„Am răbdat foame, frig, nopți nedormite, amețeli, dar eu vreau să iau bacul. Și l-am luat!”. Povestea Iulianei din Valchid, tânăra care a învins sărăcia prin educație

Școala este singurul colac de salvare a celor care locuiesc în condiții precare - îi poate scoate din sărăcie și, la propriu, din noroi. O demonstrează Iuliana, o tânără din satul Valchid, comuna Hoghilag, care nu a renunțat la școală chiar dacă a întâmpinat piedici în propria familie. Mai mult decât atât, după ani de muncă astăzi este mediator școlar și le oferă altor tineri propriul exemplu. 

„Un drum din noroi spre lumină”. Așa își sintetizează viața Iuliana, pe care și-a povestit-o, pe scurt, pe pagina sa de Facebook.

Primarul comunei Hoghilag, Nicolae Lazăr, a felicitat-o public pentru munca și dedicarea ei, dar mai ales pentru puterea de a fi un model viu că educația poate schimba destine. „S-a născut și a crescut acolo, "pe Goaz". Nu a fost vina ei, cum nu este vina niciunui copil care se naște in asemenea comunități. Îmi trimite zilnic situația copiilor care nu vin la școală și motivele absenteismului pentru a putea găsi soluții (...) Felicitări Iuliana! Am încredere în tine și în puterea ta de a convinge părinții că școala e șansa acelor copii. Tu ești exemplul viu că se poate!”, a transmis edilul.

În postarea sa, Iuliana și-a spus propria poveste – despre lupta cu sărăcia, prejudecățile și greutățile unei copilării trăite „în noroi”, dar și despre forța „luminii” pe care o poate aduce educația.

Redăm întreg mesajul, fără a interveni în conținutul acestuia:

„Fac parte dintr-o familie de etnie romă. Tatăl meu a fost analfabet, iar mama mea – crescută la orfelinat – a reușit să termine doar opt clase. Suntem șase frați. Viața noastră nu a fost ușoară.

Tata lucra cu „contract”, adică ieșea cu ciurda satului. Pentru mine, copil fiind, era un calvar. Mă trezeam dimineața la 6, îl ajutam pe tata să scoată ciurda, apoi, la ora 7, mă întorceam acasă, îmi spălam singura pereche de papuci plini de noroi, îmi luam ghiozdanul și plecam la școală.

Nu eram cea mai bună din clasă, dar eram printre cei mai buni. Când mă întorceam de la școală, nici nu apucam bine să-mi schimb hainele – haine primite de la oameni din sat – și mergeam direct la vaci, ca să-l ajut pe tata. Pe deal, printre animale, eu învățam.

Când ploua, nu puteam învăța afară, așa că seara, la lumina lumânării, îmi făceam temele. Uneori nici lumânare nu aveam, iar mama împletea o bucată de material, o înmuia în seu de oaie și îi dădea foc într-o farfurie de tablă. Așa am învățat eu. A fost greu, dar am reușit.

Am terminat clasa a VIII-a și am luat Evaluarea Națională. Mama nu m-a lăsat să merg mai departe, dar eu simțeam în suflet că locul meu e la școală. După un an, m-am înscris la liceu.

A fost un nou început, dar și o nouă luptă. Colegi noi, profesori noi, totul nou. Făceam naveta, iar iernile erau cumplite – frigul trecea prin hainele subțiri, foamea mă amețea, dar nu am renunțat. De cum venea primăvara, de la școală mergeam direct la deal, să-l ajut pe tata. Și acolo, printre vaci și vânt, eu învățam.

Acasă, nu aveam nici măcar o masă. Îmi făceam temele stând pe un pat din scânduri, sprijinindu-mă de un scaun. Dar nu m-am dat bătută.

Când am ajuns în clasa a XII-a, mi-am spus: „Am răbdat foame, frig, nopți nedormite, amețeli… dar eu vreau să iau bacul.”
Și l-am luat! Cu media 7,58!

Astăzi, după ani de luptă, lucrez în sistemul educațional, de 9 ani – mediator școlar. Susțin educația, sprijin copiii care trec prin greutăți, îi încurajez să nu renunțe, să creadă în ei. Pentru că știu – din propria viață – că educația schimbă destine. 

„Lumina cărții arde mai tare decât flacăra sărăciei"”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi