Joi,
28.03.2024
Innorat
Acum
11°C

Sibianul ales in Bundestagul german: ”O sa incerc sa influentez perceptia societatii germane fata de tara mea natala”

Sibianul Bernd Fabritius a devenit în urmă cu aproape două săptămâni primul cetățean român ales în Bundestangul german. Acesta spune că va încerca, din noua funcție, să îmbunătățească imaginea românilor în Germania și să sprijine integrarea lor.

Reporter: Acum că ați fost ales, ce vă propuneți să faceți pentru sașii din Ardeal. Dar pentru cei din Germania?
Bernd Fabritius: Ca deputat sunt ales al întregului popor german şi îl reprezint pe acesta. Desigur mă preocupă în special toate temele de interes pentru etnicii germani originari din România, saşii, şvabii, dar şi toţi ceilalţi, la fel că şi diaspora română. O să încerc în primul rând să influenţez imaginea publică şi percepţia societăţii germane faţă de ţară mea natală şi faţă de cei care provin de acolo. Imaginea publică este mai neagră decât ar trebui să fie la o privire realistă şi liberă de prejudecăţi. O să încerc să îmbunătăţesc situaţia de integrare şi toate măsurile în legătură cu aceasta, de exemplu prin intermedierea unui dialog cu factorii sociali sau prin alte măsuri, care m-au ajutat pe mine acum aproape treizeci de ani, când eu am ajuns în Germania, ca proaspăt venit într-o ţară străină. O să promovez funcţia de punte pe care o are grupul etnic german originar din România, pe plan economic, cultural, social, în domeniul tineretului. Germania şi România fac parte din aceeaşi entitate politică - casă noastră comună Europa, iar eu doresc să promovez toate şansele pe care acest aspect ni le aduce în domeniile menţionate.

Rep.: Am văzut că veniți aproape lunar la Sibiu. De ce? Ce vă mai leagă de Sibiu? Dar de Agnita?
B. F.: Sibiul este oraşul meu, în care am copilărit, am locuit în cartierul Terezian, unde cunosc fiecare copac, pe care m-am căţărat ca mic copil. Pe scurt, mă leagă sentimente foarte profunde de "oraşul meu". Sibiul este centrul FDGR, deci al reprezentanţei etnicilor germani din România, deci fraţii noştri cu care avem relaţii frăţeşti de ani de zile. Aici am predat la Facultatea de Drept şi cunosc mulţi studenţi. Sunt vicepreşedintele Fundaţiei Bavaria-România pentru asistenţă socială în România, care are sediul la Sibiu şi prin care sunt implicat într-o serie mare de proiecte educaţionale şi medicale. Astea numai pentru a enumera câteva motive pentru a vizita oraşul meu, dar care merită pe deplin vizitat chiar şi fără motiv. Din Agnita am plecat la vârsta de doi ani, dar acolo mi-am petrecut mai toate vacanţele de vară, jucându-mă cu verişorii mei. Am pescuit pe Valea Hârtibaciului şi am călătorit cu mocăniţa, aşa ceva nu se uită. La Agnita mai locuiesc două verişoare, cu care ţin legătura după cum îmi permite timpul.

Rep.: Din Sibiu pleacă multă forță de muncă în Germania. Cum credeți că sunt ei văzuți acolo și cum ar putea fi îmbunătățită situația celor care ajung să lucreze în Germania?
B. F.: Forţa de muncă din România este văzută destul de bine, sunt lucrători calificaţi, bine pregătiţi şi harnici. Situaţia ar putea fi îmbunătăţită prin cursuri de limba germană oferite deja în România şi prin includerea lor în societatea din Germania. Măsuri în acest sens se întreprind deja, de exemplu prin Biserica Ortodoxă Română, care promovează un proiect pentru ridicarea unui sediu episcopal, cu centru social şi de tineret la München. Pentru promovarea acestui proiect s-a alcătuit un curator de promovare, în care sunt membru. Proiectul este susţinut de toate bisericile creştine din Germania şi este prin aceasta un proiect ecumenic. Dar ţin să menţionez că aş prefera să se îmbunătățească situaţia în România, în aşa fel încât forţa de muncă bine calificată să nu mai simtă nevoia să plece din România. Nu pentru că nu ar fi primită în străinătate, ci pentru că România are nevoie de ea. Văd cu jale că pleacă medicii, inginerii, lucrători calificaţi - o forţă de muncă necesară în România că pâinea caldă. Aici ar fi nevoie de măsuri politice pentru a modifică această situaţie şi pentru a crea perspective acasă.

Rep.: De ce ați plecat din România?
B. F.: Am plecat ca elev împreună cu familia. Părinţii mei au cerut reîntregirea familiei, după ce bunicul a rămas în Germania. El fost deportat cu forţa de organele de interne ale României din anul 1945 în lagărele de muncă forţată din Rusia, cu toate că înainte, în timpul războiului, a fost în armata română. În timpul deportării mulţi au decedat în urma condiţiilor vitrege şi a lipsei de hrană şi de îngrijire medicală. Bunicul a supravieţuit şi s-a întors bolnav după cinci ani de teroare. Această crimă comisă de statul Român (desigur la solicitarea Rusiei) la adresa minorităţii germane după evenimentele din august 1944, mult prea puţin cunoscută în societatea română actuală dar foarte bine descrisă în romanul "Leagănul Respiraţiei" de laureată Nobel, Herta Müller, a fost începutul unei atmosfere ostile pentru etnicii germani din România, ulterior flancată de exproprierea averii private etc. După cele întâmplate bunicul a plecat şi rămas în Germania şi părinţii mei l-au urmat. Povestesc toate acestea într-un mod foarte non-revendicativ, ştiind foarte bine că teroarea regimului comunist s-a îndreptat şi contra românilor, nu numai contra etniei germane (mai puţin deportarea în Rusia, care s-a întâmplat numai împotriva etnicilor germani). Eram deci toţi "în aceeaşi barcă", iar părinţii mei s-au decis să ne clădească nouă, copiilor, un viitor mai bun, aceasta într-o situaţie în care nimeni nu se aştepta la revoluţie şi la schimbările din România, pe care le trăim acum. Când am plecat din Sibiu au plâns şi vecinii noştri români, şi părinţii mei, dar ei nu au văzut altă şansă în vremea aceea.

Rep.: Cât de schimbat găsiți Sibiul în comparație cu momentul în care ați plecat dumneavoastră în Germania?
B. F.: Sibiul actual este un oraş modern, european, care ar putea fi ori unde în lumea civilizată. Cele mai mari schimbări au fost desigur în anii 1990, negative și legate de plecarea majorităţii saşilor, şi în perioada 2005-2007, pozitive și legate de Capitala Culturală Europeană. Sibiul în care eu am copilărit era unul multietnic, desigur cu o majoritate română, dar cu mulţi saşi, care convieţuiau în vecinătate paşnică. Aceasta s-a schimbat prin plecarea majorităţii saşilor. Cei rămaşi încearcă să-şi păstreze identitatea culturală, şi merită toate eforturile pentru aceasta. În aspect general, Sibiul este cel mai bun exemplu pentru un oraş care cu o administraţie stringentă şi de succes face dovadă şi arată că merge şi altfel decât se vede în alte oraşe din ţară, mult mai puţin dezvoltate. Pe mine mă impresionează mai ales generaţia tânără la Sibiu: tineri, studenţi, plini de elan şi de visuri pentru viitor. Un viitor în România şi nu la cules căpşuni pe undeva. Acest fapt merită a fi promovat.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

3 comentarii

eu

Acum 10 ani

nu pot sa nu privesc cu o doza de optimism ca ceva, cat de putin, poate va face in Germania pentru imaginea Romaniei si mai ales a Sibiului. Daca ar fi fost alti sasi, sau poate chiar noi, in situatia lui, nu stiu daca am fi promis ce promite el. Optimist, dar rezervat pana nu vad si rezultatele.
Raspunde

pt. 1

Acum 10 ani

Sasii nu s-au identificat nici cu Ungaria, nici cu Romania. Patria lor s-a numit din totdeauna Siebenbürgen. Tine minte!
Raspunde

joseph

Acum 10 ani

@2, Aşa este. Şi sperăm să facă ceva pentru patria lor! Poate un al 17-lea land?
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus