Restaurant La Turn. În sfârșit…

Alături de Împăratul Romanilor, restaurantul La Turn este una din emblemele istorice ale turismului sibian. Și amândouă, până nu demult, au rămas ancorate într-un soi de tranziție în care proprietarii păreau că își doresc să păstreze ritmul cu timpurile actuale, dar niciodată nu reușeau sau își doreau să investească destul.

Probabil tocmai din aceste motive, la restaurantul în discuție am fost de mai multe ori, cu fiecare prilej oferit: că s-a schimbat proprietarul, că s-a schimbat bucătarul, că e altul meniul, toate au fost motive suficiente să încercăm meniul restaurantului cu terasă și în Piața Mare, dar și în Piața Mică. Și de fiecare dată când am fost, am plecat ușor dezamăgiți. Nu pentru că mâncarea ar fi fost netrebnică, ci pentru că locul nu era suficient exploatat. De vreo trei săptămâni, însă, ospătarii restaurantului pun pe mese un meniu nou, unul la care laudă contribuția noului lor chef, pe nume Lorant. Nu ne-am luat după reclamă, ci am mers să simțim cu propria limbă dacă noul chef și-a adus într-adevăr contribuția ori totul rămâne la stadiul de sfârâială de marketing. Și ca să testăm la foc maxim, am ales o seară de vineri, în care terasa din Piața Mică, cel puțin, era plină ochi, iar căldura pogorâtă peste zi se încăpățâna să plece. Primul lucru observat: meniul kilometric ”cu de toate” a dispărut complet. În locul dosarului cu zeci de pagini de până acum, îți sunt aduse două foi A3, cartonate și împăturite în trei. Unul este cu mâncare, iar celălalt conține lista băuturilor. „Să știți că în seara aceasta nu avem pizza“, au ținut să sublinieze, pe rând, cei doi ospătari responsabili de întreaga terasă. N-am prea înțeles de ce tot băteau moneda pe lipsa pizzei, până când nu m-am uitat mai atent prin meniu și am văzut că aproape o treime din acesta este ticsit cu variațiuni ale celebrului preparat italian. Cu alte cuvinte, La Turn tot nu a scăpat șansa de a rămâne comercial, în ciuda amplasării excelente.

Supă cremă de usturoi cu somon afumat

În rest, însă, meniul capătă nuanțe de restaurant amplasat în zona zero a orașului: caprese, antipasti, bruschette și carpacio la gustări, cappucino de ciuperci de pădure cu cimbrișor proaspăt sau supă cremă de zucchini cu mozzarella și ulei picant la partea de supe, salată cu somon marinat, brânză de capră caramelizată cu salată verde ori salată cu creveți, roșii coapte cu usturoi și ardei iute cu miere, la salate. Printre felurile principale am mai citit despre piept de pui ”sousvide” cu sos demiglace și piure fin de cartofi, dar și despre piept de rață ”fragedă” (așa scrie) cu zucchini, roșii și sos dulce de afine ori despre un steak de vită cu ”duxelle de ciuperci de pădure, cartof dulce și sos de piper mosaic”.

Doradă cu piure de morcovi

Fiind foarte cald afară, fiecare din cei trei de la masă am ales ce credeam că poate poate potoli o oarecare foame pe o astfel de vreme. Așa că am comandat o porție de supă cremă de usturoi cu somon afumat și crutoane aromatizate, o porție de cotlet berbecuț în crustă de ierburi aromate, cartofi cu rozmarin și sos de tarhon cu miere și un file de doradă cu piure de morcovi dulce, broccoli și sos de portocale.

În ciuda faptului că terasa era plină, mâncarea cerută a venit în vreo 25 – 30 de minute. Și a venit exact cum trebuie. Adusă de niște ospătari ”ca piperul” (care având atât de mult de alergat ne-au scutit de „totul este în regulă“, „cu ce să vă mai servim?“ sau alte momente de acest gen care îți taie orice intimitate la masă), mâncarea a ajuns în fața noastră la temperatura potrivită și cu o aranjare în farfurie care să placă ochiului. Chiar se vede că cei din bucătărie s-au străduit să se limiteze la ”simplu e frumos”, atunci când vine vorba de aranjare.

Iar gustul… Păi, supa cremă de usturoi a fost o feerie în adevăratul sens al cuvântului. Cât se poate de fină, dar cu un gust care îți exploda în gură, și cu două (fix două) bucățele de somon, ascuns sub ploicica de crutoane care pluteau deasupra.

Cotletul de berbecuț? Grecia e aici, în bucătăria de la La Turn, mi-a venit să exclam. Cu o prezentare interesată, în care trei coaste stăteau înfipte în cele trei bucăți de cotlet, carnea a venit îmbălsămată în toate mirodeniile cu care bucătarii greci își răsfață carnea și a stat suficient la gătit încât să fie pătrunsă copios de aceste mirodenii.

Papanași fierți

Dorada gătită file a continuat simfonia gusturilor. Suficient de bine pregătită încât să reziste în furculiță după care să se dilueze instantaneu în gură, peștele a venit cu un sos în care vitamina A părea să reziste în dulceața specifică.

Am terminat cina în tihnă, pe muzica pianistului care tocmai își începuse recitalul din seara respectivă (acesta este un plus, având în vedere că unele restaurante din Sibiu încă se încăpățânează să urle muzică electronică în boxe). Și cum impresiile erau foarte bune, am decis să ne întindem și la câte o porție de desert. Căci acesta este un alt lucru care trebuie spus despre noul meniu: porțiile sunt mici. Sau, hai să nu spunem mici, ci potrivite unui restaurant care se dorește a fi unul în care să îți permiți să experimentezi mai multe preparate, fără a fi nevoit să mai lași în farfurie sau să îți testezi limitele elasticității din stomac.

Deserturile, chiar și comandate din scurt, au venit într-un interval decent. Dar feeria felurilor principale și-a mai estompat din tonalitate. Papanașii recomandați de ospătar („sunt fierți, nu prăjiți“) au fost buni, chiar înspre interesanți. Găluștile fierte, însă, au fost însoțite de cam puțin sos, iar la crème brûlée-ul bourbon a avut ceva în neregulă. Ori laptele a fost ușor vechi ori preparatul a stat un pic cam mult la un frigider „aromat“. Dar asta o amintim aici doar pentru a nu spune că cina trăită cu noul meniu La Turn a fost perfectă. Pentru că, dincolo de toate aceste mici cârcoteli, și deserturile au fost bune. Doar că nu s-au ridicat la înălțimea felurilor principale.

Crème brûlée bourbon

Nota primită în cele din urmă a indicat drept necesar de plată 203,5 lei (deh, restaurant de zona zero): 69 de lei a costat cotletul de berbecuț (grecii îl vând mai ieftin ), 48 de lei a fost fileul de doradă, iar pentru supa cremă de usturoi ne-au mai fost ceruți 16,5 lei. Fiecare porție de papanași fierți a costat 14 lei, iar pentru crème brûlée ne-au mai fost ceruți 12 lei. Pe motiv de căldură am mai consumat și două beri la draft (12 lei în total), plus două ape la trei sferturi (nouă lei sticla).

La Turnul Sasului

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului