Restaurantul Bufnița. Numit așa, probabil, ca să te sperie

Demult n-am mai călcat printr-un restaurant în care totul să fie atât de dezastruos. Cam cât? Păi, să vedeți. Era mijlocul unei zile de vineri, când nu mai puțin de patru am încercat să ne așezăm pe terasa restaurantului Bufnița, situat în capătul pietonalei Nicolae Bălcescu. Spun ”am încercat” deoarece chiar este dificil să te așezi undeva printre mesele acelea extrem de înghesuite. Te poți așeza doar pe rând: tragi masa înspre un rând de scaune, te așezi, iar apoi tragi masa spre tine până la piept, să se poată așeza și prietenii tăi de cealaltă parte a mesei. Scaunele nu le poți mișca, deoarece sunt lipite de cele de la masa din spate și tot așa... Iar dacă atunci când mănânci îți sprijini coatele de marginea scaunelor-fotolii, trebuie să fii atent la circulație: spațiile dintre rânduri sunt atât de înguste încât n-are loc omul să treacă de cotul tău. Meniul... meniul e un adevărat roman, întins pe nu mai puțin de 40 de pagini, unde sunt descrise mâncăruri și băuturi. Ba chiar și trabucuri. Prețurile par medii, iar ospătărițele – doar două erau pe tură când am fost noi – nepoliticoase. ”Marș de aici” este o replică pe care nu se sfiesc să o dea în gura mare atunci când cerșetorii dau târcoale. Iar tacâmurile... tacâmurile învelite într-un șervețel se pun direct pe sticla mesei, ștearsă cu o cârpă îndoielnică după fiecare client. În ciuda aspectelor de mai sus, am decis, totuși, să testăm gusturile ce ies din bucătăria unuia dintre cele mai vechi restaurante aflate în funcțiune în Sibiu. Din meniul extrem de stufos și murdar pe alocuri, am ales o porție mică de ”supă de tăiței de casă” combinată cu o ”specialitate a casei – medalion Bufnița”, o porție de ”tagliatelle paradisio”, una de spaghete bolognese și un piept de curcan ”exotic”.

Să le luăm rapid pe rând, că ar mai fi la detalii de vă plictisim. Tăițeii din supă nu erau deloc de casă, chiar dacă erau în cantitate mare aruncați în zeama sărată în care a fost diluată o cantitate considerabilă de vegeta. După nici cinci linguri, am renunțat la această experiență. Singura farfurie care a rămas goală pe masă a fost cea cu spaghetele bolognese. ”Prost gătită, dar mi-era tare foame”, a fost explicația.

Apoi, pieptul de curcan exotic era dulce, cu ceva aromă de banane. Interesant, dar nu într-atât încât să lase farfuria goală. Ne oprim puțin și la tagliattele, unde după câteva furculițe prânzul s-a încheiat: în sosul alb a fost descoperită o goangă cât toate zilele, ce își dăduse obștescul sfârșit. De prost gust a fost și reacția ospătăriței: s-a oprit, s-a uitat, și-a țuguiat buzele și... a plecat. După câteva minute, aflată în trecere cu o notă de plată i-am cerut și noi același lucru, ocazie cu care s-a mai oprit câteva clipe: ”da’ cum a apărut?”, s-a arătat ea mirată privind de sus la goangă. Iritat, am glumit cu un rânjet: ”am prins-o noi și am plantat-o în farfurie”. ”Păi, nu, că noi în bucătărie nu avem...”, a mai bolborosit ospătărița înainte să dispară iar.

În fine, de ”specialitatea casei” Medalion Bufnița, sincer vă sfătuiesc să vă feriți, chiar dacă o să o vedeți în cantitate mare pe o farfurie imensă. ”Piept de pui dezosat, cotlet de porc, roșii, provincial, pilaf de orez, piure, amestec mexican” este descrierea specialității în meniu. În realitate, eu am primit o farfurie imensă cu un piure greu de definit, un pilaf extrem de lipicios, legume ”mexicane” din pungă și o tonă de grăsime care se scurgea dintr-o felie de pâine așezată între porc și pui. Totul, acoperit din belșug cu un sos roșu, deloc apetisant. Cantitate, deloc calitate. În afară de pui, nimic nu mi-a aprins pofta de a mesteca, așa că am lăsat restul în farfurie. Nota de plată a venit tot neînsoțită de vreo scuză pentru goanga din tagliattele, dar cu următoarele prețuri: cinci lei pentru cartofii natur puși alături de curcanul exotic care a costat 21 de lei, cinci lei pentru supa de tăiței, 18 lei pentru spaghetele bolognese, 20 de lei pentru tagliattele (au rămas pe notă, chiar dacă nu au fost mai deloc consumate), 25 de lei pentru ”specialitatea casei” și 20 de lei pentru patru sticle cu apă. În total, 114 lei, fără niciun fel de ”mulțumesc” sau, mai degrabă, ”îmi cer scuze”.

Buhuhu la luna suie

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului