Mondex SA iese din insolventa. Cu ce costuri?

01 Decembrie 2014 23:35

44,2 milioane de lei reprezentau, în ianuarie 2012, totalul definitiv al creanțelor garantate ale SC Mondex SA, firmă aflată în insolvență. Din această sumă, acum a mai rămas de achitat sub 385.000 de lei. Cu alte cuvinte, firma producătoare de ciorapi va ieși din insolvență.
SC Mondex SA – una dintre companiile-fanion ale Sibiului – și-a cerut insolvența în vara lui 2009, după un 2008 în care datele contabile indicau o cifră de afaceri de peste 40 de milioane de lei, un profit de 71.000 de lei și mai bine de 730 de salariați. Decizia de a cere instanței intrarea în insolvență a fost luată după ce Fiscul a pus sechestru pe conturile și imobilele societății. ”Nu a fost o decizie ușor de luat. Trebuie să știi că la o zi după ce ai decis să intri în insolvență, nu mai este afacerea ta. S-a întâmplat asta în 25 iulie 2009. Am mers la avocat, m-am consultat, am luat decizia, după care am mers acasă. Am venit seara la birou, am încercat să lucrez ceva, nu aveam stare. Am pornit televizorul și exact în ziua respectivă se anunța moartea lui Michael Jackson. Și atunci mi-am dat seama că eu nu am probleme, că există oameni cu probleme mai mari decât intrarea în insolvență”, spune acum Călin Bogdan Vîrcolacu, unul din cei doi frați care dețin Mondex și vicepreședinte al Consiliului de administrație.
Primele schimbări au avut loc în relațiile cu furnizorii. ”Nu mai aveau încredere. Acesta e primul lucru care nu îți convine, dar nu ai ce face. Și de neîncrederea angajaților e vorba, nu numai de cea a furnizorilor”.

Costurile insolvenței

”Încă nu am terminat planul de reorganizare, deși suntem pe finalul lui”, arată Călin Vîcolacu. Singurul creditor garantat rămas în soldul celor de la Mondex este Fiscul sibian. Căruia, din cele 2,85 milioane de lei cuprinși în planul de reorganizare aprobat de instanță, Mondex mai are acum să îi plătească fix 383.127 de lei. Această datorie se vrea stinsă din vânzarea unor bunuri (utilaje pentru industria textilă, autovehicule, mobilier și tehnică de calcul) pentru care prețul total de vânzare a fost stabilit la mai bine de 600.000 de lei, fără TVA. O a doua licitație pentru vânzarea acestor bunuri a fost programată pe 4 decembrie 2014.
Datoriile au fost plătite prin ”renegociere”, spune vicepreședintele CA al Mondex. ”Majoritatea era formată din creditorii bancari, 80%. Cu fiecare am discutat că insolvența nu înseamnă faliment, între timp și-au dezvoltat departamente de insolvență și… asta a fost. Cu nimeni nu a fost ușoară negocierea. Toată lumea era speriată și asocia insolvența cu falimentul.Prin planul de reorganizare a trebuit să accept să împart activitatea firmei către mai multe firme, care să poată fi controlate mai bine de către bănci. M-am supus, nu am avut ce face”.
După mai bine de cinci ani de insolvență, Mondex SA a ajuns de la 875 la 280 de angajați și de la 103 magazine proprii, la 62. ”Eu mi-aș fi dorit să lucrez cu 1.800 de angajați, însă puterea de vânzare pe care o avem asta este. Putem produce exact ceea ce se vinde: se vinde puțin, trebuie să producem puțin”.
Deși este evidentă iminența ieșirii din insolvență a SC Mondex SA, Călin Vîrcolacu spune că, deocamdată nu are planuri de viitor referitor la SC Mondex SA.
Citiți pe www.turnulsfatului.ro, în continuarea acestui articol, un interviu cu Călin Vîrcolacu.

”Am pierdut un singur furnizor, dar care nu era din activitatea de bază, ci din construcții. M-a impresionat cazul unui furnizor din Alba Iulia pe care nu l-am cunoscut niciodată față în față. Era un furnizor mic, furniza perii fabricate cu ajutorul persoanelor cu dizabilități. Acest om și-a găsit timpul să îmi scrie o pagină întreagă în care arăta că este alături de mine, deși îi părea rău că aveam probleme. Spunea că speră să îmi revin și mă asigura că vom colabora în continuare. M-a impresionat atât de mult explicându-mi că după atâția zeci de ani în care am colaborat, dacă pierde suma respectivă, aceasta ar fi acoperită din profitul câștigat înainte din relația cu Mondex. Lucrăm în continuare și acum”, Călin Vîrcolacu

Despre una, despre alta...

Reporter: Când v-ați dat seama de iminența insolvenței?
Călin Vîrcolacu: Dacă îmi spunea cineva înainte cu o lună că voi intra în insolvență, asta nu o credeam. Dar nu mai puteam funcționa. Singur am cerut insolvența, pentru altă soluție nu am găsit. La momentul respectiv era o soluție radicală, nici eu nu știam ce înseamnă. De altfel, nici băncile nu prea știau, în Sibiu prea puține firme erau intrate în insolvență.

R.: Au urmat negocierile cu furnizorii, cu colaboratorii…
C.V.: Am învățat din insolvență și ce înseamnă umilința. După ce colaborezi 20 de ani cu un om și acesta vine și îți spune «adio», să știți că nu e ușor. Am învățat că trebuie să accept și să văd ce pot salva.

R.: A fost o reducere abruptă a numărului de angajați. Cum ați gestionat-o?
C.V.: Nu am gestionat-o eu în totalitate. După ce am intrat în insolvență au plecat o parte din angajați, care nu știau ce înseamnă. Un exemplu simplu: când au venit Finanțele să pună sechestru pe clădiri, am avut o muncitoare care s-a grăbit să își ia geanta din secție să nu îi pună sechestru pe geanta ei. Nimeni nu era obișnuit cu insolvența, nici măcar băncile. Prin urmare, de ce să condamni un muncitor că nu știa?

R.: Cum ați caracteriza relația cu statul în perioada de insolvență?
C.V.: Nu pot să spun că am simțit vreun sprijin. Nici vorbă. Dacă ne uităm la trecutul Mondex și la impozitele plătite de-a lungul timpului de către această societate, nu consider că era firesc să se întâmple lucrul acesta (insolvența – n.r.). Dacă vorbim că statul german încurajează un investitor să țină oamenii la lucru, faptul acesta la noi în țară nu s-a întâmplat. De asta eu nu văd statul ca fiind un «element deștept»: atâta timp cât eu am făcut reduceri de personal, statul nu numai că nu încasa după acești angajați, dar trebuia să îi și plătească. Deci o pierdere dublă. Dar nu sunt eu pus să judec.

Fără planuri de viitor

R.: Când ați simțit că totul se va termina cu bine?
C.V.: Nici acum nu simt lucrul acesta.

R.: Mai aveți câteva procente mici din datoriile inițiale…
C.V.: Până este un proces pe rol nu poți să spui că lucrurile se termină cu bine.

R.: Ce ar mai putea împiedica ieșirea din insolvență?
C.V.: Mai sunt confirmarea îndeplinirii planului de afaceri în totalitate și hotărârea definitivă în acest sens. Să vă spun un lucru: votarea planului a avut loc în 2013, după judecarea tuturor contestațiilor, care au ajuns și până la Alba Iulia. Fiecare contestație a întârziat îndeplinirea planului cu aproape un an.

R.: Din această ultimă licitație în care se scot la vânzare unele bunuri veți acoperi și ultimele datorii. V-ați făcut planuri de viitor?
C.V.: Nu.

R.: Chiar dacă veți căpăta din nou controlul acestei afaceri?
C.V.: Da, dar asupra unei afaceri diminuată față de ceea ce exista.

R.: Totuși, când veți face acele planuri?
C.V.: Când voi simți că economia merge. Deocamdată nu simt acest lucru în România.

R.: Credeam că sunteți mai optimist.
C.V.: Ce m-ar putea face să fiu mai optimist?

R.: Faptul că ați redus atât de mult datoriile.
C.V.: Acesta nu e un motiv să fiu optimist. Cel mult poate fi o mândrie. Poate din cauza asta am muncit mai mult. Căci toată lumea mă acuza că nu mă interesează decât de mine, când nu era așa. Dacă eram interesat numai de mine era foarte simplu să închid toată afacerea și să închiriez spațiile,nu? Iar mândria de a scoate o firmă din insolvență este o realizare a mea și atât.

Cum îți ”deschide ochii” insolvența

R.: De ce ați mutat toată producția în spațiile de pe strada Malului?
C.V.: Prin planul de reorganizare am fost nevoit să părăsesc sediul de pe Râului. Acesta poate fi considerată partea bună, pentru că mi-am eficientizat costurile. Partea proastă este că nu am fost în stare să mi le eficientizez singur, fără intrarea în insolvență. A fost ideea administratorului judiciar, pe care am contrazis-o la vremea respectivă. Mutarea am început-o la 1 iulie, acum doi ani, și am terminat-o pe 19 septembrie. Nu știam după ce am adus mașinile și le-am pus pe poziției dacă fabrica va funcționa când se vor întoarce oamenii din concediu sau ba.

R.: Până la urmă a fost o idee bună?
C.V.: Da. Gândiți-vă că eu tricotam toți ciorapii pe strada Râului și îi aduceam în fiecare zi cu mașina aici (la sediul de pe strada Malului – n.r.) pentru a continua fluxul tehnologic. Acum, acel spațiu de pe Râului este parțial închiriat. Este una din sursele suplimentare de venituri. Totuși, acolo s-au eliberat aproximativ 8.000 de mp pregătiți de închiriere.

R.: Cât de important este administratorul judiciar într-o insolvență?
C.V.: Foarte important. În general poți să ai ghinionul să nimerești un administrator judiciar care își dorește lichidarea afacerii. Să vândă.

R.: Să încaseze comisionul…
C.V.: Comisionul trebuie încasat, nu? Și atunci nu își dorește lungirea insolvenței, își dorește banul.

R.: Deci ați avut noroc cu domnul Țichil (Marcel Țichil, administrator al Relco Active SPRL, firma desemnată de instanță ca administrator judiciar al Mondex – n.r.)?
C.V.: Da, am avut norocul de a găsi un administrator care și-a dorit continuarea afacerii.

R.: Poate pentru că e sibian?
C.V.: Poate că da.

R.: Ați avut ceva de învățat din această insolvență, în ceea ce privește modul de a conduce o astfel de afacere?
C.V.: Nu neapărat legat de a o conduce… Ci aș spune, mai degrabă, că am conștientizat că o afacere nu poate fi gestionată cu inima, ci cu mintea. Când conduci o afacere cu sufletul, aceea nu se mai cheamă afacere.

R.: Nu mai iese profit?
C.V.: Nu, iar asta trebuie să o înveți de la multinaționalele care vin în România.

Chinezii vând un ciorap mai ieftin decât o etichetă

R.: Credeți că va crește o piața pe care activează Mondex?
C.V.: Nu știu dacă va crește, dar nu pot să spun că în ultimii doi ani a scăzut semnificativ. În ultimii doi ani vânzările s-au păstrat la același nivel, chiar dacă am mai închis magazine. M-ați întrebat cu ce a ajutat statul. Pe vremuri, s-a făcut un studiu de către Patronatul Industriei Ușoare, prin care se cereau date de la fabricile de ciorapi, câte mai erau, și de la importatori. Rezultatul studiului arătau că produsele care ajungeau în vamă, din China, costau patru cenți americani. La vremea respectivă eu dădeam mai mult pe eticheta ciorapilor. Prin urmare, nu poți rămâne pe o piață în care plătești impozite după prețul unei etichete. În rest, e decizia oamenilor. E liber fiecare să cumpere ce vrea de pe piață. Dar eu nu vreau să concurez la cel mai ieftin produs. Pentru mine e aceeași manoperă, fie că îl fac din fire proaste sau bune. Nu vreau să îmi permit să renunț la calitate, chiar dacă asta înseamnă să îmi reduc producția atât cât pot să vând celor care preferă calitatea.

