CCR și stadionul municipal

Curg fluvii de umori apocaliptice în gâlceava publică a momentului. Au fost uitate istericele rafale de râs generate de mult prea apreciata V. V. Dăncilă, căci s-a prăbușit cerul democrației. Judecătorii CCR ne-au aruncat pradă unei întunecimi comuniste, deoarece i-au schingiut nu știu ce președintelui în zona prerogativelor și s-au scăpat pe procurori vârându-i în subordinea nu știu cărui ministru. Ceea e de rău sau de foarte rău dacă președintele nu sare nu știu cum și nu zice nu știu ce, iar noi, cu toții, iarăși nu ștampilăm într-un anume fel.

E groasă și e amplă. E tehnică și dezastruoasă, în același timp. Și dacă nu te pricepi, căci e vorba de litere de lege și citate în latină și principii în felurite chei interpretate, apoi e musai să asculți la alții. Și e plin de ei. E absolut plină piața de atâția experți care îți citează chiar și din statuări de la CEDO venite și de nu știu ce comisii aprobate. Te îngrozești cât de prost poți să fii că nu ai aflat încă toate detaliile astea. Și îți vine să îți bagi capul în pământ de rușine că nu ai rupt din timpul copiilor tăi să citești și recitești cât mai mult în materie de drept constituțional. Ca să ai și tu o părere, altfel rămâi un ignorant de aceeași teapă cu cea care și-a scris pe tricou că face ceva pe el de vot.

E fața urâcioasă a accesului la informație, multă, imensă, și a ușurinței diseminării propriului mesaj. Și e prezentă mai ales în tot Facebook-ul acela în care colcăie de minciuni, și pisici, și păreriști și re-interpretiști, acolo unde se dau lupte grele și se discută plescăit sau aprig în funcție de bula în care dai cu like-ul și cu share-ul.

E fața întunecată a accesului la informație din cauza căreia o majoritate tot mai largă nu mai are cale spre un adevăr cât mai curat, spre o opinie cât mai avizată și neutră. Și nu mai știe ce e important și ce nu e, ce e drept și ce e neconstituțional. Și de ce e chiar important sau e, de fapt, un nou episod din seria ”bilețelului roz, trimis de Tăriceanu lui Băsescu”. Mai țineți minte primul episod? Câte scenarii și zdruncinături despre ceea proslăvea Băsescu drept ”începutul luptei reale împotriva corupției”.

Dar ceea ce este cel mai dureros la tot acest episod la care asistăm zilele acestea este că nu aduce nicio schimbare reală și imediată și cu adevărat importantă. Dacă A este minutul de dinaintea izbucnirii poveștii cu CCR-ul și B momentul imediat următor ultimului cuvânt rostit despre acest scandal și dacă din viața ta extirpi acest segment, vei descoperi că, de fapt, nimic nu s-a schimbat. Nici în jur, și nici în interior. Sau, în cel mai bun caz, efectele sunt mult prea mici ca să conteze. Ca să mai ai răbdare să te dedici și să pricepi de ce așa și nu altcumva.

E drept că pentru democrație trebuie să lupți în fiecare zi, ba aș achiesa la ideea unei oarecare îndatoriri la o astfel de îndeletnicire. Dar când din viața ta poți extrage o grămadă de segmente de genul celui dintre A și B, te bucuri mult mai sincer că s-au apucat să modernizeze stadionul municipal, chiar dacă tu nu ai nicio treabă cu fotbalul.

Ceea ce e rău făcut de CCR zilele acestea, se zice că e din cauza unei alianțe politice, care ajunsă la putere a dat dovadă că ar cam hăpăi din Justiție (altfel cum să-l lași în partid cu drepturi de inițiative parlamentare pe unul ca deputatul-mitralieră). Iar ceea ce e rău făcut acum de o majoritate, poate fi îndreptat de una viitoare. Dacă vrem și ne pasă. Numai să se termine degrabă stadionul municipal.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi