Maria", filiala Sibiu, și Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere "General Ilie Șteflea", filiala Sibiu, au în programul de activități pe anul 2013 depistarea locuinței în care s-a născut și a crescut viitorul erou Victor Comșa și remedierea neajunsului amintit.