Ioan Terea: Trebuie început un program național de împădurire. Până nu e prea târziu (P. E.)

S-a aflat la conducerea Direcției Silvice de aproape nouă ani. A fost șef de ocol timp de 15 ani, la Agnita. Tot aici a fost pentru un mandat consilier local. A fost apoi pentru alte trei mandate consilier județean. În precedentul mandat a fost președinte al comisie economice, iar acum este șeful Autorității Teritoriale de Ordine Publică (ATOP) a Consiliului Județean. Candidează acum la alegerile parlamentare pentru un loc în Camera Deputaților. De ce? ” Să nu-i mai las să vorbească prostii față de pădure”.

Reporter: Cine sunteți?

Ioan Terea: De unde s-o iau? De loc, din Nou Român, comuna Arpașul de Jos. Acolo am făcut opt clase, apoi am mers la Liceul Silvic din Gurghiu, apoi Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov. Sunt căsătorit, soția e medic la Direcția pentru Sănătate Publică, iar fiul meu e student la medicină, aici în Sibiu. Mai am o fată din prima căsătorie care acum lucrează în străinătate, împreună cu ginerele meu.

Rep.: De ce candidați?

I. T.: Vă spun sincer, nu vreau să vă vorbesc din cărți. Am văzut în ultimii ani la televizor două doamne, care neavând nicio legătură cu silvicultura stabileau destinul pădurii românești. Vă spun din nou foarte sincer, m-am enervat foarte tare și m-am decis să candidez. Oare PNL nu are un om capabil de meserie care să știe ce să vorbească despre păduri? Vorbeau niște aberații de să cazi de pe scaun. Am avut această voință, acest impuls și alături de susținerea organizației județene, am ajuns în acest punct al candidaturii.

Rep.: Ce ar trebui să se vorbească despre păduri?

I. T.: În primul rând, avem nevoie de un plan național de împădurire, inclusiv cu perdele de protecție pentru terenurile agricole. În al doilea rând, nu vreau să-i mai las pe toți neaveniții să vorbească prostii despre pădure.

Rep.: Concret, ce propuneți?

I. T.: Propun un proiect de lege pentru împădurirea tuturor terenurilor care sunt inapte pentru agricultură. Vorbim de mii de hectare. Trebuie să începem să luăm măsuri concrete pentru mărirea fondului forestier de la nivel național. E un proiect la care țin foarte mult.

Rep.: De ce nu s-a făcut până acum?

I. T.: Nu s-a putut face până acum la nivel național, pentru că nu am avut cadru legislativ. Vă dau un singur exemplu: Agenția Domeniilor Statului (ADS) deține suprafețe de teren în care la categoria de folosință e pădure, ceea ce e o aberație. Tot ce e pădure de stat trebuie administrată de Romsilva. Deci ei, ADS, cu oamenii puțini pe care îi au, nu pot gestiona aceste păduri și sunt lăsate în voia sorții. În plus, mai sunt mii de hectare de teren inapte pentru agricultură în administrarea ADS. Romsilva are capacitate de producere de puieți, are capacitatea de a administra aceste terenuri și de a le transforma în decursul anilor în păduri. Avem nevoie de mărirea fondului forestier, pentru a ajunge la media europeană de la 27%, cât avem noi, la 34%, cu preluarea acestor terenuri printr-un program național de împădurire. Nu schimbăm proprietarul terenului, dar dacă facem o acțiune de împădurire și terenul rămâne în proprietatea celui pe care îl are acum e un lucru foarte bun. Nu vrea nimeni să se îmbogățească. Nu vrea nici o instituție să fie mai importantă decât alta, trebuie doar să acționăm împreună pentru binele comun. Nici măcar pentru binele nostru, ci pentru binele copiilor noștri. Pădurea este benefică prin însăși existența ei.

Rep.: Romsilva poate dezvolta acest proiect?

I. T.: Romsilva poate asigura materialul biologic săditor și asistența tehnică fără probleme. Iar proprietarul trebuie doar să achite manopera pentru plantare și îngrijirea până la maturitate.

În zona de munte avem și acum reguli clare, de exemplu un parchet de rășinoase care se taie la ras nu poate depăși trei hectare și nu se poate tăia lângă un alt parchet de trei hectare, până când nu se ajunge la starea de masiv și nu se plantează suprafața despădurită. Ce se taie la ras, trebuie în maxim doi ani reîmpădurite aceste suprafețe.

Rep.: Se aplică acest principiu?

I. T.: Nu se aplică pe pădurile care au fost retrocedate și unde actualii proprietari au ras tot. Nu i-au mai interesat nimic.

La aceste păduri trecute în administrarea noilor proprietari, șeful de ocol are biroul în clădirea primăriei, de exemplu. Iar primarul are trei clase sau mai mult. Dar primarul e interesat ca după patru ani să fie din nou primar. Nu întotdeauna se îmbină interesele silvice cu interesele locale de grup, electorale sau așa mai departe. Ori la noi, la direcțiile silvice de stat de la Romsilva nu e cazul. La noi s-a politizat directorii direcțiilor silvice. Acesta e adevărul, au fost puși politic. Punct. Dar de acolo, în jos, nu s-a băgat politicul. Se poate vedea la Sibiu. Aici sunt șefi de ocoale promovați de mine, care au candidat pe listele PNL. Sunt mândru de ei din punct de vedere profesional, chiar dacă sunt membri într-un alt partid politic. Aici, un director, chiar dacă e pus politic, are niște criterii de performanță foarte clare. Dacă nu ești capabil și bun, ai plecat. Trebuie să te încadrezi în niște limite.  Direcția Silvică Sibiu este în primele cinci din țară la indicatorii de performanță.

Rep.: Cum se desfășoară campania în județ?

I. T.: Părerea mea că la aceste alegeri, mesajul nostru ajunge foarte bine în mediul urban. Acest program al PSD îi atinge exact pe acei oameni care nu au votat până acum cu social-democrații. Citind acest program pe care PSD îl propune după 11 decembrie, oamenii sunt convinși, asta e părerea mea. Într-o localitate discutăm cu oameni mai mulți, în alta cu oameni mai puțini, important este că discutăm aceste măsuri, vedem concret pe cifre ce se poate face. Nu vorbim povești. Nu împărțim societatea în două, cum fac alții. Vorbim concret de măsuri, de programe, de proiecte pe termen scurt, mediu și lung.

Rep.: Cine împarte societatea în două?

I. T.: Eu sunt singurul care vorbesc de opozanții politici. Îmi asum acest rol, pentru că nu pot să tac. Nu pot. Citeam acum vreo două săptămâni cum spuneau cei de la PNL că merg în parlament să muncească pentru sibieni. Păi cum muncesc pentru sibieni, dacă ei pleacă din parlament când puteau vota mărirea salariilor medicilor și profesorilor? Dar au stat în parlament pe vremea guvernului Boc și au ridicat două mâini, că nu le ajungea una singură, să se taie salariile și pensiile. Săracii pensionari au avut noroc cu Curtea Constituțională.

Competitorii noștri politici merg pe la sate și promit apă și canal oamenilor. Doar că apa și canalul erau realizate de doi ani, doar că ei nu știau acest lucru, deși aceste localități făceau parte din colegiul lor.

Rep.: Unde s-a întâmplat asta?

I. T.: În Loamneș, satul Hașag, de exemplu. Așa înțeleg ei să facă politică. Ajung aici o dată la patru ani și reiau aceleași teme. Habar nu au de ce se întâmplă acolo!

Rep.: Sunt candidați noi.

I. T.: Care sunt noi? Ăia de la coada listei? Ei vorbesc de reîmprospătarea clasei politice, cu oameni noi. Cu cine? Cu ăia vechi? Tot cu ăia ai lui Boc? Ei vorbesc? Noi avem pe listele de la Camera Deputaților și de la Senat oameni numai din Sibiu. Lista de la Camera Deputaților e 100% nouă. Oameni noi, profesioniști. La Senat îl avem doar pe Viorel Arcaș, restul sunt toți noi. Noi putem vorbi de așa ceva, ei nu. Corect?

Rep.: Asta e diferența dintre PNL și PSD?

I. T.: Sunt foarte multe diferențe, nu numai asta. Cota unică de impozitare de exemplu. Cum poate fi un om simplu de acord cu așa ceva? Cum le poți spune oamenilor în față: impozităm la fel, indiferent de venit. Noi propunem altceva, micșorarea cotei unice actuale de 16% pentru cei cu venituri mici. Propunem impozitarea în trepte, de 12-14-16 la sută în funcție de venit. Cu cât ai venitul mai mic, cu atât cota de impozitare este mai mică. Noi vrem scoaterea CAS-ului de la pensii. Doar prin această măsură va crește pensia cu 5,5%, iar pensiile mai mici de 2000 de lei nu se vor mai impozita. În anul 2020 vrem să ajungem la 45% din salariul mediu brut. Vrem să facem impozit zero pe terenul agricol lucrat. Și vrem să creștem impozitul pe terenurile lăsate în paragină. Sunt măsuri clare care trebuie luate. Sunt măsuri onorabile, bune pentru oameni. Și le vom lua, noi nu vorbim povești!

Rep.: S-a tot vorbit de Parcul Național Munții Făgărașului. Care e punctul dumneavoastră de vedere?

I. T.: Părerea mea că nu se știe exact ce se dorește. Sau dacă se știe foarte exact, nu se explică corect oamenilor. Acolo sunt și niște ONG-uri cu niște finanțări de prin Elveția. Niște acționari străini – toți - vor să pună mâna, să cumpere 60-70 de mii de hectare de pădure, unde să facă un mare parc național în Munții Făgărașului. Problema e că nimeni nu încearcă să le explice oamenilor ce înseamnă parc național. Parc Național înseamnă să nu intervii absolut deloc în acea zonă protejată. Într-un parc național, dacă nu se intervine absolut deloc, vă dau în scris că în 10-15ani, 70% din arbori, cel puțin, sunt uscați de tot. Un arbore sau mai mulți uscați vor îmbolnăvi întotdeauna totul în jurul lor. Acesta este riscul. Noi nu am avut parc național până, acum, dar s-a extras și până acum din versantul nordic al Făgărașilor doar ce a fost uscat, iar pădurile, zic eu, arată foarte bine. Eu vorbesc în ceea ce mă privește, de județul Sibiu. Da, sunt de acord să se facă, dar să se țină cont de sănătatea pădurilor. Pentru că acesta înțeleg eu că e scopul principal. Dacă e altul, atunci să-l spună.

Un parc național trebuie să fie constituit numai dacă pădurea este proprietatea publică a statului. Dar aici nu este așa ceva, sunt și proprietăți publice ale unităților administrativ teritoriale, cât și proprietăți private ale persoanelor fizice, composesorate sau proprietatea bisericilor. Ce facem cu aceste proprietăți?

Rep.. Pârtie la Bâlea? Pentru că s-a mai discutat de asta.

I. T.: Da, și asta se poate. Doar cu măsură și cu un plan bine pus la punct. Se poate face un domeniu schiabil pe versantul nordic al Făgărașului. La Bâlea e zăpadă până în iunie, există sursă de apă pentru tunurile de zăpadă. Sunt niște studii la Primăria Avrig și la Primăria Porumbacu, dar pentru un proiect de asemenea anvergură trebuie bani mulți. Pe de altă parte, dacă România continuă să facă pârtii mici, atunci majoritatea iubitorilor de schi se vor duce tot în Austria. Și odată cu ei și banii tot acolo se duc. Tot în acest acest context, drumul rapid Sibiu – Brașov poate deveni un proiect care ar dezvolta zona din punct de vedere turistic. Degeaba vor cei de la Argeș acest lucru. Ei nu pot face domeniu schiabil din cauza expunerii lor sudice.

Se pot face multe, dar cu proiect, cu specialiști, cu transparență și cu studii de impact pe termen lung. Și în primul rând cu decență față de natură. Ce stricăm acum, stricăm pentru totdeauna. Ar trebui să fim mai preocupați în a repara ce au stricat alții și în a conștientiza pericolul care ne paște dacă vom continua și în viitor cu aceste greșeli.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Advertorial