Vineri,
30.07.2021
Cer Senin
Acum
22°C

Paula Vesa: „Boxul m-a invatat sa nu renunt la ce imi doresc”

O combinație între o fată și un sport „dur” așa cum este considerat boxul poate să nu fie pe placul tuturor. Dar, povestea Paulei Vesa, de la CSM Sibiu, începe cu boxul și se termină cu mulțumirea că pasiunea te poate împlini și, pe cale de consecință, face fericit.
Paula, spre exemplu, îți transmite o vibrație pozitivă, din primele minute în care te așezi la o discuție cu ea. Te contrazice, cu argumente, pe teme de genul „a fost sau nu Muhammad Ali cel mai bun?”, îți aduce aminte de marele Rocky Marciano, iar când intri în istoria boxului românesc rostește cu admirație și încântare numele lui Leonard Doroftei, Francisc Vaștag sau Mihai Leu.
Să fim bine înțeleși, vorbim despre o multiplă vicecampioană și campioană națională, câștigătoare a Cupei României, o sportivă cu multe medalii, unele mai strălucitoare ca altele, și participări la Mondiale și Europene. Optimismul o caracterizează, iar pentru ea speranța nu moare niciodată. E cazul clasic,dar și destul de rar, al celui care primește o a doua șansă și, fie că e vorba despre destin sau nu, profită de ea.

A început să boxeze la 19 ani

Târziu, ar considera unii. Era vară și vreme numai bună pentru o plimbare prin parc. Acolo a și descoperit-o unul dintre frații Negrea, pugiliști-legendă în Sibiu. În parcul Astra, în timp ce se plimba!!! „M-am apucat din întâmplare. Nu mi-au plăcut niciodată sporturile dure, de contact, pentru că nu vedeam nimic spectaculos în ele. Eram mai mult cu fotbalul, baschetul. Până când nu am făcut acest sport și nu am știu despre ce este vorba, nu l-am apreciat. M-a oprit și mi-a zis că aș fi bună pentru box. Aveam 19 ani și jumătate. Nu l-am luat în serios, inițial. După aproape o lună m-am dus acolo, să văd despre ce este vorba. Am fost o lună, o lună jumătate. Alergam cu băieții încât mă durea într-o parte, că nu eram obișnuită. Nu știu, poate a vrut antrenorul Niță să vadă dacă am ambiția să mă țin”, își aduce aminte Paula Vesa, care la nici șase luni debuta, în Campionatul Național, la  Sighetul Marmației, de unde s-a întors cu medalia de bronz.

„Viespea” a înțepat decisiv în 2008

Sportiva născută pe 17 iunie 1981 este poreclită „viespea” de colegele de la lotul național, pentru că „le înțeapă pe adversare cu directa de stânga”. Continuând șirul competițiilor, pentru Paula au urmat, în 2002, Mondialele din Antalya, unde a terminat pe locul opt, pierzând în fața sportivei gazdă. În 2003 a luptat în fața campioanei europene Camelia Negrea. În același an a revenit în țară cu locul șase de la Europene. „Am fost dezamăgită, pentru că de la Europeanul din 2003 am venit fără medalie și poate reușeam mult mai mult pe parcursul acestei cariere de sportiv, dacă reușeam acolo mult mai mult”, povestește, ușor întristată, sportiva.
Însă, totul a condus către anul 2008, când „a spart gheața”. „Au urmat o serie de finale pierdute, nu vreau să dau vina pe arbitri, poate așa a fost să fie. În 2008 am spart gheața și am devenit campioană a României. A fost ceva unic, pentru că în finală am boxat cu o fată care luase la Europene bronzul – Gheju Andreea, din Slatina. Am fost, poate, prima sportivă din țară care a bătut-o pe una care era la lot”, adaugă Paula.

Boxul feminin sibian, aproape inexistent

Sportiva, pe care boxul  a învățat-o să lupte mereu pentru ceea ce își dorește, consideră că Sibiul mai are multe de demonstrat, dar că pentru acest lucru trebuie să existe voință. „Boxul feminin a evoluat foarte mult pe plan internațional. Sunt meciuri chiar mai spectaculoase decât cele ale băieților. Pe plan național, încă poate deveni mai bun. Cele vechi se lasă, vin altele noi, trebuie să ai răbdare, să lucrezi cu ele. În Sibiu, e aproape inexistent. Poate vor unii să rămână la același nivel. Nu știu, nu poți da vina pe cineva sută la sută. Trebuie să cauți în interior, iar apoi la cei din jur. Știu că sunt condițiile vitrege, dar sperăm. Speranța moare ultima, nu?”, subliniază Paula, potrivit căreia într-un sport individual așa cum e boxul „tu ești primul tău adversar”.
Totuși, participanta la Europenele din 2008 și 2010 spune că cei care vin din urmă, pe plan local, promit. „ Trebuie să ai grijă de ei și antrenori care să lucreze și să aducă performanțe sunt!”, adaugă Paula, care n-a mai dorit să vorbească despre sala de box de la stadionul „Municipal”, chiar dacă aceasta se află într-o stare mai mult decât deplorabilă, în antiteză totală cu rezultatele sportivilor. „Nu mai vorbim de sală, că poate s-au plictisit oamenii – mai lasă-ne cu condițiile tale!”, spune zâmbind Paula Vesa, care își dorește ca în 2013 să revină la lotul național, iar după retragerea din activitate, antrenor și preparator fizic.

Comentarii

1 comentarii

gicu

Acum 8 ani

jos palaria, sa vrei sa lupti pana la capat si sa invingi cancerul din sportul romanesc. Baronii care citesc articolul, sariti va rog cu ceva bani.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus