"Dirty dancing", la Bac’

De multe generaţii, numeroşi români cred că vorba ardeleanului, „Ai carte, ai parte!”, trimite la obţinerea de câştiguri materiale, cu ajutorul cărţii de învăţătură. Vorba asta, însă, a apărut nu de dragul şcolii, ci în vremuri când dreptul de proprietate asupra pământului începuse să fie consfinţit în aşa – numitele cărţi funciare.

Deci, la origini, nu era vorba de abecedar sau de indiferent ce alt manual, sau de şcoală, în general, ci de menţionarea pur pragmatică a proprietăţilor şi grăniţuirile lor, într-un document emis de stat, cu scopul recunoaşterii, garantării sau comercializării proprietăţii funciare. Dar, chiar şi cu sensul cărţii de învăţătură, vorba ardeleanului a avut şi are, în continuare, un înţelesul axiologic. Acesta a apărut mai ales după desfiinţarea proprietăţii private (prin grija părintească a partidului – stat comunist). Important este că „ai carte, ai parte” a rămas, în mentalul colectiv, una din cele mai convingătoare vorbe de duh, în educaţia românului. Cu alte cuvinte, nu doar pământul poate fi garanţia sau premisa „traiului bun”, ci şi şcoala, cartea, învăţătura.

Şpaga la Bac’ul de la liceul Bolintineanu, din Bucureşti, este mai mult decât o tragedie petrecută în sistemul educaţiei publice. Este ultima dovadă, dintr-un şir lung, în ultimele trei-patru decenii, că, pentru societatea noastră, educaţia şi şcoala nu mai sunt premisele „traiului bun” al românului. Reţeaua corupţiei de la liceul Bolintineanu (şi câte reţele de acest gen or mai fi în toată ţara?) a dat o lovitură năucitoare unei politici publice fundamentale. Şpaga de la liceul bucureştean devoalează marketingul educaţional practicat în România ultimelor două decenii. Şi nu văd deloc exagerată afirmaţia că datorită acestui marketing educaţional însăşi democraţia noastră va avea mult de suferit. Şi cum să nu sufere, pe timp lung, o democraţie, din cauza liderilor obişnuiţi din fragedă tinereţe să primească, pe bani, „indulgenţe”, din partea dascălilor, pentru lipsa de cunoştinţe?

Grav este faptul că păţania de la Bac’ a fost „anunţată”, cu ani de zile în urmă, de filmuleţul cu „dirty dancing”-ul profesoarei care avea să ajungă şpăgara şefă la Bac’ 2013. Directoarea de la Bolintineanu s-a dovedit a fi capul unei reţele mafiote, deşi părinţii şi autorităţile ştiau de mult că banii şi elevii erau marile ei pasiuni. Abia în acest an, banii serviţi în şerveţele şi subiectele ante-rezolvate (pentru iubiţii ei elevi cotizanţi) au fost demascate. Firesc, se pune întrebarea: ce-au gândit, în tot acest timp, părinţii şi autorităţile care au vizionat „filmul artistic” cu directoarea (pe vremea când era „doar” profă) în rol de Patrick Swayze din celebrul muvi „Dirty Dancing”, dansând lasciv cu proprii ei elevi? Căci nu despre necesara educaţie sexuală era vorba acolo, ci de chestii tari, fierbinţi, de’alea numai bune să le fure minţile adolescenţilor.

Nu cred că vorba ardelenească cu cartea şi partea, indiferent de înţelesurile atribuite, şi-a pierdut valoarea educativă numai la Bucureşti. De la Bucureşti însă ardelenii aşteptau să răsară soarele românilor, înainte de 1918! Dezamăgirile lor au curs râu însă de-atunci, şi un lucru e cert: buna educaţie tradiţională a ajuns educaţie şpăgară, lipsită de vocaţie şi responsabilitate moral-profesională. Mai ales de când de ea s-a ocupat, în şcoli mai ales, „omul nou” al regimului ceauşist…

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi