Duminică,
12.07.2020
Parțial Noros
Acum
25°C

Copilul si crizele de furie

04 Februarie 2015 11:59

Dragi cititori revin după o pauză destul de lungă în care nu am mai postat niciun articol, însă o să reluăm articolele o dată la două săptămâni. Primul articol al acestui an am ales să fie legat de crizele de furie ale copiilor deoarece am avut ocazia zilele acestea să vorbesc cu mama unei fetiţe care se plângea că nu ştie cum să o facă pe fetiţă ei să nu mai plângă sau să aibă un comportament uşor agresiv în momentul în care nu primeşte ce vrea sau nu ştie să se descurce într-o anumită situaţie.

Motivele pentru care apar aceste crize de furie sunt numeroase şi diverse, însă toate trădează un singur lucru şi anume imposibilitatea copilului de a se adapta la anumite situaţii. Copiilor care le sunt îndeplinite imediat toate dorinţele, sau care nu au anumite reguli impuse de părinţi vor avea o rezistenţă mai scăzută la , iar aceste crize îşi vor face apariţia ori de câte ori părintele sau altă persoană nu va face pe placul copilului. În interiorul copiilor apare un conflict pe care nu-l pot gestiona deocamdată pentru că nu au mecanisme potrivite. Conflictul este puternic resimţit şi copiii percep situaţia ca pe un eşec, un eşec pe care nu şi-l doresc şi cu care se lupta pentru a-l transforma în succes.

Cum? Plânsul, ţipătul, tăvălitul pe jos, lovitul apar atât ca exprimare a suferinţei interioare, cât şi ca modalitate de a-i îndupleca pe cei din jur. În limbaj popular aceşti copii sunt numiţi drept copii răsfăţaţi sau alintaţi, iar crizele lor vor fi privite cu ochi dezaprobator şi critic. Părinţii sau adulţii în general încearcă să vină imediat în îndeplinirea dorinţelor copiilor în ideea că sunt prea mici să se supere, însă trebuie conştientizat faptul că se face mai mult rău decât bine dacă procedăm mereu în voia copilului. Trebuie să existe un moment în care copilul să înţeleagă că nu orice se poate îndeplini, că în viaţă va întâlni şi situaţii în care pur şi simplu va fi pus faţă în faţă cu un eşec, şi trebuie să ştie cum să se descurce. Vor trebui să apară mecanismele prin care el să suporte frustrarea de orice fel cu care se va confruntă inerent de-a lungul vieţii şi va trebui să înveţe să amâne anumite acţiuni şi să suporte că altele îi sunt interzise.

Referitor la reacţia faţă de manifestarea copilului, este foarte important ca părintele să analizeze puţin trăirile lui, ce anume declanşează aceste crize, dacă apar doar în anumite situaţii sau locaţii, dacă apar cu precădere când are “spectatori” sau doar în intimitatea familiei, etc. Un părinte poate să se simtă intrigat că un copil poate face un asemenea tărăboi "dintr-un nimic" pe când un altul poate să simtă milă pentru suferinţă micuţului şi asta îl îndeamnă să cedeze şi să-i îndeplinească grabnic dorinţa arzătoare.

Ce este de făcut când copilul are o criză de furie? În primul rând părintele/ adultul trebuie să rămână calm, deoarce furia lui nu va face altceva decât să sporească şi să prelungească criză copilului. Apoi copilul trebuie liniştit (luat în braţe, mângâiat, cântat un căntecel preferat), explicat pe un ton calm dar ferm motivul pentru care trebuie procedat aşa şi nu altfel, şi de ce nu câteodată chiar şi distragerea atenţiei de la ceea ce îi provoacă criză are efect pozitiv în calmarea copilului. O metodă de evitat crizele de furie ar fi explicarea prealabilă; adică dacă ştim că plecatul din parc se transformă de cele mai multe ori într-o scenă deschisă cu crize de furie atunci părintele trebuie să îi explice din timp copilului condiţiile în care merg în parc “Mergem în parc, dar când spune mami că te mai dai de două ori pe tobogan şi apoi plecăm, asculţi!”

Crizele de furie apar de obicei în cel de-al doilea an de viaţă al copilului şi încep să dispară în jurul vârstei de 4 ani când copilul este pregătit şi poate înţelege regulile impuse de părinţi şi consecinţele neascultării acestora. Aşadar, dragi părinţi, cu mult calm şi consecvenţă se rezolva orice situaţie!

Vizualizari: 4183

Comentarii

7 comentarii

hura

Acum 5 ani

a revenit lavy! yes
Raspunde

rosu

Acum 5 ani

si io ma bucur. ca nu mai puteam fara sfaturile dansei. Astept un articol: Adultul si crizele de furie. Ca si io cand ma inervez, mi se temina vorbele si imi vine sa incep cu pumnii.
Raspunde

ion

Acum 5 ani

o pasare care se crede mare psiholog
Raspunde

un parinte

Acum 5 ani

mamaaaaa ce sfaturi bune oare ai copii? chiar crezi ce zici?tare as vrea sa te vad cum reactionezi la o criza de nervi a copiilor cand nici macar sa te uiti la el nu poti deoarece tipa si plange si mai tare....
Raspunde

laby

Acum 5 ani

lavinia, numai in crizele de furie scrii? asteptam noi articole de la tine
Raspunde

roxana

Acum 5 ani

Doamne ce idioata........... du-te si fa altceva in viata... matura o scara sau curata parcuri.. dar cred ca nici asta nu esti in stare ca iti trebuie minte si tu nu o ai
Raspunde

Maria Sava

Acum 4 ani

La judecat sunteti primii! Mari specialisti, ce sa zic? Mie imi plac articolele doamnei, pacat ca nu scrie mai des. Poate tocmai din cauza carcotasilor nu mai scrie doamna...
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus