Tura de noapte la Urgențe: vieți amputate de sărăcie, lupta cu durerea și speranța

UPU este secția Spitalului Județean în care cadrele medicale tratează bolnavi, scriu fișe, urmează protocoale. Dincolo de asta, sunt poveștile oamenilor care ajung aici sperând să se însănătoșească și a celor care placă cu amputații sau au ajuns prea târziu și nu mai ies niciodată pe picioarele lor.

Seară de miercuri la Urgențe, patru pacienți așteaptă să intre, mai mult de zece aparținători se plimbă cu pași mărunți în camera de așteptare, sperând să primească vești. Înainte de ora opt, un bărbat ajunge la spital cu mâna stângă sângerând prin bluza în care era înfășurată, iar cu două degete într-un prosop pe care îl căra vecinul care l-a adus cu mașina. ”Tăia lemne și i-a scăpat drujba și i-a retezat două degete”, explică vecinul. Cosmin B., de 34 de ani, este preluat de medici și pleacă spre sala de examinare, pământiu la față când vede că medicul se încruntă privind mâna.

”Sper că o să poată doctorul să i le pună la loc. Sigur se poate, că le are cu el…Omul muncește și i-ar fi greu fără degete la o mână..”, spune consăteanul care l-a adus cu mașina din Merghindeal, localitatea în care locuiește și muncește Cosmin.

După aproape o oră medicul iese din sală și se întoarce în Urgențe vorbind singur. ”Nu vrea și nu vrea! I-am explicat că trebuie să îl trimit la Mureș, că acolo pot să îi pună degetele la loc, că trebuie să plece acum de urgență. El nu și nu că e departe, că nu poate sta internat, că cine muncește în locul lui… E rău că e mâna dreaptă și sunt degetul arătător și mijlociu, fără ele o să îi fie greu să mai controleze mâna”, explică medicul și completează supărat fișa pacientului. ”Și a ales să îi fie amputate ca să meargă acasă, că are mult de lucru și cine să muncească în locul lui… I-am zis că stă doar câteva zile la Mureș, dar el o ține pe a lui. Ce pot să îi fac?”, mai izbucnește doctorul, după care lasă fișa și pleacă iar în sală.

Câteva minute mai târziu, Cosmin aștepta pe hol rețeta ca să poată pleca. Mâna dreaptă o avea bandajată cu tifon, prin care se vedea forma celor trei degete rămase și două pete mici de sânge în locurile în care mai erau două cioturi. Cu stânga ținea un corn și mușca din el parcă forțat. ”Mâncă mă Cosmine, că ai pierdut mult sânge și așa a zis doctoru’ ”, îi zicea consăteanul. Cosmin mânca și se ferea să se uite la el. Avea lacrimi în ochi și se chinuia să nu plângă. ”Nu vreau mă Mihai să mă duc la Mureș. Cine să plătească și spitalul și cine să aducă mâncare în casă? Că tu zici că îmi dai bani, da’ de unde să îi dau înapoi? Că vin și sărbătorile, trebuie cumpărate lucruri la copii…”, zice cu voce stinsă Cosmin și uită să mai muște din corn, privind lung la mâna bandajată.

Multe atacuri cerebrale și infarcturi

”Nu e o zi grea. Când avem patru pacienți la ușă și primul dintre ei așteaptă de 30 de minute, e bine. Când ai zece pacienți la ușă înainte de opt, atunci se anunță o noapte aglomerată și lungă”, povestește medicul de serviciu, Constantin Roșca, după ce îl privește pe Cosmin plecând și ia în primire un alt pacient.

”E un sezon în care ne confruntăm cu multe accidente vasculare, cam cinci-șase pe săptămână și trei-patru infarcturi, că așa e în lunile de toamnă. Partea bună e că avem ajutor suplimentar, ne vin voluntari. Unii studenți la Medicină, unii de la Crucea Roșie, alții oameni care vor pur și simplu să ajute. Stau aici toată noaptea și vorbesc cu pacienții, îi susțin, îi încurajează. Acest lucru e foarte important, ca pacientul să aibă pe cineva lângă pat”, continuă Dr. Roșca.

Pe o tură la Urgențe sunt doi medici și șapte asistente, iar lângă paturile bolnavilor găsești de obicei și trei-patru voluntari, studenți la Medicină.

Aici orele cele mai grele ore sunt între 17:00 și miezul nopții. După miezul nopții, de obicei, vin cazurile de ”etilism și agresiunile”, explică medicii, ”că oamenii se îmbată, se bat și următorul popas e la noi, iar noaptea vin cam zece cazuri, deja e tradiție”.

Povești despre durere și frica de diagnostic

Un bătrân cu enterocolită și traumatism cranian, a ajuns la spital după ce din cauza stării de rău s-a împiedicat și a căzut. Celelalte paturi din Urgență mai sunt ocupate de un pacient cu o fractură de gleznă, alții au venit cu viroze și o doamnă are dureri puternice de cap.

Pacienții par liniștiți. ”Vă știți cu tensiune bunicule?” întreabă cu voce moale o  asistentă, pe un bătrânel care se strâmbă de durere încercând să se ridice de pe pat. Răspunde încet, neinteligibil. ”Poți să mergi bunicule? Lasă că vine o fată să te ajute să faci pipi în ”borcănel”, ca putem să trimitem la analize, bine?”. Bătrânul dă din cap aprobator și apucă cu mâini tremurânde ”borcănelul”. O voluntară vine și îl ia de braț. Bătrânului îi tremură tot corpul și face pași legănați. Oftează și el și asistenta în același timp, el de durere, ea de milă.

La un moment dat ușa se deschide și intră o bătrânică. ”Eu sunt Ana M. și îmi e rău tare de la inimă, nu mă lasă să suflu, nu mă lasă…”, zice femeia și dă să cadă. Aceeași asistentă care cu câteva minute înainte se ocupase de bunic, alergă spre ea și o prinde. Bătrâna de 1,50 m și aproximativ 40 kg se agață de mâna asistentei. ”De când îți e rău? Ai venit în ultimul ceas, nici nu poți să mai respiri..”, o dojenește asistenta, după ce o așază pe pat și îi cere unei colege să îi facă o fișă. Ana are buzele strânse de durere și când se așază șuieră cu o voce nouă: ”Da de-ar fi maică ultimul ceas, să mă duc să nu mai necăjesc copiii, că de aia nici nu îi sun să nu își facă griji… să se termine că am trăit destul..”. Un doctor vine să o consulte și asistenta se îndepărtează sub privirea tulbure a Anei.

În colțul în care e așezat biroul medicilor, la care sunt trei scaune, se așază medicul de gardă și o doamnă trecută de 40 de ani. Era venită de mai mult de o oră, îi făcuseră injecții, un control și acum se pregătea să plece. Medicul o roagă să stea pe scaun și îi spune că durerile puternice de cap nu sunt cauzate de migrene sau răceală, ci de o hernie de disc. ”Acum avem două posibilități: ori să vă fac internarea, ori vă dau tratament dacă refuzați să vă internați și veniți la control săptămâna viitoare și facem analize mai amănunțite”, îi spune medicul femeii care dădea aprobator de cap. ”Da, da, vin atunci, nu vreau să mă internați, nu acum..”, după care își ia rețeta și pleacă grăbită, uitând sî spună mulțumesc.

O tânără stă pe un scaun și primește glucoză. Își mușcă buza și se joacă cu firul de la perfuzie. La un momente dat intră un bărbat și o femeie care părea să-i fie mamă. Vin lângă ea și o întreabă cu o voce forțat veselă: ”Păi te doboară pe tine o durere? Cum mai ești, ce a zis doctorul?”. Fata tace câteva secunde. ”O să mă trimită și la Ginecologie și a zis doctorul că îmi zice mai multe după ce mă întorc de acolo..” răspunde fata și își mușcă iar buza, încercând să nu plângă. Mama și bărbatul încep să vorbească în același timp, șoptit, dar fata nu pare să îi mai asculte și lacrimile încep să-i curgă, căzând pe mâinile care încă frământă firul perfuziei.

Lipsurile sistemului

Medicii spun că la Urgențe nu sunt lipsuri majore, dar în ultimele zile criza de vaccin antitetanos s-a resimțit și la Sibiu, unde de o săptămână nu mai există nici un vaccin.

”Lucrez de 20 de ani în sistem și niciodată la spitalul nostru nu a lipsit acest vaccin atât de necesar, mai ales pentru pacienții cu plăgi. Noi am luat rezerva pentru cazuri de urgență de la Direcția de Sănătate Publică, adică 200 de doze, am folosit cu grijă ce am avut, dar de cinci zile nu mai avem nicio doză. În țară sunt spitale care nu mai au de o lună. E foarte grav, căci vaccinul e blocat în depozit, nu se găsește nici în farmacie, se pare că e vorba despre creșterea prețului și încă nu au ajuns la un consens firmele cu Ministerul Sănătății. Noi pe Urgențe am avea nevoie zilnic de 70-80 de doze. Perioada de incubație la tetanos este de trei săptămâni și Doamne ferește să ne trezim peste trei săptămâni, cu 10-20 de oameni la ușă infectați… Eu sper că mâine sau cel târziu poimâine o să deblocheze depozitele și o să ne trimită”, mai povestește dr. Constantin Roșca.

Apoi se îndepărtează, cineva îl cheamă să consulte un alt pacient. Sunetele ascuțite ale monitoarelor, gemetele de durere, vocile calme ale asistentelor rămân aceleași, inconfundabile în sala de la Urgențe. Tura de noapte își face treaba în continuare, mai sunt câteva ore până dimineață și ”în curând o să înceapă să vină agresiunile”…

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Dorina Nitu

Social
Telefon:
0742 381 305