Ca niște cunoscuți locuitori de bloc-notes-uri, fotbaliștii nu dau pe-afară de carte. Știm. Bănuiesc că nu există dezbatere pe marginea afirmației. Nu intră pe dreptunghiul verde ca să rezolve o ecuație, să recite tabloul lui Mendeleev sau pentru te miri ce analiză literară. Cu BAC luat, sau nu, ei știu una și bună. Meseria lor, gleznieră de aur. N-are niciun sens să ne dăm prețioși și să-i miștocărim. Că așa topor-intelectuali cum sunt, fără ei ne-am uita la telenovele pe Acasă și chiar n-am avea altă soluție ca să scăpăm de cicălelile nevestii. Așadar, pentru un ceas, am mâncat ca fotbaliștii, pe marginea terenului de fotbal. Baza sportivă Luceafărul și-a deschis de ceva vreme și un restaurant-pizzerie. Lipită de liceul Goga, baza arată foarte îngrijit iar restaurantul la fel. Deși e la doi pași de șoseaua Alba Iulia, terasa e foarte liniștită, cu muzică plăcută, în surdină. Cu calificativ maxim, a câștigat lupta cu restaurantul din interior ca să mă găzduiască pentru o oră. Am luat meniul la frunzărit și am fost destul de surprins că un restaurant atât de micuț are specialități ale bucătarului. Două la număr, dintre care am ales rulada de pui cu cartofi săsești. Apoi am stat vreo trei minute ca să mă hotărâsc pentru o ciorbă. Nu c-ar fi contat, pentru că în frigider aveau doar trei mărci care, de fapt, după ce am comandat de perișoare, a rămas una singură, cea de legume. Ori ciorba de legume n-are cum să se califice în Europa, și uite așa, am ajuns să mânânc desert. Crepes Suzette. Apăi clătitele alea groase ca deștu și cu un fir de înghețată împachetat la mijloc sunt Crepes Suzette cum e Dinamo echipă de Champions League.
Dar până la clătitele cu pricina, trei vorbe despre felul principal. Arată de îți plouă în gură. Rulada frumos rumenită, o cojiță de cașcaval topit, o minunăție, ce mai. Gustul ce o trage în jos. Că la cât de bine arată te-ai aștepta să fie delicioasă. Și biata ruladă e banală. Să nu mă înțelegeți greșit, nu e rea. Dar nici nu e pe măsura aspectului. Iar cartofii săsești de-abia, de-abia ce se apropie de niște cartofi rântăliți. Adică sunt nici, nici. Ce să zic. Nu mi-aș face un obicei din a mânca la Il Calciatore (pe românește, Luceafărul). Nici n-aș duce prieteni special pentru mâncare. Dar după un fotbal, o miuță, ceva acolo, probabil că restaurantul își face treaba. Iar totalul, cu o cola și o apă plată, a fost nițel sub 50 de lei. Cam cât un bilet decent la un meci al naționalei.
Claudiu Răcudanu. Rădacunu. Răduc... eh, ce contează.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 2922
Ultimele comentarii
Acum 34 minute
Eu
Acum 52 minute
Emil
Acum 2 ore
Un producător
Acum 2 ore
@Q
Acum 3 ore
Emil