R.: Și atunci ați luat decizii noi în ceea ce privește produsele?
C.V.: Produsele noastre sunt aceleași, în mare. Scoatem produse noi, dar ponderea acestora în totalul vânzărilor este de sub 20%. Se vând ciorapii clasici.

R.: Cu câte magazine lucrați acum?
C.V.: 62 de magazine proprii. La intrarea în insolvență, galeria Real – care era proprietară pe vreo cinci spații, restul erau închiriate și așa mai departe – m-a anunțat că în cinci spații proprietarii nu mai vor să aibă firma Mondex. Mi-am luat catrafusele și am plecat.

R.: Nu aveați un contract cu clauze clare?
C.V.: Ba da. Dar diferența dintre teorie și practică este mare. Atâta timp cât aveam datoriile de dinainte de insolvență, conform contractului, dacă aveam datorii trebuia să părăsesc spațiul. Am înțeles și am plecat, nici nu am avut ce negocia. La vremea aceea aveam 103 magazine. Când ai 103 negocieri de făcut nu îți mai poți permite nici măcar luxul de a judeca. Atunci am plecat din magazinele unde am avut probleme. Am avut un mall care urma să se deschidă la Arad înainte de 2008 - 2009, s-a amânat deschiderea până în 2010. La deschidere, am văzut un comunicat prin care se arăta că Mondexul este singura firmă care s-a retras din respectivul proiect. Bun, după un timp m-au sunat dacă nu vreau să merg cu un magazin acolo. Le-am răspuns că tocmai am citit comunicatul prin care ei anunțau că sunt singurul client care s-a retras, deși eu nu am vrut acest lucru. M-au retras ei. Am fost de acord să mă alătur dacă renegociem chiria. Am ajuns la o înțelegere și i-am întrebat: «bun, câte firme aveți în insolvență la deschiderea mall-ului?». Mi-au răspuns că «la parter, sunt toate». Deci s-a schimbat modul de a pune problema.

”Țeapa” din Germania

C.V.: Prima «țeapă» pe care am luat-o a fost de la o firmă nemțească. Am pierdut la export 230.000 de euro, în 2003. Atunci am contactat administratorul judiciar al firmei din Germania să îl întreb care sunt pașii. Nu știam. Ne-au certat și ne-au spus să nu îi mai scriem căci e foarte ocupat și nu are timp să ne răspundă. După cinci ani ne-am permis să îi mai scriem o scrisoare, ne-a certat și a doua oară, ne-a spus că nu are timp de noi și că o să primim un răspuns când va fi procesul terminat, pentru că sunt foarte multe procese și trebuie să stăm la rând. După alți cinci ani l-am întrebat iarăși dacă avem vreun răspuns. Ne-a spus că o să vedem banii în cont, din evidențele lui undeva între zero și zece la sută din datorie. Îmi venea să îi scriu că acel 0% îl văd în fiecare zi în cont și nu știu dacă nu cumva sunt banii lui. În total am primit vreo 8.900 de euro din 230.000, plus 30.000 cheltuieli de judecată. După data respectivă, în 2003, am luat decizia că nu mai livrez la export (aveam 47% din cifra de afaceri din export). I-am anunțat pe toți clienții că nu mai pot livra fără scrisoare de garanție. Mi-au răspuns cum de vreau așa ceva din lumea a treia și râdeau. Le-am spus că îmi plac oamenii veseli, dar eu nu mai livrez fără scrisoare de garanție. Și am pierdut de pe o zi pe alta 47% din cifra de afaceri.

R.: A fost o greșeală?
C.V.: Nu. Pentru că nu e bine să faci afaceri cu risc prea mare. Afaceri trebuie să faci și pentru a încasa bani. Dacă mă gândesc acum, după ce din 2004 – 2005 piața s-a reorientat către produsele din China, oricum pierdeam exportul. Deci nu pot să spun că a fost o greșeală. A fost o decizie pe care eu am rămas ferm.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi