Orientarea Profesionala

Utilitatea televiziunii constă mai ales din informarea pertinentă – adică noutatea și/sau reamintirea unor realități către o MINTE, O CONȘTIINȚĂ PREGĂTITĂ! Altfel mesajul e abstracțiune pură, n-are cum să fie pertinent…

Probabil că aveau și toate acestea în minte producătorii postului francez de televiziune care a programat zilele trecute un film (foarte accesibil) despre eficiența elvețiană în general, cu o căutare a răspunsului la întrebarea „de ce Elveția se află pe primele locuri în toate clasamentele europene de productivitate, inovativitate și competență, în timp ce Franța se postează mai nou cu 20 de locuri mai jos ???”

Cu adevărat avem ce învăța din experiența helvetă și numai dacă cercetăm preambulul Constituției Confederației Elvețiene: primul paragraf plasează textul sub protecția divină – ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU ATOTPUTERNICUL ! Pentru ca în continuare, prezentând determinantele actului constitutiv al Confederației, să se spună „ poporul elvețian…conștient de responsabilitatea sa față de Creație…!”, spre a fi foarte clar că este vorba despre plasarea actelor fundamentale pentru țară sub pecetea singurei relații corecte cu teritoriul și resursele, pe care un popor le are temporar în folosință, pentru a le transmite responsabil moștenitorilor !! Iar paragraful următor proclamă un crez excepțional al părinților fondatori ai Confederației: „ Forța comunității se măsoară prin bunăstarea celui mai defavorizat dintre membrii săi !!!”

Pentru că întrebările despre succesul elvețian și eșecul francez sunt de categorie grea pentru orice guvernare, iar la noi în țară ele sunt aproape inexistente în dezbateri și mai ales la guvern, am ales să prezint modul în care reporterii francezi au găsit răspunsurile relevante. Când vorbești despre Elveția, țară aflată în mijlocul Europei dar nedorind integrarea în Uniunea europeană, trebuie să te referi la trei aspecte care astăzi își arată importanța esențială în concertul națiunilor de pe vechiul continent:

1. progresul COMUNITAR se relaționează cu democrația participativă, exercițiu politic care a și cimentat națiunea tri-etnică a Elveției – referendumul este o instituție sacră și foarte activă în țara cantoanelor, iar primarii sunt în permanent dialog cu cetățenii din localități, nu numai în lunile pre-electorale.

2. progresul ECONOMIC este o luptă permanentă a întregii comunități spre a valorifica resursele de inteligență locale, într-un teritoriu lipsit de resurse naturale-minerale.

3. progresul SOCIAL este asigurat prin dedicația la nivel național depusă pentru creșterea tinerei generații, dar și corecta inserare a generațiilor în vârstă, prin programe complexe (susținute de stat ) care implică ORIENTAREA PROFESIONALĂ responsabilă și VOLUNTARIATUL !!

Iată, numai din acest ultim paragraf, câtă diferență de mentalitate între acel popor și cele de pe la noi, unde, sub comunism și de atunci într-una, lipsește orientarea tinerilor spre profesiunile adecvate și necesare, ca să nu mai vorbim despre voluntariatul ca mișcare de masă! Evident că excepțiile confirmă această tristă realitate est-europeană…

După cum perfect se demonstra în reportajul francezilor, orientarea profesională este O STRATEGIE NAȚIONALĂ în Elveția și cuprinde pe toți elevii începând de la vârsta de 12 ani! Generații de formatori responsabili au construit această mentalitate superioară, care a devenit cheia întregului sistem de învățământ în Țara Cantoanelor, pentru că alegerea corectă a meseriei este prea importantă, pentru individ și pentru comunitatea în care trăiește, ca să fie lăsată la voia întâmplării! Copiii sunt testați de mai multe ori, se discută cu părinții și profesorii lor, se oferă un tablou al aptitudinilor și posibilelor locuri de afirmare și perfecționare a acestora.

Mai eficient și mai cuprinzător decât în Germania, sistemul elvețian este flexibil, oferind un program de ucenicie în parteneriat cu firmele private, deci un program de asigurare a locurilor de muncă pentru toate categoriile de tineri – mai ales în meserii de producție, asigurând atât de necesarul echilibru între domeniile intelectuale (de lucru cu informația și mediile de comunicare), domeniile serviciilor și cele productive ! Se arăta în reportaj cum Elveția nu și-a „exportat” fabricile în țări cu mână de lucru mai ieftină, așa că a ajuns să atragă sute de mii de angajați de peste granițe, care fac zilnic navete teribile ca să aibă un post (pe care țara lor l-a evacuat în Asia sau Africa) și, în plus, bine plătit… Iar flexibilitatea se mai traduce și în posibilitatea, pentru cei mai harnici și cu drag de învățătură, de a reveni la cursurile teoretice, a trece BAC-ul și a intra la facultate !!

Iar în ceea ce privește adulții, s-a construit o mentalitate la fel de eficientă – cea a pregătirii, perfecționării profesionale continue !! Toată viața activă, până după pensie, pentru că se are în vedere și un program complex de voluntariat, ofertant pentru toate vârstele, pasiunile și obiceiurile…De aici pleacă și acea mișcare, aproape nelegiferată, spre inovare și inventică, pe care toate firmele elvețiene, mari și mici, o sprijină din răsputeri, pentru a cuceri piața și a păstra locurile de muncă! Așa se explică de ce, la analizele internaționale pe criterii de eficiență, Elveția depășește copios Germania și Franța, deci își permite salarii mai mari. În reportajul amintit, un expert economic arăta faptul că în Confederație 60% din adulți sunt productivi, pe când în Franța doar 40%... De unde și presiunea fiscală mai mare la francezi !! (exact ca la noi…).

Iată secretul elvețian – corecta și permanenta orientare profesională, de la cele mai fragede vârste – sau , cum ar zice englezii: „OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT”!