Un alt înec al capitalismului sibian: 13 ani de pușcărie, faliment și despăgubiri de milioane

12 Iunie 2016 20:13

La nouă ani de la începerea urmăririi penale și la patru ani de la începerea procesului penal, judecătorii au pronunțat prima sentință în dosarul foștilor milionari Mihai și Eugenia Albu. Patroni ai fabricii Algenia Confex, aceștia au fost trimiși în judecată pentru că și-au forțat angajații să ia credite de nevoi personale, pe baza unor acte false. Banii au fost utilizați de cei doi soți pentru a-și menține fabrica de confecții deschisă, dar nu au mai fost returnați. În plus, au falsificat și niște acte la Cadastru. Mihai Albu a primit cea mai mare pedeapsă: patru ani de închisoare cu executare. Iar despăgubirile ce trebuie plătite depășesc 6,5 milioane de lei.

August 2005. În noul birou al fabricii sale de pe malul Cibinului, Mihai Albu discută cu Mihaela Hoadrea, directorul economic al Algenia Confex. Situația nu este deloc roz pentru fabrică: au credite și lipsă de lichidități. Însă Mihai Albu vine cu soluția: dacă mai vor loc de muncă, angajații să sprijine fabrica. Și să ia credite de nevoi personale în nume propriu, iar banii astfel obținuți să fie folosiți pentru plata salariilor și a furnizorilor.

Fabrica de textile Algenia Confex are în 2005 aproximativ 200 de angajați și este controlată de Mihai Albu și soția sa, Eugenia, prin intermediul a două societăți comerciale: Algenia Confex SRL și Algenia Tania SRL.

2006 – 2007. Prin biroul lui Mihai Albu trec mai bine de 40 de angajați care se lasă convinși să ia credite de nevoi personale pentru a sprijini fabrica. Patronul fabricii le promite că ratele vor fi plătite de el, într-un timp relativ scurt: nu mai mult de jumătate de an. Pentru a accesa aceste credite, însă, contabilii firmei încep să lucreze amplu la ”creșterea artificială” a salariilor celor care acceptă să ia credite pentru bancă. Practic, pe copiile ”conform cu originalul” care ajung la BCR și Volksbank în dosarele de credit ale angajaților sunt trecute salarii mult mai mari decât în realitate.

Unii dintre angajații fabricii refuză să acceseze astfel de credite. Coincidență sau nu, își pierd locul de muncă, sub pretextul restructurării posturilor. Alții scapă, deoarece oricum aveau deja credite angajate.

Cei care acceptă, sunt însoțiți de șefii fabricii la bănci atât la semnarea contractelor de credit, cât și la ridicarea banilor. Banii nu stau deloc la angajați, ci din mâna directorului economic ajung direct la patronii Algenia Confex, care întocmesc mai apoi actele de creditare a firmelor în nume personal. În total, cu ajutorul angajaților, de la BCR și Volksbank sunt accesate credite în valoare totală de aproximativ 1,3 milioane de lei. După câteva luni de la contractarea creditelor, plata ratelor încetează.

sediu algenia05

Decembrie 2008. La trei luni de la intrarea în insolvență a firmei Algenia Confex, soții Albu află că BCR a demarat procedurile de executare a casei în care locuiesc. Casa a fost ipotecată de către BCR pentru un credit de 230.000 de euro (la care s-au adăugat, ulterior, alți 60.000 de euro, precum și 570.000 de lei), accesat în 2003 pentru investiții în fabrica de confecții. Înainte de finele anului, însă, Mihai Albu obține un model de cerere de radiere a ipotecii. O completează de mână și sună la BCR pentru a obține un număr de înregistrare. Cererea astfel falsificată este depusă la Cadastru, unde Eugenia Albu achită și taxa de urgență pentru rezolvarea cererii. Astfel eliberată de sarcini, casa este scoasă la vânzare. O altă familie din Sibiu oferă 150.000 de euro pe respectiva casă și încheie cu familia Albu un contract de vânzare-cumpărare. Cum înțelegerea ”din spatele contractului” prevedea plata efectivă a banilor în termen de 18 luni, soții Albu locuiesc în continuare în casa respectivă. Și Eugenia Albu este cea care deschide ușa executorului venit din partea BCR, pe care nu îl mai lasă să intre anunțându-l că respectiva casă nu mai este ipotecată în favoarea băncii și, de fapt, nici măcar soții Albu nu mai sunt proprietari.

