Dacă n-aș fi avut verighetă pe deget, atunci cu siguranță mi-aș fi încercat norocul cu prima ce mi-ar fi ieșit în cale, după câte-am pățit în ziua asta. Poate nu chiar cu prima, dar înțelegeți voi ce-am vrut să zic.
De dimineață, cu treburi cotidiene ce țin de redacție, am văzut cum în Piața Mică s-a ridicat un cort din care ceva mai târziu emana o puternică mireasmă de nuntă cu strigături. Era un târg de mirese, papioane, lumânări, flori și meniuri de nuntă. Și a cântat Julio Iglesias în Piața Mică de mi-era că mă apucă sângerarea din nara stângă. Aia e mai păcătoasă. Și cum aceleași treburi redacționale mă mânau să ”fac restaurantul”, adică rubrica pe care o parcurgeți acum, a trebuit să aleg din puținele locuri de luat masa rămase necercetate. Așa că dintr-o aiureală de vineri am ales Korona.
Chiar mă gândeam pe drum cum naiba a rămas ”virgină”. Fain arată, cel puțin din stradă, în plus are și pensiune, deci e ușor de localizat. E destul de cunoscută, mai ales că avem cu toții o nuntă/botez, iar locația este destul de cunoscută pentru asta. Numai subsemnatul a fost acolo pentru o nuntă și două botezuri. În concluzie, mă miram că a rămas fără recenzie.
Înăuntru, arată destul de trist, dacă nu-s nuntași. Doar două mese ocupate, din care la una nu se mânca, ci se negocia. ”Dacă punem sote de legume, credeți că nu e bine? E foarte bine”, își vinde cu eleganță și persuasiune marfa, șeful de sală ori propritar, ce-o fi fost. O doamnă negociază un meniu.
La masă ajunge un ospătar total atipic față de ce cunoaștem prin oraș. Probabil că ați sesizat mulțimea de papițoi la care de abia acum le mijește mustața ce servesc prin restaurante. Habar nu au ce fac, știu doar că trebuie să-și rotunjească venitul primit de la părinți. Ospătarul care ne-a servit la Korona are în jur de 50 de ani, însă la fel de novice în ale meseriei ca un tânăr, eventual student. Am cerut apă minerală și a adus plată, mânuia stângaci farfuriile, le punea pe masă ca să le prindă într-un fel ceva mai lesne, tot felul de mici detalii care îți sar în ochi și te fac să zâmbești.
Am cerut din meniul nici sărac, dar nici bogat, nici românesc, nici italian, nici nemțesc, nici prea ieftin, nici prea scump, un babgulyas și o porție de coaste de porc în sos de usturoi și smântână. Gulyas-ul a fost o dezamăgire totală. Unui ungur dacă i-ai da asta să mănânce, ți-ar face buzunar la piept. Asta n-o să înțeleg niciodată: sunt obligați italienii să facă papanași cu smântână? Sau francezii să facă sarmale? Atunci la ce ne aruncăm noi la niște mâncăruri de care suntem total străini? Probabil numai pentru că dă bine în meniu. O dată în viață. Un gulyas mai searbăd, mai sărac în ingrediente, dar bogat în vegeta, n-am mâncat niciodată. A trebuit să cer un ardei, ca să-mi ia gura foc, să uit de necazul cu zeama.
Au venit iute și coastele, și-mi venea să mă scol și să-i zic femeii care negocia nunta să plece cât mai iute. Am avut proasta inspirație să cer pe lângă carne și niște ciuperci gratinate. Și mi-a adus un buchet de ciuperci răsfirate pe farfurie, proaspăt scoase dintr-o cutie chinezească și lăsate câteva minute în cuptor. O prostie. Coastele aveau gust, dar musteau și ele de vegeta, iar după câteva îmbucături, gustul strident de concentrat vegetal te strângea de gât. Între mestecături plângeau prin difuzoare ba Celine Dion, ba Julio Iglesias, de nu-și mai dădeau rând la văicăreli. Exact ca-n Piața Mică, la târgul de nunți. De asta zic: o altă zi mai predispusă la tâmpenii, nici că am găsit.
Ieftin la Korona? Socotiți sumneavoastră: 9,5 lei un gulyas dezamăgitor și 25 de lei o porție de coaste de porc înecate în vegeta și-un pachet de ciuperci chinezești. Plus pâine, ardei, apă. Nu mai bine mănânci acasă? Dar ce te faci când te cheamă la nuntă?
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Aci Duțu
Acum 3 ore
John S
Acum 4 ore
Emil
Acum 5 ore
Nustiu
Acum 5 ore
Leonard