A doua revolutie. Vrem un FMI socialist!

Televiziune, revoluționari, circ și bluf. De asta am avut parte în 1989 și în anii ce au urmat. Televiziune, ”revoluționari”, circ și bluf în devenire. De asta avem parte după ce ”tiranul” Emil Boc a părăsit Bucureștiul și s-a refugiat la Cluj. Primul reformator al țării, cel mai de vază produs al comunei Răchițele, Emil Boc, a pierdut lamentabil pariul cu televiziunea. La fel cum cu vreo 20 de ani mai devreme, Ceaușescu a fost executat la figurat tot de către televiziune. Singura diferență este că acum revoluția s-a făcut în format ”extra-bird”. 

 

”Revoluționarii” USL se căiesc acum cu lacrimi amare, tot pe la televiziuni. Doar că Televiziunea Română Liberă a fost înlocuită cu cel puțin la fel de celebrele ”antene”. Cameramanul (ironia sorții) Adrian Sobaru, cel care s-a aruncat de la balconul Parlamentului în timpul discursului tiranicului Boc, vrea acum să emigreze, șocat că social-liberalii n-au adus schimbarea în bine. 

 

Cristiana Anghel a fost stindardul de luptă anti-PDL în anul 2010 și s-a făcut remarcată în toiul luptei de clasă prin greva foamei dusă la extrem, cu tot cu camere, până la spital. A ajuns senator al României, și ca voce al poporului ce-l reprezenta s-a apucat să critice guvernarea Ponta, spunând că USL a minţit mai mult decât PDL. Ponta, pe post de ”nou-Iliescu” a comentat sec: "Strict în cazul doamnei, m-am gândit la un singur lucru: că pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti". Au!

 

Revoluția USL tinde să se înăbușe în propria-i neputință. Dacă Boc și PDL au dus până la exasperare un plan economic hibrid, creat parcă special pentru populațiile masochiste, guvernul Ponta se face până acum remarcat prin lipsă totală de idei. Dar și de speranță.

Fără a ne uita în gargara de opoziție de ideologilor PDL, putem vedea totuși că prețurile cresc, că apar noi taxe și că nici nu există vreo perspectivă îmbucurătoare. Asta, poate pentru că nu există un Fond Monetar Internațional de stânga, care să dea bani și celor care bat apa-n piuă.