Tema taxei salubrizării din perspectiva civică

Calculul taxei de salubrizare este unul complex iar contextul local îl face și mai complicat.

Prin context local mă refer la faptul că infrastructura construită pentru colectare, sortare, compactare și tehnologizarea (utilaje și tehnologii) folosită pentru colectarea gunoiului nu permit cântărirea deșeurilor și deci plata în funcție de cât arunci.

Astfel, sistemul “plătește pentru cât arunci” nu poate fi realmente implementat până nu sunt gata investițiile în:

1. modernizarea platformelor de colectare a deșeurilor în zonele de blocuri. Aceste platforme ar trebui să permită colectarea deșeurilor pe fracții cântărite și să identifice persoana care aruncă (cartela). Practic vorbim de niște containere / recipiente, acționate cu cartelă, capabile să cântărească fiecare pungă sau fracție de gunoi aruncat. Sistemul digital va genera un raport lunar cu ce greutate de gunoi din fiecare fracție ai aruncat și vei plăti pentru cât ai aruncat. Crearea acestei infrastructuri este în sarcina primăriei.
2. dotarea firmei colectoare cu mașini care cântăresc pubelele la fiecare ridicare. Pubelele sunt deja dotate cu cip iar cântărirea fracțiilor de gunoi la ridicare va permite contorizarea cantității deșeurilor pe fracții și plata pentru cât ai aruncat. Aceste dotări trebuie să le facă operatorul de colectare.

Acestea sunt investiții și lucrări complexe care vor dura ani de zile pentru conceperea, achiziția și implementarea infrastructurii și tehnologiilor integrate pentru colectarea selectivă contorizată la nivel municipal. Iar pe tot parcursul desfășurării acestor lucrări, administrația trebuie să asigure un nivel de taxare echitabil atât pentru locuitorii care trăiesc în zone în care s-au implementat noile tehnologii cu cântărirea deșeurilor aruncate cât și pentru locuitorii care trăiesc în zone în care nu s-a dezvoltat încă infrastructura necesară pentru cântărirea deșeurilor aruncate.

Persoanele interesate de subiect spun că pentru Sibiu ar trebui aleasă o soluție de amplasament subteran a acestor containere de colectare. Înclin să cred că au dreptate dar sunt îngrijorat de capacitatea administrației de a-și asuma și gestiona un asemenea proiect într-un termen rezonabil. Bani ar fi dacă e să judecam după excedentele bugetare din ultimii ani (excedent bugetar 59,85 milioane euro pe 2020; aprox. 80 milioane euro pe 2018) asta ca să nu deschidem subiectul banilor europeni.

Cum infrastructura și nivelul de tehnologizare nu permit cuantificarea deșeurilor aruncate de fiecare cetățean sau gospodărie iar autoritățile sunt obligate de legislație să implementeze instrumentul „plătește pentru cât arunci” acestea au gândit și au propus o soluție de calcul al taxei de salubrizare. Trebuie menționat că legislația în vigoare (https://environ.ro/wp-content/uploads/2019/09/LEGE_31-2019.pdf) prevede ca în calculul taxei instrumentului economic «plătește pentru cât arunci», să se aibă în vedere cel puțin unul dintre următoarele elemente:

• volum;
• frecvență de colectare;
• greutate;
• saci de colectare personalizați;

Această obligație legală a fost preluată de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Eco Sibiu (în care Municipiul Sibiu este membru alături de alte localități din județ) într-o propunere de Regulament cadru (nu știu despre ce Regulament este vorba, nu l-am văzut publicat) care, prin măsurile propuse și modificarea modului de calcul al taxei de salubrizare raportat la volumul și frecvența de golirea recipientelor, să asigure implementarea prevederilor legale.

În consecință, Serviciul Salubrizare a preluat din prevederile Regulamentului cadru pus la dispoziție de ADI Eco, l-a adaptat situației concrete din Sibiu și a lucrat pe mai multe variante de calcul și în final a propus următorul plan de tarifare:

Cum s-a ajuns la acest plan de tarifare? Cât ține el cont de cantitatea reală de gunoi produsă de fiecare cetățean sau gospodărie? Cât de mult folosește tehnologiile deja existente în determinarea unor informații concrete? Cât este el de echitabil față de toți cetățenii? Vă las să trageți singuri concluzia după analizarea datelor de mai jos.

Informațiile avute în vedere la calcularea taxei de salubrizare le-am primit de la Serviciul de Salubrizare al Primăriei Sibiu, de la ADI-ECO sau le-am extras din documente publice relevante contextului:

Cantitatea de deșeuri colectată la nivelul Municipiului Sibiu:

Cantitatea estimativă de deșeuri produsă de o familie medie compusă din 2.3 pers. în Municipiul Sibiu:

Cantitatea estimativă de deșeuri produsă de un locuitor al Municipiului Sibiu:

Sursa: http://www.cjsibiu.ro/wp-content/uploads/2020/12/PJGD_Sibiu_2019-2025_FINAL-14120202.pdf?fbclid=IwAR0UftKLs6CMSrUtTsJF6AvJ5_CKPt39y_KtDtjIoa6Fl1FIyOiTS_0QAUA

Pentru a avea un termen de comparație putem să ne uităm la statistica pe 2019 a Eurostat care indică o cantitate de gunoi de 272 kg/persoana în România, asta înseamnă 0,745 kg/persoană.

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20190123-1

Evoluția tarifelor pentru fracțiile de deșeu:

Estimarea costurilor pentru anul 2021:         

Situația veniturilor și plăților Primăria Sibiu – SOMA la 23.10.2020

Venituri încasate din taxa salubrizare de PMS: 23.851.651,32 lei

Facturați de SOMA: 26.959.744,58 lei

Rest de plată: 3.108.093,26 lei

Pentru anul 2020 diferența va putea fi acoperită din excedentul anilor trecuți.

Pentru anul 2021 beneficiarii casnici trebuie să acopere (prin plata taxei de salubrizare) costul estimat de 29.046.911,16 lei.

O variantă a Primăriei Sibiu propune, în primă fază, împărțirea acestui cost la numărul de imobile autodeclarate până la 30 septembrie 2020. Asta, probabil pentru a avea o dimensiune a sumei spre care trebuie să se îndrepte cu formulele de calcul a taxei.

Astfel, erau două variante posibile:

1. Să se ia în calcul totalul imobilelor declarate 71.873

29.102.516 lei / 71.873 imobile = 404.91 lei / imobil.

2. Să se ia în calcul doar imobilele declarate locuite 71.873 – 11.583 = 60.290

29.102.516 lei / 71.873 imobile = 482.70 lei / imobil.

După care s-a făcut o ajustare a sumei plecând de la premiza că în mod real doar un anumit procent din imobile sunt nelocuite și se ajunge la o valoare a taxei de salubrizare de 430 lei / an / imobil.

O altă variantă de calcul propune o formulă bazată pe o serie de informații printre care:

Familia medie în Mun. Sibiu = 2.33 pers

Indicele de gunoi produs de o persoana membră a familiei medie = 0.668 kg.loc./zi

Considerând indicatorii de performanta ai colectării separate, se determina cantitățile generate pe an pe tipurile de deșeuri de respectiva familie.

Cunoscând densitatea diferitelor fracțiuni de deșeuri, se determină volumul anual al acestora, care, mai apoi, se împarte la volumul recipientelor pus la dispoziție anual pentru ridicarea acelor fracții. Astfel, se obține gradul de umplere mediu al recipientelor. Cu mijloacele actuale fiind imposibil de definit la nivel de gramaj generarea individuală.

Prin această nivelare medie a gradului de umplere, se aplică principiul solidarității între generatori.

Pe baza acestuia, cunoscând tariful de colectare și de tratare pe fiecare fracție, se determină costul unei ridicări ale fiecărei tip de pubelă.

Formula de calcul propusă de Primăria Sibiu:

Această valoare de 430 lei este propusă spre implementare sub denumirea de abonament Practic care în anul 2021 se va aplica din oficiu tuturor utilizatorilor casnici din municipiul Sibiu.

Rețin cele mai importante aspecte.

1. Volumul estimat de gunoi pe care Sibiul îl va produce în 2021 este de 54.958 tone.
2. Suma pe care Primăria Sibiu trebuie să o colecteze de la beneficiarii casnici / locuitorii Sibiului pentru a achita (către SOMA) serviciile cu colectarea, sortarea, compostarea celor 54.958 tone de deșeu este de 046.911,16 lei (5.964.458 euro).

Nu știu dacă e mult sau puțin, nu am apucat să documentez prețurile din alte orașe care folosesc sistem de colectare selectivă pe aceleași fracții ca și Sibiul.

Dar știu sigur că varianta de taxare propusă de Primăria Sibiu nu e echitabilă pentru toți locuitorii Sibiului.

Să ne imaginăm un restaurant din Sibiu, singurul oraș din România cotat cu 3 stele în „Ghidul verde Michelin” din 2011, fostă Capitală Culturală a Europei în 2007 și Regiune Gastronomică Europeana în 2019. În restaurant sunt 4 mese. La masa 1 e o persoană, la masa 2 sunt două persoane, la masa 3 sunt trei persoane și la masa 4 sunt patru persoane. Toate persoanele de la toate mesele mănâncă și beau ce doresc. La final nota de plata vine 430 lei pentru fiecare masă. Propunerea primăriei Sibiu e cel puțin la fel de echitabilă față de cetățeni precum e de corectă nota de plată pentru persoanele aflate la fiecare masă.

Propunerea Primăriei Sibiu are multe probleme care trebuie clarificate în timpul dezbaterii, eu voi încerca să evidențiez doar o parte dintre ele și să propun o altă variantă de calcul.

Problema majoră a acestei taxe este faptul că nu e echitabilă. Nu poate nimeni să-mi impună, pe banii mei, să accept principiul solidarității între generatori. Acest principiu nu exista din punct de vedere legal și nu poate fi invocat într-un regulament care urmează să producă efecte financiare asupra cetățenilor. Pentru cine a aprins televizorul mai târziu îi informez că nu mai trăim în comunism.

Pe de altă parte nu este vina noastră că Primăria Sibiu nu și-a creat instrumentele necesare să colecteze taxa de salubrizare de la toți locuitorii Sibiului. Primăria nu trebuie să propună o formulă de calcul care să se bazeze pe colectarea taxei de la cei care se auto-declară, și deci sunt cei buni platnici. Ea trebuie să facă fix contrariul, să protejeze bunii platnici și să-și creeze instrumentele necesare să colecteze taxa de la cei care vor să se sustragă de la plata ei.

Cu puțină documentare veți descoperi că în țări precum Austria, Germania etc. la începuturile implementării noilor sisteme de management al deșeurilor a funcționat o poliție a gunoiului care avea în atribuții verificarea numărului de persoane declarate pe gospodării, a modului de colectare selectivă a deșeurilor, a identificării persoanelor care nu au achitat taxele etc. Prefer o Poliție a Gunoiului decât să văd delăsarea autorităților în a urgenta crearea soluțiilor pentru gestionarea corectă și echitabilă a deșeurilor, colectarea taxei și a încercării de a împovăra tocmai persoanele de bună credință cu plata suplimentară a taxelor pentru cei care nu vor să plătească.

1. Orice variantă de taxare s-ar propune, ea trebuie construită în jurul numărului de oameni, pentru că oamenii sunt cei care generează gunoiul. Orice altă formulă ratează esența principiului „plătește pentru cât arunci”.
2. Primăria Sibiu prin infrastructura creată și SOMA prin mijloacele cu care operează nu reușesc, în acest moment, să ne ofere vreo posibilitate de colectare cuantificabilă. De aceea cred că singura variantă existentă, până în momentul în care se va putea face colectarea cuantificată, este să ne folosim de informațiile existente și să producem o formulă de calcul echitabilă pentru toți cetățenii.
3. Această formulă ar trebui să țină cont atât de cantitatea estimată de gunoi produsă de fiecare gospodărie cu numărul de persoane aferent, cât și frecvența colectărilor în cazul gospodăriilor care au propriile pubele. În cazul celor care locuiesc la bloc cred că cea mai solidă variantă este cea bazată pe estimarea cantității de deșeuri produsă de fiecare locuință în funcție de numărul de persoane care o locuiesc.

Am folosit următoarele date și calcule.

Gunoiul generat de o persoană / an:

*Sursa: http://www.cjsibiu.ro/wp-content/uploads/2020/12/PJGD_Sibiu_2019-2025_FINAL-14120202.pdf?fbclid=IwAR0UftKLs6CMSrUtTsJF6AvJ5_CKPt39y_KtDtjIoa6Fl1FIyOiTS_0QAUA, pag. 145-146.

Astfel am determinat faptul că 1 persoană care locuiește singură produce 317.55 kg. de deșeuri pe an. Și că o familie medie de 2.3 persoane produce 570.5 kg. de deșeuri pe an.

Pe baza acestor informații am aplicat o formulă care să aproximeze consumul de gunoi al unei gospodării în funcție de numărul de persoane.

a + bp

a =  indice fix per gospodărie, indiferent de nr. de persoane

b = consum adițional pentru fiecare persoană

p = nr. de persoane

Cunoșteam cantitățile pentru 1 persoană și 2.3 persoane. Cu albastru am pus 4.6 și 6.9 persoane ca multiplii de 2.3 ca să putem observa mai ușor faptul că nu se multiplică și cantitățile de gunoi.

Ideal ar fi ca primăria sau Consiliul Județean sau ADI-ECO să aibă statistici care să furnizeze informații mai precise referitor la cantitatea de deșeuri produsă de fiecare tip de gospodărie în funcție de numărul de persoane care o formează. Eu am folosit ce date am avut.

Mai departe am calculat costul aferent fiecărui tip de gospodărie în funcție de fracțiile sugerate de statistica din 2019.

Calcul pe gospodărie în funcție de numărul de persoane:

Mai simplu de vizualizat:

Mai departe, pentru gospodăriile ce au propriile pubele am gândit o formulă care să se bazeze 75% pe costul estimat pe greutate și 25% pe estimarea numărului de ridicări alese de fiecare gospodărie (bazându-se pe propriile experiențe). Având pubele cu cip la sfârșit de an putându-se efectua regularizarea conform numărului real de ridicări.

Problema care se ridică acum se referă la cât de echitabil e să ai tarife diferite pentru locuințele de la bloc și de la case care au același număr de locuitori?

Nu știu să răspund la această întrebare dar știu că trebuie să folosim cât de mult putem din infrastructura și tehnologiile existente acum pentru a implementa sistemul „plătește pentru cât arunci” cât mai bine posibil.

Iar acum pubelele cu cip ne permit să ținem o evidență reală a numărului de ridicări. De ce să ignorăm acest fapt în noua variantă de calcul? Doar ca să dea bine la principiul solidarității între generatori? Atâta timp cât putem să ne folosim de informații concrete (precum numărul de ridicări) eu propun să începem să folosim aceste informații pentru a genera costuri cât mai aproape de realitate. Astfel îl taxăm și pe cel care scoate pubelele săptămânal la stradă și-l recompensăm și pe cel care a fost plecat câteva luni și nu a scos nicio pubelă la stradă. Cu implementarea acestui procent de 25% din cost bazat pe numărul efectiv de ridicări ne apropiem și mai mult de principiul „plătește pentru cât arunci”.

Stimați reprezentanți ai administrațiilor implicate în tot acest proces, probabil știți și dumneavoastră că direcțiile la nivel de management inteligent al deșeurilor nu se îndreaptă către principiul solidarității între generatori, ba dimpotrivă, toate eforturile se îndreaptă către utilizatorul care plătește pentru cât și cum aruncă! Vă rog ca pe tot parcursul acțiunilor dumneavoastră să nu pierdeți din vedere acest aspect.

Vă urez succes în a găsi cea mai bună modalitate de implementare a sistemului „plătește pentru cât arunci” și nădăjduiesc că veți găsi calea prin care să-i reprezentați echitabil pe toți cetățenii care v-au angajat să le reprezentați interesele.

de Silviu Scrob

Manager cultural

Președinte al Asociației Mozaic Events