Langa Agnita a aparut o statiune-fantoma: Saraturile

La câţiva kilometri de Agnita există staţiunea Sărături Băi, locul în care agniţenii şi locuitorii comunelor învecinate sărbătoreau în trecut de 1 Mai şi 23 August, locul unde se organizau tabere şi întreceri sportive, zona în care acum zac vile părăginite și drumuri  părăsite.

De cum treci podul pe un drum îngust de ţară, străjuit de vegetaţie, intri în unul dintre cele mai realiste decoruri ale unui film de groază. Cabanele se ghicesc mai mult decât se văd printre buruieni. Acesta este peisajul care ne-a întâmpinat la mijlocul săptămânii trecute. Poate merge oricine să le vadă: cabanele, deși teoretic închise, asigură trecerea liberă pentru că majoritatea fie nu au geamuri, fie ușile le sunt furate.

Pe jos, în unele cabane e un „pat de câlţi”, ultimele rămăşiţe ale vechilor saltele de pe paturile de fier care au fost furate demult. Majoritatea au tavanul prăbuşit sau găurit, iar acoperişul se prelinge în camere, ca o scară pe care au crescut buruieni. Într-o cabană pereţii sunt rupţi, cu toporul probabil, şi bucăţile - aruncate prin toată cabana. Panourile electrice mai păstrează doar ramele, dozele sunt smulse, iar becurile sparte. Dintre toate cabanele una se distinge prin noua utilizare: este, practic, o şură, plină cu fân în interior. Terasa, de asemenea, căptuşită cu fân. Aici nu prea e buruiană. Nu a avut unde să crească.

Explicaţii

În liniştea deplină care domnea la cabanele în paragină, a răsunat în depărtare o voce: administratorul cabanei Ocolului Silvic, singura cabană de la Sărături care este întreţinută. Întrebat dacă ştie cine are în administrare cabanele-fantomă, omul spune că a auzit „că se ocupă un sas”, caci acum Sărăturile au fost retrocedate Bisericii Evanghelice din Agnita, dar de fapt „nimeni nu le mai are grija şi de asta au ajuns în halul în care sunt” şi mă îndrumă să întreb la Primăria Merghindeal, căci în urmă cu câţiva ani zona era în grija lor.

Viceprimarul comunei Merghindeal, Marius Bârsan, spune că primăria a avut în administrare o parcelă de peste două hectare la Sărături, dar aceasta a fost dată prin legea cadastrului, în 1987, Primăriei Agnita. „Noi nu mai avem nimic de-a face cu Sărăturile. Tot ce ştiu eu să vă spun în plus este că din informaţiile noastre dosarul Sărăturilor e în litigiu la Primăria Agnita. Atât. Comuna Merghindeal nu mai are nimic pe raza Sărăturilor”, a mai spus viceprimarul.

Pentru că reprezentanţii Bisericii Evanghelice din Agnita nu au putut fi contactaţi, Primăria Agnita a confirmat că în urma unui proces terenul Sărăturilor a fost obţinut de biserică, dar încă nu a fost preluat şi nu se ocupă nimeni de el.

Maria Vasiloglu, din cadrul Primăriei, spune că „subiectul este destul de complex”. ”În mare lucrurile stau cam aşa: există un dosar de retrocedare, ajuns la Bucureşti, de unde a fost trimis din nou la noi. Acum, aceste cabane sunt în proprietatea unor persoane, dar terenul a fost solicitat de biserică. Solicitarea a fost pentru un teren care cuprindea o mare suprafaţă, în care erau incluse şi Sărăturile. Acum biserica şi-a luat terenul în cea mai mare parte, dar Sărăturile au rămas încă aşa. O să aşteptăm şi noi să vedem ce va fi. Cel mai probabil se va trimite iar dosarul la Bucureşti şi de acolo o să vină răspunsul”.

„Ţin minte că mergeam cu fratele meu în tabără vara, era totul organizat. Iar de 1 Mai şi 23 August oamenii mergeau acolo la un grătar, se juca fotbal, era frumos. Până la Revoluţie a mers bine, apoi au început să intre în paragină. Acum sunt nişte dărăpănături, nu s-a mai ocupat nimeni de ele”, Ioan Câcitu, locuitor al Agnitei

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Dorina Nitu

Social
Telefon:
0742 381 305