Un reprezentant al BCR, chemat drept martori de procurori, avea să recunoască peste câțiva ani că cererea de radiere a ipotecii ”imită bine” una reală, doar că cele reale nu sunt completate cu pixul, ci direct la calculator. La fel de bine seamănă și ștampila aplicată pe respectiva cerere adresată Cadastrului. Potrivit rapoartelor de expertiză criminalistică, cererea de radiere a ipotecii a fost scrisă de Albu Mihai, dar semnătura de pe aceasta nu aparține lui sau soției sale.

Februarie 2009. Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu primește un dosar aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătorie, ai cărui procurori și-au declinat competența. Dosarul în discuție include mai multe plângeri ale unor angajați ai fabricii Algenia, în numele cărora au fost accesate creditele de nevoie personale, dar și sesizarea BCR referitoare la radierea ipotecii de pe casa familiei Albu cu ajutorul unei cereri întocmită în fals.

Mihai Albu recunoaște în fața procurorilor că a apelat la sprijinul angajaților și susține că o parte din aceștia și-au ținut pentru ei o parte din sumele încasare din credite (15 – 20%). Susține că nu știe cine a falsificat cărțile de muncă ale angajaților cu funcții și venituri nereale și își protejează soția despre care spune că, inițial, nu știa nimic despre aceste credite. Referitor la cererea de radiere întocmită în numele BCR, Albu susține că banca nu mai avea nevoie să ipotecheze casa lor, deoarece pe baza creditelor luate în 2003, sediul fabricii a fost extins și ipotecat. Albu prezintă procurorilor și documente care să justifice că a preluat 22 de credite de la angajații săi, angajați care în urma încetării plății ratelor s-au trezit cu firma de recuperări la ușă.

Eugenia Albu, în schimb, își rezervă dreptul de a nu declara nimic procurorilor. Cele două directoare economice (succesiv) ale Algenia Confex, Mihaela Hoadrea și Adriana Cotescu, acceptă să colaboreze cu procurorii. Aceștia pun și sub ascultare telefoanelor celor urmăriți penal, dar nu reușesc să afle nimic relevant.

În iunie 2012, cei patru (soții Albu și cele două contabile) sunt înștiințați că rechizitoriul a fost încheiat și urmează a fi trimiși în judecată.

Mai 2016. Tribunalul Sibiu pronunță, pe fond, Hotărârea nr. 69/2016, prin care împarte pedepse care totalizează 13 ani de pușcărie, în dosarul patronilor de la Algenia Confex. Principala infracțiune pentru care sunt condamnați inculpații este cea de înșelăciune în dauna avutului privat. Cea mai mare pedeapsă – și singura cu executare – este cea dată lui Mihai Albu: patru ani de închisoare și alți doi de suspendare a unor drepturi. Eugenia Albu este condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare și un termen de încercare de cinci ani. Aceeași pedeapsă o primesc și cele două foste directoare economice ale fabricii, Mihaela Hoadrea și Adriana Cotescu.

Totodată, cei patru sunt condamnați să plătească în solidar mai bine de 6,48 de milioane de lei, plus alți 100.000 de euro societăților de recuperare la care au ajuns creditele de la BCR și Volkbank. Totodată, cererea de radiere a ipotecii pe baza căreia soții Albu și-au văzut casa eliberată de sarcini a fost desființată.

Sentința nu este definitivă, iar împotriva acesteia au formulat deja apel atât procurorii, cât și cei patru inculpați, precum și BCR. Apelul se va judeca la Alba Iulia.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).