Cristian Troncotă: Noi, românii, preferăm să luăm în gură un tăciune aprins, decât să păstrăm secrete

01 Mai 2017 21:26

Generalul de brigadă, prof. univ. dr. Cristian Troncotă, susține, într-un interviu acordat ziarului Turnul Sfatului, că Sebastian Ghiță nu este altceva decât un defector din cadrul serviciile secrete românești. ”Eu cred că aceste patru luni, domnul Ghiță și le-a petrecut în calitate de defector la un ”debriefing” și băieții să pună lucrurile la punct. Dacă ai ceva cu ceilalți, e treaba voastră, dar nu sub nasul nostru și împotriva intereselor noastre, pentru că, acum, dacă dați în noi, dați și în interesele noastre, pentru că noi am venit aici să vă ajutăm. Dacă nu vreți, noi putem pleca și în altă parte”, susține Cristian Troncotă. Ofițerul susține, de asemenea, că românii nu au cultura secretelor. ”Noi, românii, preferăm să luăm în gură un tăciune aprins, decât să păstrăm secrete”, spune Troncotă, explicând că și cazul Ghiță se pliază pe aceeași supoziție.

Mutat în Sibiu de câțiva ani, Cristian Troncotă a fost decan al Facultății de Informații din cadrul Academiei Naționale de Informații, instituția care pregătește ofițerii serviciilor speciale, fost șef al Colegiului Superior de Siguranță Națională, este doctor în istorie militară, cercetător științific al arhivelor MAI, MApN și SRI.

Reporter: Cum de v-ați stabilit în Sibiu?

Cristian Troncotă: Eu am colaborat cu Universitatea Lucian Blaga din 2004. Am fost invitat aici la un master pe securitate, după care am colaborat cu ei la un proiect, pentru a crea o secție de studii de securitate în cadrul Facultății de Științe Politice, lucru pe care l-am reușit. De atunci și până în 2013 am colaborat cu ei la plata cu ora, iar din 2013 m-am titularizat. Eu în 2009 am ieșit la pensie de la Academia Națională de Informații și am avut cursuri aici și am zis că e prea frumos să nu mă stabilesc aici. Dar am rămas și la București cu studiile doctorale, am cursuri, tot așa sunt invitat, mai am la Pitești, la Facultatea de Istorie. Îmi place să fiu un pensionar ocupat.

Rep.: De ce v-ați stabilit în Sibiu? Ce vă place aici?

C. T.: Întrebarea era mai dificilă dacă mă puneați să spun ce nu-mi place aici. Trebuia să mă gândesc foarte mult. Aici am aproape tot ce mi-am dorit. E un oraș puțin aglomerat, cu aer proaspăt, de lângă poale de munte și în plus există viață mondenă, culturală, care sincer vă spun, de când m-am stabilit aici în Sibiu frecventez mult mai des spectacolele de teatru. Sunt aici sunt niște trupe și actori foarte bune. Plus alte concerte de jazz, surprize pe care orașul le oferă, păstrând ce a funcționat în 2007, odată cu statutul acesta de Capitală Culturală. Am văzut că unii sunt foarte critici și nu am reușit să le înțeleg argumentele.

Rep.: Nemulțumiți de prea multe ”festivisme”?

C. T.: Da. Probabil că mai sunt și din ăștia, dar vine și din partea unor oameni de teatru și cred că vine și din invidie. Dar dacă și Timișoara o să aibă același succes pe care l-a avut Sibiul cred că va fi foarte bine. Sper să o ținem așa cu orașe de provincie cu acest statut de Capitală Culturală. Orice am spune, centrul cultural tot Europa rămâne. Și occidentalismul, indiferent de ce va fi în post-occidentalism, ce discută azi politologii, tot variantă occidentală va prima, spun eu.

Rep.: Cât de importante sunt serviciile pentru un om de rând, mai ales că agenda publică românească e umplută de discuții de acest gen?

C. T.: Mi-ați spus mai multe întrebări în această formulare. În primul și în primul rând, trebuie să vă spun că lumea serviciilor secrete este o altă lume. O altă lume care nu e chiar atât de ușor de pătruns și de înțeles. Activitatea ”intelligence-lui” secondează decizia politică. Nu există decizie politică care să nu se bazeze pe un produs de ”intelligence”. De aici începem să discutăm.

Rep.: Și de ce este atât de mult adusă în cotidian?

C. T.: Înainte de căderea blocului estic, în Occident se scriau cărți despre istoria serviciilor era disciplină în universități, dar era o activitate mai mult pentru inițiați. După ce în 1997, Lordul Robertson, pe când era secretar general NATO, a rostit acea teză fundamentală în care sa spus că această cultura contemporană de securitate va duce la salvarea lumii. Ne trebuie cultură de securitate, pentru a înțelege de unde vin riscurile de securitate și să putem să ne schimbăm comportamentul, să acționăm de așa natură încât să putem neutraliza sau să ținem sub control aceste riscuri, ca acestea să nu devină pericole pentru securitatea noastră. A avut dreptate. De la el s-a preluat ideea în UE și s-au apucat să se facă studii de securitate în universități. Eu eram decan la Academia Națională de Informații și am început să construim o curriculă pentru studiile de securitate. Am făcut ți cinci masterate pentru societatea civilă pentru studii de securitate. În 2007, am fost acreditați ca școală doctorală. Și acum să vină, după atâția ani, oameni care reprezintă totuși voci importante în societatea românească, cum ar fi distinsa doamnă Alina Mungiu și să spună că doctoratele în securitate sunt o notă de impostură la români... Te doare sufletul că din partea acestor intelectuali… Sigur că sunt niște izbucniri politice, niște dispute din acestea mici. Nu putem concura la ora actuală cu mari universități mondiale care discută aceste probleme de foarte mult timp. Există școli de gândire în domeniul studiilor de securitate, de exemplu Școala de la Copenhaga. Noi suntem la început, dar suntem pe un drum bun și avem tineri care se interesează de astfel de studii. Și media și societatea au început să privească cu mult mai multă atenție această disciplină. Din această cauză avem în media dezbateri foarte, foarte interesante.

Cristian Troncota (1)

Rep.: În aceste dezbateri, dar și în chestiuni de politică internă și internațională, câtă informare și câtă dezinformare există?

C. T.: Dezinformarea este ”maskirovka”, un celebru mijloc de ”intelligence” de securitate din fostele republici din spațiul sovietic. Dar să știți că și alte societăți au făcut pași importanți și aproape îi rivalizează. Și atunci pui sub semnul întrebării absolut orice fel de informație care circulă în media.

Rep.: Vi se pare că există teme în media?

C. T.: Da, absolut. Sunt teme politice, sunt teme economice și mi se pare evident că și pentru una și pentru alta ”intelligence-ul” lucrează și își pune oamenii la muncă să scoată ceva interesant. Există profesionalism. Există jurnaliști care la fel ca analiștii specializați în informații știu foarte bine să preia să informațiile, să le judece să facă propriile evaluări. Care e diferența dintre un ”intelligence” al unui organism de securitate și un ”intelligence” al jurnaliștilor?

Rep.: Unul e public, altul nu e public.

C. T.: Da, dar vedeți dumneavoastră, marile servicii de spionaj, CIA-ul de exemplu, își verifică valorile produse de „intelligence” au un monstru de institut, și cu toate acestea, ei cumpără de câte ori au nevoie niște produse de ”intelligence” de la niște ”think-uri”, sau institute particulare, cum e de exemplu Stratford și mereu George Friedmann le stă tot timpul la dispoziție. Ei simt nevoia să se verifice, ceea ce înseamnă că iau cu foarte multă seriozitate și respectă acest ”intelligence” al mass-mediei sau al societății civile.

Rep.: Care e punctul dumneavoastră de vedere vizavi de celebra întâlnire de dinaintea turului doi al alegerilor prezidențiale?

C. T.: Imediat după alegerile prezidențiale s-a discutat că au fost fraudate. Acum, dacă dăm ceasul în urmă, vedem că după fiecare ciclu electoral s-a spus că s-au fraudat alegerile. Dacă e să mă duc în perioada interbelică, nu mă opresc în perioada comunistă, pentru că acolo nu s-au furat pentru că n-a existat competiție, ci în interbelic, mereu opoziția, cei care pierdeau, reclamau că s-a fraudat procesul electoral.

Rep.: Acum se întâmplă și în Statele Unite.

C. T.: Da, se întâmplă și la case mai mari.

Rep.: Există acest gen de întâlniri între instituții?

C. T.: Haideți să vă explic, să înțeleagă toată lumea. Sunt de acord cu prieteniile. Nu sunt de acord cu continuarea prieteniei în momentul în care eu, ca șef de serviciu operativ, îmi petrec concediile cu un prieten foarte bun, dar care are vreo 350 de contracte pe produse de IT, care în marea majoritate țineau de domeniul securității informațiilor și ajunge în comisia de control a SRI. Deci noi, care suntem prietene de 12-15 ani, ca să-l citez pe cel care a făcut declarația, dacă ajung în Parlamentul României e OK, dar să ajung și în comisia care controlează activitatea prietenului meu, din acest moment cam încetezi chestiunile. Doi. În momentul în care te întâlnești chiar în case de protocol ale SRI-ului, ori discuți lucruri serioase, și dacă discuți lucruri serioase într-o casă de protocol al unui serviciu de informații, acolo rămân. Sunt și întâlniri politice care nu se discută în public, rămâi cu ele. Se pare că Eugen Cristescu, șeful Serviciului Special de Informații în perioada 1940 – 1945, avea dreptate când spunea că noi, românii, nu prea știm să ținem secrete. Preferăm să luăm un gură un tăciune aprins, decât să păstrăm secrete. Și iată că se întâmplă acum ca foarte multe lucruri din politică și ”intelligence” se iau nu numai în întâlniri oficiale, care de regulă sunt înregistrate, se iau și în urma unor discuții, aranjamente, private. Foarte bine. Numai că vedem în media frânturi de înregistrări. Cum să fie înregistrat președintele României când îi spune la masă unui prieten că România e un stat mafiot. Acestea sunt lucruri foarte grave.

Rep.: Părem amatori în ochii occidentalilor?

C. T.: Eu cred că de mici copii trebuie să fim învățați cu respectul secretului. Era o glumă care circula în rândul marilor nași mafioți din Italia. Copilul unui astfel de naș mafiot, a fost întrebat la școală, la ora de istorie, de către profesoară cine l-a omorât pe Cezar. La care acesta, răspunde «nu știu, că n-am văzut». El în familie fusese educat în acest sens. Foarte interesant. Avem nevoie de o educație în care să facem oameni serioși. Dacă avem o întâlnire secretă, atunci să rămână secretă.

Rep.: Cu ce secrete credeți că se întoarce Sebastian Ghiță din Serbia?

C. T.: Dacă se întoarce.

Rep.: Credeți că nu se mai întoarce?

C. T.: S-a dat prins sau așa e scenariul pentru a obține statutul de refugiat politic. Sârbii sunt solicitați de vrei trei ani să repatrieze un bancher bulgar. Și ei refuză. De ce l-ar da pe Ghiță? Din punct de vedere al averii Ghiță stă bine. Are relații foarte bune, prietenul prietenului său e fostul premier și viitorul președinte al Serbiei, deci lucrurile nu sunt chiar așa. Dacă iese ministrul de Interne și spune că poliția și-a făcut datoria și l-a prins pe Ghiță, nu trebuie să fie chiar așa. Chiar m-a izbucnit râsul când am auzit. Cum adică, poliția noastră l-a alergat pe Ghiță prin Serbia? Nu are competență și acționeze acolo. Poliția cooperează cu alte instituții print intermediului Europol ori Interpol.

Rep.: Opinia dumneavoastră este că nu se va întoarce foarte curând?

C. T.: Nu se va întoarce foarte curând.

Rep.: E vreun interes să se întoarcă?

C. T.: Deocamdată au trecut patru luni fără să știm unde a fost Sebastian Ghiță. Eu am făcut o supoziție bazată pe argumente istorice. Eu l-am considerat pe domnul Ghiță un defector, pentru că a fost în lumea serviciilor secrete când s-au luat decizii foarte importante. Ceea ce înseamnă că a existat un declic care i-a făcut să se certe. Dar s-au certat în așa măsură, încât a ieșit o mică porcăială românească și a intervenit în discuție și șefi de rezidență ai CIA în București. Deci, cum să vă spun, problemele se complică foarte mult pentru Ghiță, deoarece toată zona balcanică e foarte agresată de Rusia și e absolut logic că Rusia are interese acolo. Din acest motiv, și rezidența CIA în București e foarte importantă și numai dacă ai stat la masă la o cafea acolo și te apuci acum să vorbești public, nu e frumos. Eu cred că aceste patru luni, domnul Ghiță și le-a petrecut în calitate de defector la un ”debriefing” și băieții au avut timp să pună lucrurile la punct. Dacă ai ceva cu ceilalți e treaba voastră, dar nu sub nasul nostru și împotriva intereselor noastre, pentru că acum dacă dați în noi, dați și în interesele noastre, pentru că noi am venit aici să vă ajutăm. Dacă nu vreți, noi putem pleca și în altă parte. Deci eu cred că lucrurile sunt mult mai complicate decât supoziția că Ghiță s-a certat cu Coldea și Coldea s-a certat cu Ponta. Lucrurile sunt foarte, foarte grave atâta timp cât e pusă în discuție imaginea partenerilor strategici. Eu consider că afacerea Ghiță e o afacere de ”intelligence”, iar dacă sunt implicate instituții de securitate, automat sunt implicat structuri de ”intelligence” românești. Acestea cooperează cu structurile specializate ale partenerului strategic care limitează problemele care s-au ivit. Dacă această calitate de defector nu convine nimănui, asta e, dar și aici avem o tradiție. Acest lucru trebuie reglat imediat. Trăim și într-o perioadă în care există această ciocnire de interese și doctrine geo-politice.

Rep.: S-a vorbit mult la alegerile din Statele Unite, acum la cele din Franța, la referendumul privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană despre intervenția asupra informaților la care au acces oamenii. Nu a fost vorba de o astfel de intervenție și la alegerile prezidențiale din 2014?

C. T.: Eu nu cred că acolo niște grupuri d-astea de turiști mai gălăgioși care au fost duși cu autobuzele la Paris au influențat votul. Haideți să fim serioși. Sigur, s-a încercat o manipulare, dar e imposibil să recuperezi trei milioane de voturi. După primul tur de scrutin, Ponta avea cu un milion de voturi mai mult decât Iohannis. Au fost două săptămâni la mijloc, când au fost două întâlniri, unde iarăși din punct de vedere al imagini a fost peste Iohannis. Eliminând aici mojicia. Dar a fost peste ca om cu calități de lider. Și în contextul acesta Ponta mai obține încă un milion de voturi din partea unui electorat care s-a prezentat la vot și care a dat votul celorlalți contracandidați. Și să vină domnul Iohannis cu trei milioane de voturi în plus. De unde sunt aceste trei milioane? Eu un singur lucru spun. Să vă spun din istorie. În primele alegeri din mai 1990, eu încă lucram la istorie, iar arhiva era în cadrul CID - Centrul de Informatică și Documentare. După alegerile acestea, colegii mei informaticieni care lucrau la calculator au fost toți ridicați la excepțional în grad. Au venit alegerile din 1992, aceiași colegi au fost promovați din nou. Am spus «băi fraților, stați puțin. Eu stau aici ca prostul căpitan și voi ați luat în doi ani de zile două înaintări în grad». Apoi toți au plecat. Și-au deschis firme, au fost foarte buni informaticieni. Acum am văzut că sunt prosperi oameni de afaceri. Dar au venit și celelalte alegeri, s-a format și STS și am observat că după fiecare alegeri cei de la STS sunt înaintați în grad. La câteva zile după alegerile din 2014 șeful STS a fost iarăși decorat (n.r. cu Ordinul Steaua României) și i s-a mai dat o steluță. E o constantă. Ce spunea Stalin? Că nu contează cum votează, contează cine numără voturile. Acum cine numără voturile? Băieții deștepți, informaticienii. Am un mare respect pentru ei, dar ei nu fac nimic de capul lor, sunt la comandă politică. Sunt niște indivizi foarte disciplinați care aparțin unui segment de ”intelligence”, mai ales ”intelligence-ul” acela care oferă protecție secretelor de stat.

Rep.: Ce părere aveți despre președintele Iohannis?

C. T.: Domnul Iohannis este un om cuceritor. Dacă îl întrebi ceva despre Sibiu, e în stare să-ți vorbească ore întregi, e fabulos. Dacă se apucă să vorbească politică... Îți pui mâna în cap. Deci nu trebuie lăsat să facă politică, pentru că nu se pricepe.

Rep.: Credeți că va avea Klaus Iohannis un al doilea mandat?

C. T.: Depinde. Dacă îl sprijină tot ăia care l-au sprijinit și în 2016, are toate șansele. Pentru că nu contează ce spune, ce face. Contează ce execută. Poate că e un interes național care nouă ne scapă acum, pentru că noi suntem limitați în gândire, nu putem percepe că ceea ce se realizează acum, într-un astfel de sistem, e în beneficiul națiunii noastre peste 10 ani.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi