Vineri,
03.02.2023
Innorat
Acum
1°C

Caricaturistul celui mai important ziar din Luxemburg, la Sibiu: „Putem râde de tot, dar nu cu toată lumea”

Caricaturistul celui mai important ziar din Luxemburg, la Sibiu: „Putem râde de tot, dar nu cu toată lumea”

Există limite de exprimare în caricatură? Oferă societatea destule situații care pot fi puse pe hârtie și dacă se supără cei caricaturizați. Despre toate acestea și multe altele, am stat de vorbă cu Florin Balaban, caricaturist de aproape 22 de ani la cel mai mare ziar din Luxemburg. El este invitatul lunii iunie în cadrul proiectului Art Point – Orașul Artiștilor și va fi prezent la Sibiu, sâmbătă și duminică, respectiv 23 și 24 iunie. Aici, va oferi caricaturi trecătorilor și va susține un workshop de caricatură politică în incinta Turnului Sfatului, la etajul 1, sâmbătă, de la ora 17:00. 

Este din Galați, iar în `92 a participat la Jocurile Olimpice la badmington, fiind primul și totodată singurul român reprezentant al acestui sport. A absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport la Brașov, iar în adolescență și-a dat seama că are o afinitate pentru desen. În clasa a X-a, a făcut prima lui caricatură unui profesor, pe tablă, în fața colegilor. Cât a fost în facultate, a colaborat cu mai multe ziare din Brașov, iar după aceea a desenat și pentru cotidiene din București. Chiar dacă s-a mutat la Luxemburg pentru a practica sportul lui preferat, fiind și antrenor câțiva ani, nu a vrut să se oprească din desenat. Astfel, de aproape 22 de ani este caricaturistul celui mai important ziar din Luxemburg și, totodată, jucător la clubul de badmington pentru care s-a mutat din România.

Reporter: Sport și artă. Cum reușiți să le împăcați?

Florin Balaban: Am desenat şi am făcut sport din totdeauna. Cât am făcut facultatea, mergeam la cursuri, desenam pentru cotidienele din Braşov şi mă antrenam. Ajuns în Luxemburg după nouă luni am început să public în cel mai mare cotidian din ţară „Luxemburger Wort”. La acea oră trăgeau 87.000 de ziare pe zi şase zile pe saptamână. Între timp, a trecut şi pe aici criza, internetul... Acum trag undeva pe la 65-70.000/zi tot şase zile.

De ce caricatură și care a fost prima lucrare pe care ați realizat-o?

Caricatura este un domeniu al libertăţii atât în linie cât şi în idee. Nu am gândit asta acum 30-40 de ani, dar sunt mulțumit de drumul parcurs. Dacă este să mă rezum la strictă definire a caricaturii, cred că una din primele caricaturi pe care am făcut-o a fost în liceu prin clasa a X-a când am făcut pe tabla clasei portretul profului de tehnologie, bineînţeles în desen tehnic pentru că eram la cursul de desen tehnic.

Cum ați ajuns să lucrați la cel mai mare cotidian din Luxemburg?

Cum înainte de a pleca în Luxemburg am lucrat la diverse ziare din Braşov, aveam deja o mapă de publicaţii cu desene de ale mele şi după câteva luni după ce m-am acomodat am început să trimit scrisori pe la redacţii. Cum răspunsurile veneau sau nu veneau, la întoarcerea din vacanţa de vară, m-au invitat în persoană la primele două cotidiene, fiecare cu orientarea lui politică, conservator şi celălalt socialist. Culmea, că m-am trezit că public după câteva luni la amândouă şi asta în condiţiile în care sunt cel puţin concurente. Bineînţeles că nu după mult timp a trebuit să aleg şi am ales pe cel care îmi publică în fiecare zi şi care îmi comanda politică internaţională, celălalt comanda politica naţională unde eu nu eram stăpân pe mine. Aşa se face ca din 1996 lucrez pentru cel mai mare ziar de aici.

Există limite de exprimare în caricatură?

Ca peste tot în viaţă, există limitele pe care ţi le pui. Asta depinde de fiecare artist, de fiecare publicaţie și depinde foarte mult de publicul căruia te adresezi. Cum au spus-o alţii înainte mea: „Putem râde de tot, dar nu cu toată lumea”. Eu ader la asta. Nu înseamnă că nu poţi buscula, că nu poţi depăşi limitele acceptabile. Acesta este rolul caricaturii: să critice, să atragă atenţia prin exagerare a trăsăturilor caracteristice al unui personaj al societăţii. Să te facă să gândeşti, să reacţionezi, să râzi ( dar nu este obligatoriu) dacă ai înţeles mesajul artistului.

Cât de mult contează personalitatea în raport cu aspectul fizic al unui personaj?

Desigur, o trăsătură fizică pregnantă facilitează caricatura, însă această trăsătură nu face decât să ajute reprezentarea unui personaj. Altfel, caricatura rămâne doar un desen diform.

Au fost situații în care cei care și-au văzut caricatura s-au supărat pe dvs?

În ce priveşte ziarul, am avut şi comentarii negative, dar asta este meseria. Eu îmi spun părerea despre ceva. Interpretarea mea poate deranja pe cei care nu gândesc ca şi mine sau aproape de mine. Aici, contează maniera de a spune ceea ce spui. În ceea priveşte desenul „face a face” este mai simplu. De obicei, cel care vine spre tine o face voluntar. Știe la ce să se aştepte, deci este mai greu să se supere. Este un simplu exerciţiu de amuzament.

Ce personalități celebre ați caricturizat? Dar românești?

În 25 de ani de lucru am publicat undeva între 10-12000 de caricaturi în care buneînteles am desenat o grămadă de actori ai actualităţii de peste tot şi din diverse domenii, dar mai ales ai politicii. În primii cinci ani după `89 am desenat şi personajele timpului din România. Între ultimele cereri mai speciale de lunile acestea, pe lângă actorii politici obişnuiţi, am fost rugat să-i fac un portret lui Jacques Santer (fost ministru, prim ministru luxemburgez şi preşedinte al Comisiei Europene, pentru că a împlinit 80 de ani) sau cu ocazia concertului lui Bob Dylan în Luxemburg. A trebuit să-l caricaturizez deoarece fotografii nu erau admişi la concert.

Sunt momente în care sunteți în criză de idei sau societatea vi le oferă din plin?

Cum teritoriul meu predilect este politica internaţională, nu am probleme cu subiectele. În ce priveşte modul de abordare al acestor subiecte, ideile din caricaturi, este diferit. Însă cum este o meserie, în decursul anilor, am dezvoltat o tehnică de desen, de abordare care să mă ducă la un rezultat care să mă satisfacă. Sunt, totuși, zile şi zile.

Putem spune despre caricaturiști că iau în râs lucrurile serioase?

Se poate spune şi asta. Dar aş zice eu că iau în râs lucruri serioase, care devin neserioase şi, apoi, ceea ce pentru unii este serios, pentru unii, poate fi neserios. Și asta intră în cadrul libertăţii de a gândi şi de a te exprima. Este un principiu al democraţiei.

Interviul a fost publicat în revista proiectului „Art-Point-Orașul Artiștilor”, care se distribuie gratuit.

Cauți un loc de muncă sau vrei un job mai bun? Pe turnulsfatului.ro/locuridemunca ai de unde alege. Starbucks, Continental, Stefanini, Wenglor, Takata, Compa, RSK Development, Dream Personal Logistik GmbH, CGS, Trigo Industry Services, Fântânița Haiducului, Harting, Compa, Soma, Kulinarium, Expertarom, Astra Film, Visma, Schunn Service, RUD, Euroconf, DISTRIB SRL, Hilton, Flaro, SmileCredit, Carrefour, Marquardt, GLS, Marlex Duo Company, Standard 8, Einstein și alții angajează acum.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

2 comentarii

Gyuntar dela Ooy

Acum 5 ani

Apreciez mai degrabă vorbele lui David Dimitri...Dar nah, daca omu' vine din Luxemburg ....
Raspunde

ger

Acum 5 ani

Corect se scrie "Badminton"
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus