Duminică,
29.11.2020
Ceata
Acum
0°C

Povestea de dragoste a lui Marius și lupta persoanelor cu dizabilități. „Așteptăm de oriunde o vorbă bună”

09 Mai 2020 11:27

Povestea de dragoste a lui Marius și lupta persoanelor cu dizabilități. „Așteptăm de oriunde o vorbă bună”

Marius Nicolae Hămbășan este rezident la Centrul de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane cu Handicap din Dumbrăveni și spune despre el că este un aprig militant al drepturilor persoanelor cu handicap. Unul dintre ultimele sale demersuri a fost o postare în care vorbește despre abuzurile la care, de multe ori, persoanele cu dizabilități sunt supuse, despre lipsa facilităților care să-i ajute să aibă o viață cât mai independentă, despre indiferența statului român, postare preluată și de European Network on Independent Living -ENIL, o organizație europeană care luptă pentru valorile, principiile și practicile de viață independentă a persoanelor cu dizabilități, chiar de Ziua Europeană pentru Viață Independentă. Marius are o poveste de viață plină de provocări, dar care încet, încet, a prins contur, după cum singur povestește. În urmă cu un an s-a căsătorit și împreună cu Dorina, soția sa, au format o familie. Acum, cea mai arzătoare dorință a celor doi este aceea de a avea o locuință socială, să poată pleca de la centru și să aibă o viață independentă.

Marius 1Marius are 38 de ani și este născut în Sibiu. Până la vârsta de nouă ani a avut o viață normală, fiind un copil ca oricare altul. O boală necruțătoare, însă, avea să-l țintuiască în scaun rulant în numai doi ani de zile. Marius suferă de distrofie musculară progresivă Duchene. Până la 18 ani a locuit cu familia, dar pentru că situația din familia lui era din ce în ce mai grea, mama lui recăsătorindu-se a decis să-și ia viața în propriile mâini. „Mama era căsătorită și nu era tatăl natural, din această cauză dizabilitatea mea era o problemă și un factor activ în relația cu familia. Atunci mi-am luat viața în mâini și am plecat în să îmi creez soarta. Am ajuns la Târgu Mureș, în Reghin, unde am lucrat cu contract de solidaritate ca și coordonator pentru persoane cu dizabilități. Un proiect al celor de la Caritas Blaj, unde aveam în subordinea zece tineri proveniți din școala specială și pentru care statul statul român nu le oferea nicio oportunitate de integrare. Nu aveau locuință, un loc de muncă, iar eu, în calitate de coordonator trebuia să le găsesc de muncă, să le găsesc o altă activitate să-și câștige existența, medic de familie. Am reușit să fac asta timp de șase ani de zile, după care s-a închis proiectul”, povestește Marius.

Băiatul s-a întors la Sibiu în anul 2008 și povestește că în urma unor evenimente petrecute din dorința lui de a obține o locuință socială a ajuns să fie instituționalizat. A stat atât în Centrul de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane cu Handicap Dumbrăveni , cât și în Centrul de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane cu Handicap din Cisnădie. Astăzi este rezident în centrul de la Dumbrăveni și spune că experiența atâtor ani în astfel de centre l-a făcut să lupte asiduu pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din centrele de îngrijire și din afara lor. „ Până să ajung în primul centru habar nu aveam ce înseamnă instituționalizarea, dar odată ce am dat piept cu ea am început să studieze legislația și să-mi studiez drepturile. Am reușit să fac zece clase până să mă răpună situația mea, dar liceul l-am terminat mai târziu, cât am stat în centrul de la Cisnădie. Fiind mai dezghețat au început să vorbească bolnavii cu mine să-mi povestească despre abuzurile la care sunt supuși, iar eu îi ascultam și ulterior făceam propriile mele anchete pentru că nu puteam să cred pe oricine mulți dintre ei având dizabilitate psihică, mentală sau asociată. Nu puteam să mă iau după toți concret și atunci unde sau constatat cele spuse de către ei am dat instituția în judecată, am făcut plângeri penale, am trimis la DNA și am făcut o mulțime de demersuri.

Și-a cunoscut soția în centru

Nuntă MariusViața lui Marius nu a fost una ușoară. El însuși spune că nu de puține ori a fost victima unor abuzuri, dar a reușit să le depășească. Acum, în centrul de la Dumbrăveni, spune că s-au schimbat multe lucruri în bine și că are sprijinul conducerii și al angajaților. Tot aici, în centru, și-a cunoscut și soția, pe Dorina. „Înainte să plec la Cisnădie, a fost instituționalizată o domnișoară. Fiind o rezidentă nouă, am luat-o sub aripa mea așa cum făceam de fiecare dată, pentru a o proteja. Era adusă din sânul familiei și instituționalizată pentru că are o dizabilitate psihică de gradul II, iar acasă la ea era abuzată. Provenea dintr-o familie dezorganizată, consumatoare de alcool. Mi-am dat seama că dizabilitatea ei este recuperabilă, pentru că este înțelegătoare și dorește să vadă tot ce este nou, își dorește să fie ca o femeie, la un moment dat, cum își dorește fiecare. Apoi eu am plecat la Cisnădie și ea a rămas la Dumbrăveni. Când m-am întors am constatat că starea ei este mult mai deteriorată psihic și era mult mai neîngrijită față de cum am lăsat-o. Între timp la centrul de la Dumbrăveni s-a schimbat conducerea și am luat legătura cu noua conducere și le-am prezentat situația. Dorina a prins drag de mine și am ajuns să fim nedespărțiți. Mi-am dat seama că și eu am nevoie de ajutor și sprijin și, între timp am prins și eu drag de ea, iar cu timpul, după o perioadă de acomodare, de programe de incluziune și de adaptare în care ni s-a explicat ce este o familie, ce este un cuplu, am decis să ne unim destinele”, povestește Marius.

Marius în căutarea vergheteiS-au căsătorit în 2019,  foarte aproape de ziua în care la Sibiu a avut loc Summitul UE de la Sibiu. Marius povestește că deși înnebunit cu treburi în acea zi tot a reușit să dea mâna cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei sau cu Emmanuel Macron, președintele Franței. Luni, 11 mai, împlinesc un an de la căsătorie, iar Dorina își amintește cu entuziasm de ziua nunții. În universul ei a fost ca o zi de basm pe care nu o va uita ușor, pentru că atunci, spune ea, s-a simțit frumoasă în rochia albă de mireasă, pe care toată nunta a avut grijă să n-o strice și s-a simțit importantă. Provine dintr-o familie dezbinată, abuzivă, în care nu a simțit dragoste, în care povestește că a fost ținută flămândă și însetată. „Tata nu a fost bun cu mine, a fost alcoolic, nu ținea deloc la mine. Venea băut de la lucru și mă lovea cu cureaua de la pantaloni peste mâini, picioare, peste cap, eram toată vânătă”, povestește Dorina.

Acum toate acestea au trecut și amintirile ei se învârt în jurul nunții, la felul în care a fost furată la nuntă, la pantoful pe care unul dintre „hoți” i l-a luat ca să-l ducă mirelui și la sărbătorirea zilei ei de naștere de acum o săptămână.

Atât Marius cât și Dorina mai au un mare vis. O locuință socială care să-i ajute să fie independenți și să părăsească sistemul în care au fost instituționalizați. Încă de anul trecut au făcut demersuri în acest sens și acum așteaptă decizia Primăriei din Cisnădie. Au ales acest oraș, pentru că multe dintre rudele lui Marius sunt aici și ambii soți au buletinul pe Cisnădie. Marius este pregătit din toate punctele de vedere să muncească și să aibă grijă de familia lui, pentru că este obișnuit să lupte.

cerere de locuintaDemersuri preluate de European Network on Independent Living -ENIL

Ceea ce atrage atenția la Marius este determinarea cu care a decis să fie alături de persoanele cu dizabilități. Se luptă cu statul Român pentru a atrage atenția asupra drepturilor acestor persoane, cu instituțiile statului pentru a obține facilități care nu ar trebui să lipsească din comunitate, pentru ca și aceste persoane să poată fi integrate, se luptă cu directorii de centru pentru a opri abuzurile și nepăsarea. Spune că o face cu determinare și merge cât de departe pentru a obține dreptatea în numele persoanelor care nu o pot face singure. „Când am intrat pentru prima data în sistemul de protecție socială, centru rezidențial, am găsit și constatat rezidenți abuzați mental, psihic și fizic. Bolnavii au dizabilități locomotorii, psihice, mentale și asociate, ascundeau și ascund de frica angajaților în suflet traume emoționale cu urmări și devieri comportamentale. Lupta pentru supraviețuire este la ordinea zilei. Așteptăm de oriunde o vorbă bună sau un suflet cald căruia să-i împărtășească emoția, durerea, suferința, necazul. Așteptăm cu speranță iubire și dragoste familială de la angajați sau alte persoane civile pentru integrare în societate, comunitate, deprindere de cunoștințe pentru o viață independentă, dar ne împiedicăm cu toții de bariera implicării angajatului și a autorităților locale, județene și centrale față de rezident/bolnav. Rezidenți închiși în centre fără a li se permite să iasă sau socializeze cu societatea civilă, bolnavi îndopați și obligași să înghită medicamente de somnolență ca să-i aducă la tăcere”, scrie Marius într-un mesaj postat pe pagina lui de facebook. Mesajul a fost postat de Ziua Europeană pentru Viață Independentă și pe pagina lui de facebook și preluat de cei de la European Network on Independent Living -ENIL.

Alături de mesaj, bărbatul a adăugat și o scrisoare deschisă către autoritățile din România, semnată de mai multe organizații ale persoanelor cu dizabilități și alte organizații care militează pentru drepturile persoanelor cu dizabilități în care se atrage atenția asupra unor abuzuri în această perioadă de pandemie. „Ne exprimăm adânca îngrijorare în legătură cu blocarea accesului la îngrijiri medicale de urgență persoanelor cu dizabilități depistate cu COVID-19 care trăiesc in instituțiile rezidențiale din România. Aceste persoane sunt supuse unui regim strict de carantină în centrele unde locuiesc, cu măsuri de asistență minimale și fără acces la servicii de sănătate. Considerăm ca astfel de măsuri, flagrant discriminatorii, vor alimenta rate de mortalitate galopante și vor genera condiții de trai care pot fi caracterizate ca tratamente inumane și degradante”, se arată în apelul făcut. Se face referire ca focarul de infectare cu COVID-19 din instituția rezidențială din satul Sasca Mică, situat în nord-estul țării și la o situație dintr-un spital din Deva unde zece pacienți cu dizabilități psiho-sociale infectați cu COVID-19 ar fi fost externați sub pretextul ca ar fi foarte dificil de gestionat. Ulterior, ei au fost transportați la instituția de unde au venit și carantinați într-o clădire separată.

Acestea sunt doar ultimele demersuri făcute de Marius Hămbășan, dar sunt ani în care bărbatul a luptat pentru drepturile acestor persone. Pot să spun că sunt un caz fericit, privilegiat în toată lupta asta a mea cu sistemul, pentru că nu mă dau bătut și lupt pentru aceste persoane cu dizabilități indiferent că sunt instituționalizate sau nu. Ei sunt lipsiți de apărare și deși au drepturi, niciodată nu li se explică pe înțelesul lor și sunt ușor de folosit”, spune Marius.

În toată această luptă este susținut de avocatul Constantin Cojocariu, un ieșean stabilit în Londra. „Îl cunosc pe Marius de vreo doi ani. Situația lui nu e ușoară, dar întotdeauna am fost impresionat de puterea de lupta și de optimismul lui. Sper din tot sufletul să reușească să iasă din instituție și împreună cu Dorina să-și găsească un loc al lor în comunitate”, transmite avocatul.

Câteva dintre demersurile în care Marius este implicat

https://enil.eu/news/urgent-appeal-requesting-access-to-medical-care-in-romania/?fbclid=IwAR1sH8Aj0ifzANkbA-5qiZ-CdiTzIs-eARkjq_MT_awiANCnjnO9BjszayU

Petitie acces informatii

Petitie critesrii testare

Demers realizat împreună cu avocatul Constantin Cojocariu

Marius si Dorina

Raluca Budușan

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671

Comentarii

1 comentarii

Horbotă salbatica bio

Acum 6 luni

Băi, e crunt ce se intampla cu oamenii acestia, care, sunt exact, dar exact ca si noi. Iubesc, sufera, mananca, dorm, au dorinte, impliniri, regrete, renuntari ca toti ceilalti. ... Si atunci de ce ii vedem diferit? Nu cumva noi ceilalti suntem ăia cu adevaratele probleme?
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus