Generația centenară

Am auzit pe ici pe colo plângeri și acuzații cum că trece pe neobservate timpul și noi nu dăm semne de pregătire a aniversării marelui eveniment. Că nu alocăm nici resursele necesare. Voi răspunde nu, nu-i târziu. La ce ne putem aștepta pe tărâmul organizării și manifestării, e destulă vreme. Căci, așa cum se prefigurează lucrurile, cum de altfel este și de așteptat, evenimentul va fi îmbrăcat într-o haină ieftină, triumfalistă, de culori sclipitoare la înfățișare, dar acoperind șugubatic realitatea mai puțin onorantă.

Mai zilele trecute un comentator spunea pe bună dreptate : onorant și de mândrie era ca evenimentul să fie marcat de o realizare remarcabilă ca de exemplu finalizarea autostrăzii  Sibiu-Pitești. Ar fi făcut legătura României cu occidentul. Un exemplu între multe altele posibile. Ar fi fost un real motiv de mândrie și satisfacție încununând un efort greu, conștient și responsabil de dăruire și abnegație, cu costuri dar și cu satisfacții.

Sigur nu va fi așa. Un atare moment aniversar se cerea gândit, plănuit și asumat din vreme. Dar nu-i nimic. Momentul să vie, modul de manifestare a aniversării lui ne va fi lesne la îndemână. Este de așteptat ca totul să fie o desfășurare impresionantă de evocări mai mult sau mai puțin științifice, mai mult sau mai puțin culturale, o curgere nesfârșită de vorbe, de cântece, de danțuri. Vom aduce cuvenitele elogii generațiilor care au lucrat și au făcut posibilă România Mare dar vom tăcea chitic cu referire la generațiile, mai cu seamă a celei de după 1989, care au înecat-o în mizerie și minciună. Într-adevăr, generațiile unirii au dat pilde înălțătoare de efort și sacrificii, materiale și peste măsură umane, pentru a pregăti României un viitor luminos. În contrapartidă, generația să-i zicem postrevoluționară, a făcut totul pentru a o distruge.

Sunt convins că vom auzi pe toate plaiurile, din zi până-n noapte, că noi suntem români, că suntem aici pe veci stăpâni.

Câți mai suntem români? Ce fel de români sunt aceia care în loc să dea dovadă de solidaritate națională și să contribuie la efortul de refacere a țării dau bir cu fugiții? La ce românism ne mai putem aștepta de la ei și cu deosebire de la copiii lor ? Și nu sunt cu sutele ci cu milioanele. Că-i mai rău în țară decât aiurea. O fi, nu zic ba, dar răul nu se îndreaptă prin abandon ci prin implicare fie și cu prețul unor restrângeri. Pleacă crema, rămâne pleava. Țara cheltuie din greu cu pregătirea lor după care își iau tălpășița. Asta să fie  recunoștința? Ăsta să fie românism?

Dar câți mai suntem stăpâni? Ce fel de stăpâni sunt aceia care își vând pământul, resursele și bogăția țării străinilor pentru un pumn de arginți? Ce fel de stăpâni sunt aceia - și exemplificativ mă refer la ce s-a întâmplat la Sibiu - care ne-au lăsat fără „Independența”, fără „Balanța”, fără „13 Decembrie”, practic fără industrie pe mână românească alta decât singura rămasă, Compa? Într-un cuvânt, ce fel de români și stăpâni sunt aceia care în loc să accepte sacrificiile presupuse de un amplu proces de refacere pe mână românească,  își vând țara străinilor și se complac în postura de slugi pe propria lor glie? Aud acum că o mulțime de bănci și intreprinderi străine nu plătesc un sfanț din profitul obținut pentru bugetul statului. Pentru ce sunt tolerate, numai pentru că le oferă de lucru românilor? Numai locul de muncă să fie rațiunea ultimă a tuturor aberațiior astfel admise?

Dacă nu altceva, dar cel puțin s-ar cuveni ca acum, cu prilejul Marii Aniversări, românii, câți mai sunt români adevărați și câți au mai rămas în țară, să facă o reflecție comparativă între generațiile care s-au jertfit pentru România și generația de azi care o abandonează.

Ar fi mai multe de spus. Spre exemplu, împrejurarea că suntem în Uniunea Europeană nu însemnează că România nu mai trebuie să fie Românie. Nu banii europeni trebuie să refacă țara ci banii românilor, obținuți de ei din valorificarea prin efort și muncă a resurselor țării. Cel puțin personal nu cunosc niciun singur obiectiv economic (industrial) de anvergură, a cărui refacere să fie sprijinită de bani europeni. De altfel cred că ținta cercurilor financiar-bancare străine a fost mai curând distrugerea economiei autohtone decât sprijinirea ei. Și astfel, cu concursul nostru, conjugat cu cel țintă al străinilor, România generației actuale a „realizat” performanța de a deveni o țară curat „bananieră”cu o economie total aservită străinilor.

Nu cred că este un motiv de mândrie pentru centenara aniversare. Cu toate acestea, generația ei, însuflețită de obârșia romană, o va serba cu surle și trâmbițe, prin cântec, joc și voie bună căci așa făceau și strămoșii când li se oferea „pâine și circ”. Iar pentru asta suntem oricând gata, nu este nevoie de cine știe ce pregătiri.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Gavril Dejeu